Negative jurisdiction conflict resolved: competence assigned to Court of Appeal for challenge of central prison transfer decision

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin plângerea înregistrată la biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Iaşi la data de 18.05.2022 sub nr. x/2022, consemnată în cuprinsul unei declaraţii luate cu ocazia audienţei acordate în baza cererii nr. x/11.05.2022, persoana lipsită de libertate A. a contestat decizia directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenţie pentru executarea pedepsei la Penitenciarul Găeşti, precum şi refuzul acestuia de a-l transfera la Penitenciarul Iaşi.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Încheierea Biroului Judecătorului de Supraveghere a Privării de Libertate la Penitenciarul Iaşi şi la Centrul de reţinere şi arestare din cadrul IPJ Iaşi

Prin încheierea nr. 246 din 26.05.2022, judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Iaşi şi la Centrul de reţinere şi arestare din cadrul IPJ Iaşi a dispus, în temeiul art. 56 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 şi art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor în favoarea Curţii de apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

La pronunţarea acestei soluţii, s-a avut în vedere că actul a cărui anulare se cere nu este emis de administraţia Penitenciarului Iaşi, ci de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, autoritate publică centrală în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Or, nu există nicio dispoziţie legală care să confere judecătorului de supraveghere a privării de libertate posibilitatea de anula o măsură a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, chiar dacă măsura se referă la o persoană privată de libertate din penitenciarul la care judecătorul a fost desemnat, astfel încât nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 544/2004.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 78 din data de 6 iunie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi, reţinând că măsura contestată a fost luată în temeiul acestor acte normative de către persoanele abilitate din sistemul administraţiei penitenciarelor. În consecinţă, controlul unei asemenea măsuri revenind judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 formulate de petentul A. în contradictoriu cu intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Iaşi, a procedat la suspendarea judecăţii şi trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă materială, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, cu precizarea incidenţei art. 135 alin. (3) din acelaşi cod care reglementează ipoteza conflictului de competenţă ivit într-o instanţă judecătorească şi un organ cu activitate jurisdicţională .

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Plângerea formulată de reclamantul A. şi adresată iniţial Judecătorului de Supraveghere de pe lângă Penitenciarul Iaşi, are ca obiect anularea deciziei directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenţie pentru executarea pedepsei la Penitenciarul Găeşti, precum şi refuzul acestuia de a-l transfera la Penitenciarul Iaşi, înregistrată sub nr. x/15.07.2021.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal:

"Judecătorul de supraveghere a privării de libertate exercită următoarele atribuţii administrative şi administrativ-jurisdicţionale: a) soluţionează plângerile deţinuţilor privind exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege."

Totodată, dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 prevăd posibilitatea persoanelor private de libertate de a formula plângere la judecătorul de supraveghere împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administraţia penitenciarului.

Drepturile persoanelor private de libertate sunt reglementate de Capitolul V din Legea nr. 254/2013, intitulat chiar "Drepturile persoanelor deţinute", în articolele 58-80 şi nu se regăseşte în acest capitol vreun drept la transfer sau vreun drept de a executa pedeapsa aproape de domiciliu.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Din coroborarea textelor legale, menţionate anterior, rezultă că instituţia transferului persoanelor condamnate nu se regăseşte în ipoteza legală a art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, având în vedere că această procedură este reglementată distinct în lege, iar competenţa decizională în această materie aparţine, potrivit legii, directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, şi nu conducerii penitenciarului în cadrul căruia persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate.

În speţă, petentul A. a solicitat anularea unui act emis de Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi nu de Administraţia Penitenciarului Iaşi, astfel încât, nemulţumirea sa faţă de stabilirea locului de detenţie şi de neaprobare a transferului nu poate fi în competenţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

În condiţiile în care nici Legea nr. 254/2013 şi nici alte reglementări nu prevăd o procedură specială de contestare a deciziei ANP cu privire la transfer, în raport de natura juridică de act administrativ, competenţa pentru soluţionarea acestor litigii aparţine instanţelor de contencios administrativ

Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de apel.

Conform art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege, "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său".

Cum în cauză reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, iar instanţa de la domiciliul său, care corespunde şi cu instanţa de la locul de deţinere este Curtea de Apel Iaşi, faţă de textele de lege menţionate, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2022.