ANAF appeal rejected; ex-shareholder kept standing to contest company tax assessment

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generala de Solutionare a Contestaţiilor, anularea Deciziei nr. 253/21.05.2018 comunicata prin adresa nr. x/21.05.2018 din data de 23.05.2018 si obligarea Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor sa soluţioneze contestaţia şi acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1112 pronunţată în data de 22 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generala de Solutionare a Contestaţiilor, a anulat Decizia nr. 253/21.05.2018 şi a obligat pârâta să soluţioneze contestaţia reclamantului înregistrată sub nr. x.642/30.10.2014.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civilănr. 1112 din 22 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca nefondată.

În cuprinsul recursului, recurenta menţionează că instanta de fond retine in mod corect ca incepand cu data de 07.06.2012, administrator al B. S.R.L. a fost numit C., persoana imputernicita sa reprezinte societatea in raport cu tertii, iar societatea, prin reprezentant legal, nu a exercitat dreptul de a contesta decizia de impunere nr. x/31.01.2014.

Cu toate acestea, instanţa apreciază ca din momentul emiterii Notificării de deschidere a procedurii de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.09.2014, intimatul a dobândit calitate procesuala activa sa conteste inclusiv decizia de impunere menţionata. n urma acestui rationament contradictoriu si eronat, a conchis ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 205 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 coroborate cu cele ale art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ.

Consideră ca instanta de fond si-a argumentat hotararea pronuntata prin insusirea in intregime a sustinerilor intimatului, fără a tine cont de apărările formulate în acest sens si fara a arata motivele pentru care acestea au fost inlaturate.

Contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.01.2014, emisă de AJFP Călăraşi în sarcina B. S.R.L., a fost depusă de persoana fizică A., în calitate de fost administrator şi asociat al societăţii, astfel cum rezultă din cuprinsul contestaţiei, deşi din data de 07.06.2012 reprezentant legal al societăţii este dl C..

Calitatea procesuală activă presupune existenţa identităţii între persoana reclamantului şi cel care este titular al dreptului dedus judecăţii, în cauza fiind contestata Decizia de impunere nr. x/31.01.2014 emisa în sarcina B. S.R.L., legal administrată de C. şi nu de A..

Astfel, intimatul, în calitate de fost asociat unic şi administrator al societăţii, nu poate formula contestaţie împotriva unui act administrativ fiscal ce nu a fost emis pe numele lui, ci în sarcina persoanei juridice B. S.R.L., societate pe care la data emiterii actului administrativ fiscal contestat nu o administra, fiind lipsit de calitate procesuală.

Potrivit pct. 12.1 lit. b) din O.P.A.N.A.F. nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015, contestaţia poate fi respinsă ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situaţia în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală.

Consideră ca in mod eronat instanta de fond retine ca prin primirea Notificarii pentru atragerea raspunderii solidare, in mod automat intimatul a dobandit si calitate procesuala activa.

Aceste sustineri sunt lipsite de fundament si de temei legal, întrucât in situaţia în care s-a întocmit în sarcina intimatului o decizie de atragere a răspunderii solidare, acesta avea la dispoziţie o cale distinctă de atac, pe cale administrativă, care putea fi adresată către structura ierarhic superioară organului fiscal căruia îi revine competenţa de administrare a debitorului principal, în conformitate cu prevederile pct. 12.2 din O.P.A.N.A.F. nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 27 şi art. 28 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Având în vedere considerentele expuse, a solicitat a se observa că in mod corect, în temeiul art. 280 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 coroborat cu pct. 12.1. lit. b) din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea Titlului VIII din Legea nr. 207/2015, a fost respinsa contestaţia formulată de intimat împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.01.2014 emisă de AJFP Călăraşi în sarcina B. S.R.L., ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitate procesuala activa.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamant a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce urmează.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 253 din 21 mai 2018 a ANAF - DGSC.

Prin actul atacat, pârâta a respins contestaţia formulată de A. ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitate de a contesta.

Instanţa de fond a admis acţiunea apreciind că sunt întemeiate criticile reclamantului aduse actului administrativ, în ceea ce priveşte calitatea sa procesuală.

Împotriva acestei soluţii, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a interpretat eronat prevederile legale incidente cauzei (O.G. nr. 92/2003) şi a anulat un act administrativ care respecta toate rigorile legii.

Motivul de casare invocat de recurenta-pârâtă în susţinerea recursului promovat în cauză sunt prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-pârâtă cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate în două critici, respectiv în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că reclamantul A. în calitate de fost administrator al societăţii putea formula contestaţie împotriva unui act administrativ fiscal ce nu a fost emis pe numele lui şi că are calitate procesuală activă în cauză.

Înalta Curte reţine următoarea situaţie de fapt:

Reclamantul A. a deţinut calitatea de asociat şi administrator în S.C. B. S.R.L. în perioada 2009-2011 (începând cu data de 07.06.2012, administrator a fost numit C.) şi în anul 2014 i s-a comunicat Notificarea de deschidere a procedurii de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.09.2014 prin care i s-a adus la cunoştinţă iniţierea procedurii de atragere a răspunderii sale solidare cu S.C. B. S.R.L. pentru plata obligaţiilor fiscale in cuantum de 12.458.165 RON.

Împotriva notificării a formulat contestaţie, ce a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin decizia nr. 358/12.12.2014 Administraţia Naţionala de Administrare Fiscala - Comisia Generală de soluţionare a contestaţiilor. Prin sentinţa civilă nr. 2220/15.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 1778/04.05.2018 a ICCJ, a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamant, a fost anulată decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 358/12.12.2014, obligând pârâta să emită o noua decizie de soluţionare a contestaţiei administrative formulată de reclamant în termenul legal.

Ulterior, prin decizia nr. F-CL 47/31.01.2014 au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare de plată pentru S.C. B. S.R.L., în sumă de 12.264.492 RON, pentru perioada 2010-2012, iar obligaţiile fiscale accesorii au fost stabilite până la data de 29.01.2014.

Reclamantul a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/31.01.2014, emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/31.01.2014 de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Calarasi.

Prin decizia nr. 253/21.05.2018, Administraţia Naţionala de Administrare Fiscala - Direcţia Generala de soluţionare a contestaţiilor a respins contestaţia ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.

Înalta Curte reţine, din verificarea înscrisurilor depuse la dosar, a prevederilor incidente şi în acord cu motivarea instanţei de fond că, interesul reclamantului de a contesta decizia de impunere prin care s-au stabilit creanţe fiscale suplimentare înscrise în pasivul societăţii exista şi, în acest context, are calitatea de persoană îndreptăţită, potrivit legii, să conteste decizia de impunere în discuţie.

În acest context nu pot fi reţinute criticile instituţiei pârâte sub acest aspect, întrucât in situaţia în care s-ar întocmit în sarcina intimatului o nouă decizie de atragere a răspunderii solidare şi va avea la dispoziţie o cale distinctă de atac pe cale administrativă, acesta nu va mai putea contesta decizia de impunere prin care se stabilesc creanţele fiscale suplimentare.

Recurenta-pârâtă a susţinut în faţă instanţei de fond, cât şi prin motivele de recurs că Decizia de impunere nr. x/31.01.2014 a fost comunicată societăţii B. S.R.L., prin C. reprezentantul desemnat, dar acesta nu a înţeles să conteste decizia.

Aceste aspecte nu au relevanţă în cauză, atât timp cât pe numele reclamantului-intimat este emisă o notificare de atragere a răspunderii solidare pentru obligaţiile fiscale stabilite în sarcina societăţii B. S.R.L. pentru perioada 2010-2012.

În mod legal instanţa de fond a statuat că litigiul este supus normelor de procedură fiscale reglementate de O.G. nr. 92/2003, iar potrivit art. 205 alin. (2) din acest act normativ reclamantul este îndreptăţit la contestaţie, dat fiind că a fost lezat în drepturile sale prin decizia de impunere.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 1112 din 22 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2021.