Legitimacy of association officer's mandate for initiating litigation against electoral decision

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Timiş, la data de 15.03.2021, reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Stomatologi din România şi Comisia Electorală Centrală din cadrul Colegiului Medicilor Stomatologi din România, suspendarea executării (şi a efectelor) Deciziei nr. 19/11.03.2021, emisă la data de 11.03.2021 de către Comisia Electorală Centrală, precum şi a tuturor actelor emise în cadrul aşa-zisei proceduri de alegeri parţiale care a fost desfăşurată de către Comisia Electorală Centrală în perioada februarie - martie 2021, şi în urma căreia a fost emisă decizia anterior menţionată, prin care ar fi fost validată componenţa noului birou executiv al Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş, inclusiv a Deciziei Comisiei Electorale Centrale nr. 17/10.03.2021 emise pentru validarea candidaţilor aleşi pentru funcţia de membru în Consiliul Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş pentru perioada rămasa din mandatul 2019-2023, a adresei emise de către Comisia Electorală Centrală în data de 09.03.2021, prin care au fost anunţate rezultatele aşa-ziselor alegeri parţiale pentru funcţia de membru în Consiliul Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş pentru perioada rămasă din mandatul 2019-2023, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii deciziilor şi actelor anterioare şi ulterioare emise de către cele două pârâte.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 802 din 24 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Stomatologi din România şi Comisia Electorală Centrală, şi a anulat cererea ca fiind formulată printr-o persoană care nu are calitate de reprezentant.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 802 din 24 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a învederat următoarele aspecte:

Instanţa a procedat la judecarea cauzei fără a pune in discuţia părţilor excepţia litispendenţei/conexităţii cu dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, care a fost transmisă către completul sesizat cu prezentul dosar ca fiind complet prim sesizat. Din expunerea sentinţei atacate, dar şi din dispozitiv, se poate observa că nu a fost pusă în discuţie excepţia şi ca nu se face trimitere la acest dosar.

Deşi părţile au solicitat conexarea dosarelor, instanţa a ignorat total cererea, cu toate că, în conformitate cu art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., era obligată mai întâi să rezolve excepţiile care se invocă sau care pot fi invocate din oficiu. Încălcarea acestor obligaţii atrage, conform art. 178 şi urm. din noul C. proc. civ., sancţiunea nulităţii sentinţei pronunţate. Atât dosarul nr. x/2021, cât şi dosarul nr. x/2021, au avut termen de judecată la data de 10.05.2021. Dosarul x/2021 a avut ora de judecată stabilită ora 10, iar dosarul x/2021, ora 13.

In data de 10.05.2021, judecata în dosarul x/2021 s-a amânat la solicitarea pârâtei pentru a lua la cunoştinţă de înscrisurile de la dosar şi pentru ca intervenienţii să depună taxa de timbru, urmând ca excepţia litispendenţei să se judece în 24.05.2021, lucru care nu s-a mai întâmplat, dosarul x/2021 fiind lăsat în pronunţare.

Considerând ca sunt întrunite dispoziţiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recurenta a apreciat că este prejudiciată prin faptul că instanţa nu a analizat cererile existente, cererea completatoare şi cererile existente în dosar, ceea ce a făcut ca instanţa sa afirme ca in cererea de chemare in judecata nu a fost indicat reprezentantul legal al reclamantei, deşi s-a depus o precizare de acţiune în acest sens.

Totodată, a apreciat că motivul de nulitate este unul absolut şi nu unul relativ, astfel că nu era necesar să se precizeze în ce constă prejudicierea reclamantei. Din punctul recurentei de vedere, în acest moment Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ, Complet 9-Completul 1 Fond a rămas sesizată cu dosarul x/2021, având acelaşi obiect şi părţi în prezentul dosar. Atât în dosarul x/2021, cât şi în prezentul dosar, au fost depuse decizia 33/2020 şi procesul-verbal din 12.02.2020.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat următoarele aspecte:

Instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea obligaţiilor prevăzute de art. 6, 8, 13 şi 22 din C. proc. civ.

Cu privire la încălcarea prevederilor articolelor menţionate, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că a arătat prin cererea de suspendare a efectelor deciziei administrative 19/11.03.2021 că această decizie este ilegală şi că a fost adoptată cu încălcarea dreptului câştigat prin alegeri în noiembrie 2019 de către conducerea Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş compusă din:Dr. A., dr. B., dr. C., dr. D.. Dr. E., fiind încălcate dispoziţiile legale aplicabile în materie şi a principiului "Nemo auditur propria turpitudinem allegans", care a stat la baza neemiterii deciziei d-nei dr. A. şi emiterii deciziei nr. 19 pentru dl. F..

A apreciat recurentul că pârâta se afla în culpa gravă şi că este autoarea mai multor abuzuri, încălcări ale legii şi abuzuri de drept care au dus la emiterea Deciziei nr. 19. Prezumţia de legalitate a Deciziei 19/2021, pe care a invocat-o instanţa, nu este una absolută, ci este una relativă, susceptibilă de proba contrară.

Instanţa a selectat doar 2 acte, Decizia 19/2021 a pretinsului preşedinte dl. F. şi Decizia 33/2020, fără a analiza legalitatea lor şi fără a lua în considerare probele contrare legalităţii acestora.

Recurentul a susţinut că a arătat, prin cererea de suspendare a efectelor Deciziei 19, că în noiembrie 2019, d-na preşedinte dr. A. dar şi ceilalţi membri si-au depus în mod legal dosarul de candidatură, iar candidatura acestora a fost validată de către Comisia Electorală Locală.

În continuarea susţinerii motivelor de casare, recurentul-reclamant a făcut trimitere la o serie de acte normative, invocând dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Regulamentul electoral al CMSR, art. 60 din Decizia CN nr. 18/2CN/2019 şi prevederile art. 18, art. 29 lit. e) şi f), art. 526 alin. (1), art. 529 din Legea nr. 95/2006. art. 58 din regulamentul de alegeri, art. 59 şi art. 60 din regulamentul electoral.

Recurentul a susţinut că, potrivit art. 59 şi 60 din Regulamentul electoral, Comisia Electorală Centrală poate sa refuze validarea unui candidat ales doar pentru motive de incompatibilitate sau nedemnitate, nu şi pentru motive de sancţionare disciplinară. Sancţionarea disciplinară ar fi putut sa constituie motiv de invalidare a candidaturilor, dar această etapa fusese depăşită, Comisia Electorală Centrală şi intimata pârâtă aflându-se în culpă din cauza refuzului ilegal de emitere a deciziei de validare pe acest motiv. Mai mult decât atât, d-na preşedinte dr. A. a solicitat anularea în instanţă a sancţiunilor aplicate în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2020 ale Curţii de Apel Timiş, secţia contencios administrativ.

Întrucât instanţa de fond se raportează la momentul cererii de chemare in judecată, aceste încasări şi recunoaşteri au loc şi după emiterea Deciziei nr. 19/2021.

După data pronunţării sentinţei atacate (24.05.2021), în iunie 2021, intimata a făcut o nouă recunoaştere a validităţii mandatului Consiliului Teritorial Timiş, condus de d-na dr. A., acordându-se accesul în registrul central al înscrierilor unice ale medicilor în Registrul Naţional ţinut de intimata pârâtă, a deciziilor de autorizare emise de preşedintele Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş, dr. A..

Deciziile de sancţionare a membrilor Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş şi a d-nei dr. A. erau atacate în instanţă si nu sunt definitive nici în momentul actual, ele aflându-se în curs de judecată la Curtea de Apel Timiş, ba chiar mai mult, d-na dr. A. a câştigat în mod definitiv anularea deciziilor de sancţionare.

Alegerile in urma cărora s-a emis Decizia nr. 19/2021 a d-lui F. sunt vădit ilegale, iar prezumţia de legalitate a Deciziei nr. 19/2021 a fost răsturnată de probele existente la dosar şi de dispoziţiile art. 532 coroborate cu art. 535 şi art. 537 din Legea nr. 95/2006 şi ale art. 521 alin. 2, dar şi art. 8 alin. 2,art. 70 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Stomatologi din România.

Potrivit acestor dispoziţii legale ignorate complet de judecătorul cauzei, Colegiului Medicilor Stomatologi din România nu avea dreptul sa dizolve nici un Consiliu Teritorial şi să organizeze alegeri şi nu avea dreptul să se subroge atribuţiilor Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş in organizarea de alegeri locale şi în organizarea lor.

În opinia recurentei, judecătorul cauzei nu a analizat nici dispoziţiile art. 128 din Regulamentul de organizare şi funcţionare, invocate de intimata pârâtă prin întâmpinare, drept temei legal pentru organizarea alegerilor în urma cărora a fost emisă Decizia 19/2021, cu privire la care instanţa s-a limitat doar la a afirma "că se bucura de prezumţia de legalitate".

Recurenta a susţinut că instanţa nu a observat că prin regulament intern (act normativ secundar, subsidiar legii) nu se pot modifica dispoziţiile Legii nr. 95/2006 şi nu se pot acorda atribuţii noi organelor de conducere a CMSR şi nici nu se pot crea situaţii noi, precum cea prevăzută din art. 128' din Regulament în care organele de conducere ale profesiei sa aibă atribuţii adăugate, în plus faţă de cele prevăzute de Legea nr. 95/2006.

Cu alte cuvinte, prevederile art. 128' din Regulament ar fi trebuit să constituie o modificare la Legea nr. 95/2006, în caz contrar, orice proceduri şi acte normative adoptate în baza art. 128' din Regulament sunt ilegale. Prin urmare, procedura declanşată în martie 2021 şi Decizia nr. 19/2021 adoptată în urma acestor alegeri sunt vădit ilegale, iar prezumţia de ilegalitate nu operează sau este răsturnată în cazul acestora.

Conform doctrinei şi practicii de specialitate, un act administrativ ilegal sau vădit ilegal este un act administrativ inexistent, prin urmare Decizia 19/3021 nu există, tot astfel cum nu există nici calitatea de preşedinte al Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş a d-lui dr. F..

Faţa de împrejurarea că prin Decizia nr. 101/2019 anexa 3, pârâta susţine că nu a validat Biroul Executiv Teritorial şi persoana d-nei dr. A., rezultă că s-a intrat in perioadă de interimat, iar funcţia de preşedinte este exercitată în mod valabil la data introducerii acţiunii, dar şi în prezent, de către d-na preşedinte dr. A..

În opinia recurentei, este vădită ilegalitatea actelor administrative emise din 2019 pana în prezent, care rezultă indubitabil din faptul că, în 2019, intimata pârâtă a emis Decizia nr. 101/2019, anexa 3, prin care a invalidat preşedintele şi Biroul Executiv în persoana doamnei A., B., C., D..

Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş, condus de d-na preşedinte dr. A., a funcţionat fără niciun fel de probleme în această perioadă, aspect recunoscut de însăşi intimata pârâtă prin înregistrarea actelor adoptate în formula contestata şi a deciziilor emise de preşedintele Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş dr. A. şi încasarea cotelor părţi din taxele încasate de Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş în formula contestată.

De menţionat este şi faptul că Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş, ca persoana juridică, nu poate sa funcţioneze fără preşedinte şi Birou Executiv, care sunt entităţile care realizează activitatea curentă, conform art. 78, art. 78', art. 78" din Leea nr. 95/2006.

Recurenta a subliniat că alegerile in martie 2021 nu puteau fi demarate în mod legal, întrucât existau deja organe alese, Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş funcţiona normal, ceea ce a deranjat Colegiul Medicilor Stomatologi din România, însă făcea sa nu fie întrunite condiţiile de dificultate prevăzute în ipoteza art. 128' din Regulamentul de organizare şi funcţionare, şi, cel mai important, dispoziţiile art. 128 ' din Regulament, neputând modifica Legea nr. 95/2006, nu permiteau organizarea de noi alegeri în caz de dificultate, nici dobândirea de atribuţii noi extra-lege de către Adunarea Generală Naţională a Colegiului Medicilor Stomatologi România, Consiliul Naţional al Colegiului, Biroul Executiv Naţional şi preşedintele Colegiului Medicilor Stomatologi România (CMSR).

Sunt criticabile şi argumentele instanţei de fond conform căreia partea poate fi reprezentată în proces şi poate formula cererea prin reprezentantul legal-preşedinte şi nu prin avocat, şi faptul că d-na avocat G. nu a avut un mandat valabil, întrucât cererea de chemare in judecată a fost completată cu numele reprezentantului legal, dr. A..

Cu alte cuvinte, instanţa de fonda a lăsat să se înţeleagă că a avut în vedere atât cererea din dosarul x/2021, cât şi cea completata din dosarul x/2021, în care se arată că cererea este introdusa legal prin preşedinte d-na dr. A.. Susţinerea că cererea nu este formulată prin reprezentant legal denotă fie neobservarea de către acesta a cererii completatoare, fie neconexarea dosarelor.

Cu privire la lipsa mandatului convenţional al d-nei avocat G., arătă că forma scrisa a contractului de asistenţă juridică poate fi încheiată şi verbal şi chiar dacă acesta a fost încheiat cu o persoana care nu ar avea calitatea de reprezentant legal al Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş, atât introducerea acţiunii, cât şi mandatul acesteia, au fost confirmate, ratificate, de către Adunarea Generală Teritorială Timiş şi Consiliul Teritorial Timiş prin declaraţiile depuse în număr de 160, depuse la dosarul de fond.

Conform art. 1311 din C. civ., cel în numele căreia s-a încheiat contractul poate sa-1 ratifice. Prin urmare, mandatul d-nei G. şi acţiunea introdusă a fost ratificată de către Adunarea Generală Teritorială, prin declaraţiile exprese aflate la dosarul de fond, dar şi procesul-verbal de şedinţă al Adunării Generale Teritoriale şi al Consiliului teritorial al Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş. Prin urmare, acţiunea a fost introdusă de către o persoana care are calitatea de reprezentant lega,l cât şi de către un reprezentant convenţional cu mandat valabil, conform art. 71 din Regulamentul de organizare şi funcţionare.

Cu alte cuvinte, organele de conducere ale Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş, respectiv Adunarea Generală Teritorială şi Consiliul Teritorial, pot mandata oricând o altă persoană decât preşedintele să reprezinte în instanţă Colegiul, în relaţiile cu terţii, să încheie contracte, să formuleze acţiuni, in numele acesteia.

Conform art. 1295 din C. civ., " puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act juridic, ori o hotărâre judecătorească după caz." Dacă nu se recunoaşte dreptul de a reprezenta legal al d-nei dr. A., în temeiul art. 78' din Regulamentul de organizare şi funcţionare, atunci trebuie recunoscut acest drept în temeiul mandatului convenţional dat de Adunarea Generală Teritorială Timiş, acesteia.

De asemenea, trebuie recunoscut mandatul convenţional dat de Adunarea Generală Teritorială a Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş şi de Consiliul Teritorial Timiş, d-nei avocat G. prin ratificare .

A mai arătat recurenta că, potrivit Legii nr. 51/95, forma scrisă a contractului de asistenţă juridica şi implicit a puterii de a reprezenta în instanţă nu sunt cerute ad validitatem, putând fi acordată şi în forma verbală, art. 121 din Statutul profesiei de avocat, art. 80 şi art. 82 din C. proc. civ., iar la dosarul cauzei a fost depus procesul-verbal al Adunării Generale Teritoriale şi al Consiliului Teritorial Timiş, prin care d-na avocat G. a fost mandatată să introducă acţiunea în numele Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş, să îl reprezinte, precum şi cele 160 de declaraţii ale medicilor stomatologi membri în Adunarea Generală Teritorială Timiş prin care s-a ratificat acţiunea şi mandatul d-nei avocat G..

Judecătorul fondului a apreciat în mod greşit că acţiunea a fost introdusă de către o persoană care nu are calitatea de reprezentant legal şi de o persoana care nu are calitatea de reprezentant convenţional al Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat următoarele aspecte:

În opinia recurentei, instanţa de fond nu a analizat deloc argumentele reclamantei cu privire la nelegalitatea Deciziei nr. 19/202l, limitându-se la a afirma că se bucură de prezumţia de legalitate, fără a verifica dacă nu cumva prezumţia este răsturnată, sentinţa fiind nemotivată.

În acest sens, recurenta a apreciat că verificarea argumentelor invocate cu privire la Decizia nr. 19/2021 şi a probelor administrate ar fi fost obligatorii şi utile pentru tranşarea excepţiei calităţii de reprezentant invocate de intimata pârâtă, cu atât mai mult cu cât instanţa a reţinut Decizia contestată (19/2021) ca fiind dovada calităţii de reprezentant al unei alte persoane decât d-na dr. A..

În alta ordine de idei, teza posibilităţii neanalizarii validităţii unei decizii contestate întrucât ea se bucură de prezumţia de legalitate ar face ca o astfel cerere de suspendare a efectelor acesteia să nu poată fi formulată, ceea ce vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 14 şi următoarele din Legea 554/2004.

Or, magistratul fondului spune următoarele, dat fiind ca la data cererii de chemare in judecată exista Decizia nr. 19/2021 care se bucura de prezumţia de legalitate şi din care rezulta ca preşedinte este dl. F., implicit mandatul d-nei dr. A., sau al oricărui alt reprezentant al Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş, nu există.

Recurenta-reclamantă a concluzionat, susţinând că era important să se verifice argumentele şi probele depuse în probaţiune şi să se verifice aparenţa de legalitate a Deciziei nr. 19/2021. Chiar dacă instanţa nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor părţilor, totuşi instanţa nu poate să le ignore integral, să ignore administrarea probelor administrate şi să pronunţe o hotărâre motivată superficial.

4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât Colegiul Medicilor din România a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 7 septembrie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 4 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Pentru a răspunde criticilor formulate prin recurs, Înalta Curte are în vedere, rezumativ, contextul factual care a condus la prezentul litigiu şi cadrul legislativ.

Reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş a investit instanţa cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării (şi a efectelor) Deciziei nr. 19/11.03.2021, emisă la data de 11.03.2021 de către Comisia Electorală Centrală, precum şi a tuturor actelor emise în cadrul aşa-zisei proceduri de alegeri parţiale care a fost desfăşurată de către Comisia Electorală Centrală în perioada februarie - martie 2021, a Deciziei Comisiei Electorale Centrale nr. 17/10.03.2021 emise pentru validarea candidaţilor aleşi pentru funcţia de membru în Consiliul Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş pentru perioada rămasa din mandatul 2019-2023, a adresei emise de către Comisia Electorală Centrală în data de 09.03.2021, prin care au fost anunţate rezultatele aşa-ziselor alegeri parţiale pentru funcţia de membru in Consiliul CMS Timiş pentru perioada rămasa din mandatul 2019-2023, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii deciziilor şi actelor anterioare şi ulterioare emise de către cele două pârâte.

Soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş, şi anulării cererii ca fiind promovată printr-o persoană care nu are calitate de reprezentant, este legală, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

1.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. este nefondat.

Potrivit art. 488 alin. (1)pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularităţi de ordin procedural, care atrag sancţiunea nulităţii sentinţei în condiţiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Acest motiv de casare vizează ipoteza încălcării regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurentul a susţinut că instanţa a încălcat normele de procedură prin faptul că nu a pus în discuţia părţilor excepţia litispendenţei/conexităţii cu dosarul nr. x/2021, nu a analizat cererea completatoare şi toate celelalte cereri existente în dosar.

Dispoziţiiile art. 138 C. proc. civ. prevăd că "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte. (3) Când instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanţe învestite."

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că excepţia litispendenţei a fost pusă în discuţia părţilor şi soluţionată în dosarul nr. x/2021, iar prin încheierea din 10 mai 2021, pronunţată în prezentul dosar, instanţa de fond a luat act de faptul că prezentei cauze i-a fost conexat dosarul nr. x/2021 şi a reţinut că acest dosar are ca obiect o cerere cu caracter identic.

De asemenea, se reţine că instanţa de fond a anulat acţiunea, pentru lipsa calităţii de reprezentant, apreciind în mod corect că această excepţie se impune a fi soluţionată cu prioritate, astfel că nu a intrat în analiza fondului cererilor formulate.

În consecinţă, sunt nefondate argumentele recurentului în susţinerea acestui motive de recurs.

1.2. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt, de asemenea, nefondate.

Cât priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste dispoziţii legale, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde, în mod evident, argumentele pertinente pe care se întemeiază soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant şi de anulare, în consecinţă, a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă aceste argumente îl nemulţumesc pe recurentul-reclamant, neputând fi identificate "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

De altfel, recurentul-reclamant nu aduce nicio critică efectivă în ceea ce priveşte nemotivarea hotărârii, limitându-se la a susţine că hotărârea atacată este insuficient motivată.

Înalta Curte apreciază că obligaţia instanţei de fond de a motiva sentinţa pe care a pronunţat-o priveşte, în esenţă, arătarea situaţiei de fapt pe care a reţinut-o şi a considerentelor de fapt şi de drept pentru care a pronunţat soluţia criticată, criterii legale pe care sentinţa recurată le îndeplineşte.

În realitate, în argumentarea susţinerilor privind nemotivarea, recurentul-reclamant face trimitere doar la modalitatea de soluţionare a raportului juridic dedus judecăţii, de apreciere a probelor şi cum aceste probe trebuia, în opinia sa, interpretate şi coroborate între ele, declarându-şi dezacordul faţă de concluzia instanţei privind lipsa calităţii de reprezentant.

Faptul că recurentul nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe de anulare a acţiunii, nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

În acest context, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia de anulare a acţiunii pentru lipsa calităţii de reprezentant, iar câtă vreme a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant, nu se putea trece la analiza motivelor invocate de reclamant referitoare la nelegalitatea Deciziei nr. 19/2021.

1.3. Nefondate sunt şi criticile circumscrise de recurent prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a realizat o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 6, 8, 13 şi 22 din C. proc. civ., ce au fost invocate de recurentul-reclamant în susţinerea acestui motiv de recurs.

Astfel, contrar argumentelor nesusţinute juridic ale recurentului-reclamant, în mod corect prima instanţă a anulat cererea de chemare în judecată, pentru lipsa calităţii de reprezentant, fără a analiza motivele invocate de reclamant în susţinerea nelegalităţii Deciziei nr. 19/2021

Potrivit dispoziţiilor art. 151 din C. proc. civ., "(3) Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale.(4) Reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor. (5) Organul de conducere sau după caz, reprezentantul desemnat al unei asociaţii, societăţi ori alte entităţi fără personalitate juridică, înfiinţată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiţie."

Conform dispoziţiilor art. 781lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Stomatologi din România, adoptat prin Decizia Adunării Generale Naţionale a Colegiului Medicilor Dentişti din România nr. 5/2007, "Preşedintele colegiului teritorial coordonează activitatea biroului executiv şi are următoarele atribuţii principale: a) reprezintă colegiul teritorial în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate".

Lipsa calităţii de reprezentant presupune situaţia în care cererea nu este introdusă de reprezentantul legal al titularului cererii, este excepţie de fond şi absolută, vizează chiar puterea de reprezentare a celui care a formulat cererea în numele părţii, constând în aptitudinea celui ce reprezintă partea de a exercita drepturile şi obligaţiile procesuale ale acesteia, iar sancţiunea aplicabilă este anularea cererii de chemare în judecată.

În raport de aceste dispoziţii legale şi cele reţinute, se constată că la dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte calitatea de reprezentant legal al reclamantului Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş, formularea cererii de către acesta prin reprezentantul legal, conform legii,

Or, câtă vreme acţiunea a fost promovată de către o persoană juridică, respectiv Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş, prin avocat G., conform împuternicirii avocaţiale ataşate acesteia, fără menţionarea reprezentantului colegiului, iar preşedintele biroului executiv validat prin Decizia Comisiei Electorale Centrale nr. 19/11.03.2021, F., nu a înţeles să îşi însuşească acţiunea formulată de către Cabinet de avocat G., în numele Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş, conform adresei depuse la dosar încă din 30.03.2021 şi reanexată de pârât notelor scrise depuse pe mail la 21.05.2021, în mod legal instanţa de fond a constatat lipsa calităţii de reprezentant al reclamantului Colegiului Medicilor Stomatologi Timiş, împuternicirea avocatului nefiind acordată de către reprezentantul legal al reclamantului.

În acest context, alegaţiile recurentului-reclamant despre nelegalitatea Deciziei nr. 19/2021 şi invocarea unor prevederi legale fără relevanţă juridică în cauză sunt superflue, întrucât exercitarea acţiunii civile poate fi făcută, în condiţiile legii, de parte prin reprezentant legal, neputându-se accepta ca acţiunea să fie introdusă de un reprezentant convenţional căruia nu i s-a acordat mandat de către reprezentantul legal.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de fond realizând o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Prin urmare, toate criticile formulate de recurentul reclamant sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă fiind motivată în condiţiile impuse de art. 425 C. proc. civ. şi pronunţată ca urmare a unei corecte aplicări şi interpretări a prevederilor legale incidente cauzei, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefiind identificate, în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din acelaşi cod, motive de reformare a sentinţei atacate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş împotriva sentinţei civile nr. 802 din 24 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Colegiul Medicilor Stomatologi Timiş împotriva sentinţei civile nr. 802 din 24 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.