Exclusion of EU-funded project payments under O.G. 14/2013 based on fraud suspicions affecting individual contracts rather than the entire project

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta U.A.T. Oraşul Costeşti a solicitat anularea deciziei nr. 91/03.03.2016 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 comunicată prin adresa nr. x/25.01.2016, emisă de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice aferentă proiectului "Reabilitate şi modernizare străzi urbane, poduri, trotuare şi parcări în oraşul Costeşti, judeţul Argeş". Prin această Notă a fost respinsă solicitarea contestatoarei pentru plata sumei de 24.306,94 RON reprezentând 16.008,72 RON FEDR; 3.516,52 RON cofinanţare de la bugetul de stat şi 4.781,80 RON TVA.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 31/F-CONT pronunţată la 5 martie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Costeşti (U.A.T) şi a anulat decizia nr. 91/03.03.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 31/F-CONT pronunţate la 5 martie 2019 de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice), care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

În susţinerea recursului, instituţia pârâtă a menţionat următoarele:

Contestaţia formulată de UAT oraşul Costeşti împotriva Notei de neîncadrare în prevederile O.G.. nr. 14/2013, comunicată prin adresa nr. x/25.01.2016, a fost respinsa de instituţia pârâtă prin Decizia nr. 91/03.03.2016, deoarece nu au fost îndeplinite condiţiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare, în condiţiile prevăzute de art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013.

La data de 15.04.2016, UAT oraşul Costeşti a introdus pe rolul Curţii de Apel Piteşti contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 91/03.03.2016, menţionând că suspiciunea de fraudă nu priveşte contractul de achiziţie nr. x/2012, încheiat cu A. S.R.L., ci priveşte alte două contracte aferente proiectului menţionat, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013.

Instituţia recurentă a justificat refuzul acordării cofinanţării datorită existenţei unor indicatori de fraudă cu privire la contractul de proiectare nr. x/2010, încheiat cu asocierea dintre S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., respectiv contractul de proiectare nr. x/2010, încheiat cu S.C. B. S.R.L., existând riscul rezilierii întregului contract de finanţare cu recuperarea tuturor sumelor transferate către UAT oraşul Costeşti.

Consideră că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Arată că în speţă sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) din Ordinul Ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 2.544/2013 pentru aprobarea normelor de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fi scai-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice, conform cărora "beneficiarul depune o singură solicitare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare şi a accesoriilor acestora, denumită în continuare solicitare, pentru toate contractele de achiziţie publică din cadrul unui proiect".

Solicită să se constate că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu interpretarea eronată a legislaţiei aplicabile în speţa dedusă judecăţii, deoarece art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013 prevede că nu fac obiectul actului normativ "sumele aferente contractelor finanţate din fonduri europene din cadrul Programului Operaţional Regional, asupra cărora au fost formulate sesizări, către ANI, DLAF şi/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de fraudă, tentativă de fraudă sau conflict de, interese până în momentul soluţionării definitive de către organele competente cărora le-a fost înaintată sesizarea sau până la soluţionarea definitivă a cauzei de către instanţele judecătoreşti prin care se stabileşte inexistenţa unei fapte penale."

Consideră că art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013 se aplică în cazul în care există o suspiciune de fraudă ce rezultă din oricare dintre contractele încheiate de beneficiar pentru implementarea proiectului, întrucât implementarea proiectului cu îndeplinirea indicatorilor şi realizarea activităţilor prevăzute de acesta depinde de realizarea tuturor contractelor încheiate de către beneficiar.

Mai arată că, prin Nota de control nr. x/20.12.2018, înregistrată la MDRAP cu nr. x/27.12.2018, DLAF a informat că nu au fost constatate indicii privind săvârşirea unor fapte de natură penală care să afecteze interesele financiare ale Uniunii Europene, astfel cum sunt prevăzute la art. 181-185 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dar a solicitat a se observa faptul că pentru verificările efectuate în lucrarea menţionată, DLAF a solicitat recurentei efectuarea unei expertize tehnico-economice şi comunicarea rezultatului, urmând ca, în cazul în care se va evidenţia indicii de fraudă, constatările cu privire la acestea să fie tratate de către DLAF în cadrul unei acţiuni de control ulterioare, expertiza tehnico - economică fiind în acest moment în desfăşurare în cadrul instituţiei recurente.

În concluzie, la acest moment suspiciunea de fraudă este în vigoare, DLAF urmând să se pronunţe cu privire la existenţa sau inexistenţa infracţiunii, după întocmirea expertizei anterior menţionate.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul declarat în cauză în raport de criticile formulate şi probele administrate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte reţine caracterul său nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013:

"Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanţate din fonduri europene din cadrul Programului operaţional regional:

b) asupra cărora au fost formulate sesizări către ANI, DLAF şi/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de fraudă, tentativă de fraudă sau conflict de interese până în momentul soluţionării definitive de către organele competente cărora le-a fost înaintată sesizarea sau până la soluţionarea definitivă a cauzei de către instanţele judecătoreşti prin care se stabileşte inexistenţa unei fapte penale".

În concret, Unitatea Administrativ Teritorială Costeşti a încheiat Contractul de achiziţie nr. x/24.07.2012 cu S.C. A. S.R.L., pentru obiectivul de investiţii ""Reabilitare şi modernizare străzi urbane, poduri, trotuare şi parcuri în oraşul Costeşti, judeţul Argeş", cod SMIS 7602.

Procedura de achiziţie a acestor servicii a fost cerere de ofertă, criteriul de atribuire fiind oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, iar valoarea iniţială a contractului era de 227.700,00 RON.

Prin solicitarea de plată nr. x/14.12.2015 (referitore la contractul nr. x din 24 iulie 2012 încheiat de beneficiar cu A. S.R.L. cod SIMS 7602), reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Costeşti a solicitat pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice plata sumei de 24306,94 RON, reprezentând 16.008,72 RON FEDR; 3.516,52 RON cofinanţare de la bugetul de stat şi 4.781,80 RON TVA.

Direcţia Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin răspunsul nr. x/25.01.2016, a respins solicitarea de cofinanţare ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare în condiţiile O.G. nr. 14/2013, avându-se în vedere dispoziţiile art. 6 lit. b) din acest act normativ.

Se reţine că în Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 nu se precizează dacă în momentul solicitării, respectiv soluţionării cererii de plată era/nu era pusă în mişcare acţiunea penală.

Mai mult, în nota de neconformitate nu se indică vreun document emis de DLAF din care rezultă că proiectul se află în verificare la această structură de control sub aspectul suspiciunii de fraudă şi nu există nicio dovadă in sensul că s-ar fi pus în mişcare o acţiune penală.

Totodată, din textul de lege rezultă că nu este suficient ca unul dintre contractele aferente proiectului să fie în verificare la structura enunţată ci este necesar ca întregul proiect ce stă la baza contractului de finanţare să se afle în verificare la DLAF pentru suspiciune de fraudă.

Recurentul-pârât nu a dovedit ca întregul proiect ce stă la baza contractului de finanţare să se afle în verificare la DLAF pentru suspiciune de fraudă, iar din chiar cuprinsul motivelor de recurs, instituţia a precizat că "prin Nota de control nr. x/20.12.2018, înregistrată la MDRAP cu nr. x/27.12.2018, DLAF a informat că nu au fost constatate indicii privind săvârşirea unor fapte de natură penală care să afecteze interesele financiare ale Uniunii Europene, astfel cum sunt prevăzute la art. 181-185 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare".

În cauză instituţia pârâtă a susţinut că a justificat refuzul acordării cofinanţării datorită existenţei unor indicatori de fraudă cu privire la contractul de proiectare nr. x/2010, încheiat cu asocierea dintre S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., respectiv contractul de proiectare nr. x/2010, încheiat cu S.C. B. S.R.L., existând riscul rezilierii întregului contract de finanţare cu recuperarea tuturor sumelor transferate către UAT oraşul Costeşti.

Din analiza celor prezentate anterior şi în lumina prevederilor art. art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013, contrar celor susţinute de către instituţia recurentă, pentru contractul nr. x/2012, nu rezultă că au fost constatate indicii privind săvârşirea unor fapte de natură penală care să afecteze interesele financiare ale Uniunii Europene, astfel cum sunt prevăzute la art. 181-185 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Trebuie precizat că instituţia recurentă nu a depus la dosar nici un înscris sau raport de expertiză efectuat după emiterea Notei de control DLAF nr. 985/2017 din cuprinsul cărora să rezulte indicii de fraudă.

De asemenea, Înalta Curte constată că prevederile art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013 se referă exclusiv la sumele aferente asupra cărora au fost formulate sesizări pentru fraudă sau conflict de interese, iar nu la întregul proiect finanţat din fonduri europene.

În aceste condiţii, soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Ca o consecinţă a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi la jurisprudenţa CEDO, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică, pe care o va menţine.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) împotriva sentinţei nr. 31/F-CONT din 5 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2021.