Administrative appeal dismissed: constitutional challenge to salary confidentiality law rejected for lack of connection to security incident disciplinary action

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 05.04.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul-Spital Târgu Ocna, Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (A.N.P.) şi, respectiv, Comisia de Cercetare a Incidentului de Securitate, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei Directorului Penitenciarului-Spital Târgu Ocna nr. 21/03.02.2021, constatarea nelegalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii deciziei nr. 21/03.02.2021, obligarea pârâtului Penitenciarul-Spital Târgu Ocna să emită un act administrativ prin care să aducă la îndeplinire obligaţiile instituţionale rezultând din prevederile Legii nr. 182/2002, ale Standardelor Naţionale aprobate prin H.G. nr. 585/2002 şi respectiv ale Ghidului de clasificare aprobat prin O.M.J. nr. 1953C/2015, constatarea inexistenţei Deciziei Directorului General al A.N.P. nr. 491/25.05.2018 pentru nepublicare, constatarea nulităţii notei de constatare nr. U2 21796/26.01.2021 referitoare la cercetarea împrejurărilor în care a avut loc încălcarea reglementărilor de securitate la nivelul Penitenciarului-Spital Târgu Ocna şi dispunerea repunerii părţilor în situaţia anterioară, cu repunerea în drepturi a reclamantului.

Prin încheierea din data de 27.10.2021, printre altele, Tribunalul a respins excepţia decăderii pârâtei A.N.P. din dreptul de a depune întâmpinare, invocată de către reclamant, a unit cu fondul excepţiile lipsei de interes a reclamantului, de inadmisibilitate a solicitării ce vizează nelegalitatea deciziei nr. 491/24.05.2018 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Directorului General al A.N.P. şi a respins cererea de amânare a cauzei formulată de reclamant, dispunând amânarea pronunţării pentru a permite părţilor să depună concluzii scrise.

Prin sentinţa nr. 762/10.11.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bacău a respins excepţia lipsei de interes a reclamantului A., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi excepţia de inadmisibilitate, excepţii invocate de pârâtul Directorul General al A.N.P. şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., astfel cum a fost formulată şi completată ulterior.

Împotriva încheierii din data de 27.10.2021 şi a sentinţei nr. 762/10.11.2021 pronunţate de Tribunalul Bacău a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinţei cu reţinere spre rejudecare şi admiterea tuturor capetelor de cerere, în special anularea deciziei directorului Penitenciarului-Spital Târgu Ocna nr. 21/03.02.2021.

La data de 14.04.2022, recurentul a depus la dosarul cauzei o completare a răspunsului la întâmpinarea înaintată de Penitenciarul-Spital Târgu Ocna, prin care a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. art. 86 alin. (4) din Anexa VI la Legea nr. 153/2017.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 358 din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul-reclamant Sindicatul Eco al Poliţiştilor de Penitenciare Târgu Ocna în numele şi pentru membrul de sindicat A..

Totodată, s-a respins recursul formulat de către recurentul-reclamant Sindicatul Eco al Poliţiştilor de Penitenciare Târgu Ocna în numele şi pentru membrul de sindicat A., împotriva încheierii de şedinţă din data de 27.10.2021 şi a sentinţei civile nr. 762/10.11.2021, ambele pronunţate de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Penitenciarul Spital Tg Ocna, Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Comisia de Cercetare a Incidentului de Securitate, ca nefondat.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 358 pronunţată la 9 iunie 2022 de către Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Eco al Poliţiştilor de Penitenciare Târgu Ocna în numele şi pentru membrul de sindicat A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a menţionat că, necunoscând conţinutul încheierii criticate, aceasta nefiindu-i comunicată, înţelege să ceară instanţei de recurs să verifice şi dacă încheierea din 26.05.2022 ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a considerat că încheierea din 09.06.2022 a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în cauză, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

A reiterat obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv art. 86 alin. (4) din Anexa VI la Legea nr. 153/2017, cu completările şi modificările ulterioare, în raport cu prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) corelate cu prevederile art. 16, art. 20, art. 21, art. 31, art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) şi art. 124 din Constituţia României, republicată, precum şi cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

A arătat că prevederile art. 86 alin. (4) din Aneva VI a Legii nr. 153 din 28 iunie 2017 au caracter neclar, precar si insuficient, dând posibilitatea autorităţilor/instituţiilor publice să le invoce abuziv şi să le valorifice discreţionar. De altfel, legislaţia naţională reglementează regimul juridic corespunzător celor trei categorii de informaţii: informaţii publice, informaţii clasificate şi informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, denumite generic informaţii confidenţiale. Această din urmă categorie nu beneficiază însă de o definiţie clară, textele de lege criticate enumerând unele dintre aceste informaţii nedestinate publicităţii. Lipsa unei definiţii legale a informaţiilor confidenţiale şi stabilirea, chiar cu caracter exemplificativ, creează dificultăţi în practică, deoarece, faţă de cereri vizând obţinerea anumitor informaţii necesare în cursul unor proceduri judiciare, în susţinerea acţiunilor în instanţele de judecată, autorităţile publice invocă în mod arbitrar şi abuziv astfel de texte, respectivele cereri fiind respinse, ca inadmisibile, protejând interesele instituţionale sau individuale ale conducătorilor acelor instituţii, în detrimentul drepturilor legale ale angajatului.

Prin urmare, în opinia recurentului-reclamant este îndeplinită şi cea de-a treia condiţie de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale, respectiv legătura cu soluţionarea acţiunii deduse judecăţii, deoarece excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul soluţionării unei cereri întemeiate pe art. 7 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, astfel încât neconstituţionalitatea textului menţionat are un efect direct asupra soluţionării cererii introductive la instanţă.

De altfel, a mai susţinut recurentul-reclamant faptul că, şi în alte cauze soluţionate de către Tribunal s-a stabilit legătura acestor prevederi legale cu fondul cauzei şi, în consecinţă, s-a constatat că dispoziţiile art. 86 alin. (4) din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 reprezintă temeiul de drept în baza căruia pârâtul Penitenciarul-Spital Târgu Ocna a declarat Anexa 1 la Decizia directorului Penitenciarului-Spital Târgu Ocna nr. 10/31.01.2018, care cuprinde elementele salariului recurentului-reclamant şi care a generat presupusul incident de securitate la unitatea pârâtă, ca fiind un document clasificat secret de serviciu (dosarul Tribunalului Bacău nr. 547/110/2020).

Suplimentar, în contextul dat, a precizat faptul că, în condiţiile în care informaţiile referite (cele confidenţiale) nu sunt secrete (în sens larg denumite de lege informaţii clasificate), nefiind prin lege încadrate la categoria informaţiilor de securitate naţională, cu privire la accesul recurentului-reclamant la acestea, un refuz al autorităţilor/instituţiilor devine abuziv şi reprezintă o ingerinţă asupra dreptului la informaţie consacrat de art. 31 din Constituţie, în special dacă, în discuţie, sunt proceduri judiciare, acţiuni în justiţie pentru valorificarea unor drepturi (fie acestea chiar de natură salarială).

A reiterat faptul că prevederile criticate, prin modul în care au fost redactate, aduc atingere drepturilor constituţionale ale tuturor persoanelor care se află în situaţia descrisă şi reglementată, adică acelor persoane fizice, cetăţeni ai României care fac parte din categoria militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

Datorită modului defectuos de redactare al normei legale, se permite în mod nejustificat, ca ulterior să fie stabilită printr-o normă administrativă, cu o putere juridică inferioară legii organice, respectiv printr-o decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Art. 86 alin. (4) din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 este astfel o "normă în alb" prin care competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domeniul statutului funcţionarilor publici este transmisă unei autorităţi unipersonale din puterea executivă, anume directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Astfel, această "normă în alb" contravine art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţia României, privind principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii, corelate cu prevederile art. 16, art. 20, art. 21, art. 31, art. 73 alin. (3) lit. j) şi p) şi art. 124 din Constituţia României, precum şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţia României, principiu privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, aspecte esenţiale ce ţin de statutul funcţionarului public, fiind reglementate prin acte juridice infralegale, respectiv în cazul de faţă prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, printr-o interpretare grosieră a conceptului de "confidenţialitate" transpusă eronat într-o reglementare internă prin care declară ca fiind clasificate secret de serviciu a statelor de plată (Cap. III pct. 8 din Anexa la Decizia nr. 491/2018) şi a acelor documente ce ţin de salarizarea personalului sistemului Penitenciar (Cap. II pct. 3 din Anexa la Decizia nr. 491/2018).

A mai menţionat că, în ceea ce priveşte sistemul penitenciar, reglementarea de bază cu privire la organizare şi funcţionare este HGR 756/2016 pentru organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei. Acest act normativ (art. 7 alin. (4) a creat situaţia premisă ce a permis emiterea deciziei 491/2018.

A considerat că excepţia de neconstituţionalitate invocată trebuie analizată şi prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, pentru că instituţia publică "sub umbrela" prevederii art. 86 alin. (4) din Anexa VI din Legea nr. 153/2017 a acţionat în mod viclean, a "categorisit" ca fiind clasificate informaţiile privind salariile acestei categorii de personal din situaţia premisă a normei, supralicitând protecţia acordată unor categorii de informaţii cu încălcarea art. 33 din Legea nr. x şi forţarea protecţiei art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, în asa fel încât, nici măcar persoana beneficiară a salariului să nu poată avea acces.

Pe cale de consecinţă, într-un litigiu în faţa instanţelor de judecată, angajatul nu are aceleaşi drepturi ca un alt justiţiabil, fiindu-i clasificat salariul şi interzis accesul la acesta, astfel că, îi este lezat dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Concluzionând, a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trimiterea spre justă soluţionare Curţii Constituţionale a României a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate stabilite prin lege.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor invocate în motivele de casare expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă Comisia de Cercetare a Incidentului de Securitate, prin Preşedinte Martin Mihaela Gabriela, a depus întâmpinare prin care a invocat, cu referire la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, arătând că în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bacău nu există nicio încheiere de şedinţă pronunţată la data de 26.05.2022. Totodată, a invocat inadmisibilitatea cererii de recurs formulată împotriva încheierii de şedinţă din 09.06.2022, făcând referire la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-pârât Penitenciarul Spital Târgu Ocna a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, preluând în integralitate argumentele intimatei-pârâte Comisia de Cercetare a Incidentului de Securitate.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 13 octombrie 2022, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

2.1. Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii, excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii recursului invocate de intimaţii-pârâţi, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate şi le va respinge pentru considerentele prezentate în continuare.

Cu referire la excepţia tardivităţii recursului, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care prevăd un termen de 48 de ore de la pronunţare pentru declararea căii de atac a recursului împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, coroborat cu art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit căruia, când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul-reclamant, se constată că prin sentinţa nr. 385 pronunţată la data de 9 iunie 2022, instanţa s-a pronunţat şi asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, iar recursul împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a fost înaintat, prin email, la data de 11 iunie 2022, ora 09:11, astfel cum reiese din dovada ataşată la dosarului de recurs.

Aşadar, în raport cu data pronunţării sentinţei atacate, respectiv 9 iunie 2022, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 11 iunie 2022, orele 23:59.

Faţă de aceste aspecte, se constată că recursul formulat de reclamantul Sindicatul Eco al Poliţiştilor de Penitenciare Târgu Ocna în numele şi pentru membrul de sindicat A. a fost declarat cu respectarea termenului de 48 de ore de la pronunţarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, prezentând relevanţă data înaintării la instanţă, prin email, a cererii de recurs şi nu data înregistrării efective a căii de atac, pe rolul instanţei (14.06.2022).

Cu referire la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., fiind dezvoltate argumentele pentru care a apreciat că pronunţarea hotărârii recurate a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei, referindu-se în concret la dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 care prevăd condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

De asemenea, nici faptul că, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul a solicitat să se verifice de către instanţă dacă încheierea din 26.05.2022 cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), iar în dosarul cauzei nu există nicio încheiere de şedinţă pronunţată la această dată, nu atrage nulitatea recursului.

În acest sens, Înalta Curte reţine că prin răspunsul la întâmpinări, aflat la dosar, recurentul-reclamant a arătat că este vorba de o eroare materială de redactare şi că renunţă la judecata cu privire la cererea de recurs împotriva încheierii din 26.05.2022. Totodată, a precizat că prin recursul promovat a atacat nelegalitatea Deciziei nr. 358 din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Bacău care cuprinde soluţia instanţei cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, invocând incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Excepţia inadmisibilităţii recursului, astfel cum a fost invocată de intimaţii-pârâţi Comisia de Cercetare a Incidentului de Securitate şi Penitenciarul Spital Târgu Ocna a fost motivată de faptul că, prin cerere recurs, recurentul a solicitat Înaltei Curţi să trimită, spre justă soluţionare, Curţii Constituţionale excepţia invocată, fiind redate dispoziţiile art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ. referitoare la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Or, având în vedere ansamblul criticilor prezentate în cererea de recurs, din care reiese cu evidenţă nemulţumirea recurentului în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, Înalta Curte constată că recursul este admisibil, recurentul urmărind, prin promovarea căii de atac, schimbarea soluţiei pronunţată de prima instanţă, în sensul admiterii cererii sale şi sesizării Curţii Constituţionale a României.

2.2. Examinând legalitatea sentinţei atacate, doar în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Principala critică adusă sentinţei a fost aceea că în mod greşit s-a reţinut soluţia de inadmisibilitate a cererii de sesizare, întrucât excepţia de neconstituţionalitate invocată avea legătură cu soluţionarea acţiunii deduse judecăţii, deoarece a fost ridicată în cursul soluţionării unei cereri întemeiate pe art. 7 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, astfel încât neconstituţionalitatea textului menţionat are un efect direct asupra soluţionării cererii introductive la instanţă.

Înalta Curte aminteşte că legătura cu soluţionarea cauzei la care face trimitere art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi care trebuie să existe pentru însăşi sesizarea Curţii Constituţionale, nu trebuie să fie generată de simpla tangenţă a normelor cu soluţionarea cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituţionalitate, odată dezlegate de Curtea Constituţională, să aibă aptitudinea de a influenţa soluţia ce se va pronunţa în cauză. Cu alte cuvinte, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să producă un efect direct şi concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune existenţa unei legături efective între normele contestate şi soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate îl reprezintă art. 86 alin. (4) din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 prin care este reglementat caracterul confidenţial al soldelor şi salariilor lunare ale poliţiştilor şi funcţionarilor din sistemul administraţiei penitenciare, stabilindu-se că obligaţia pentru asigurarea confidenţialităţii revine instituţiilor publice.

Instanţa de contencios administrativ, pe fondul cauzei, a fost investită de către reclamant cu analiza legalităţii Deciziei Directorului Penitenciarului Spital Târgu Ocna nr. 21/03.02.2021, a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acesteia, a Deciziei Directorului General al A.N.P. nr. 491/24.05.2018 şi a notei de constatare nr. U2 21796/26.01.2021. Prin aceste acte s-a dispus punerea la dispoziţie a domnului comisar şef de poliţie penitenciară A., datorită retragerii autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de stat de nivel strict secret, precum şi interzicerea accesului la informaţii clasificate, ca urmare a încălcării normelor de protecţie clasificată a informaţiilor.

Or, raportat la obiectul pricinii pendinte, Înalta Curte, în acord deplin cu prima instanţă, constată că soluţionarea cauzei nu implică analizarea aplicării articolului de lege a cărui neconstituţionalitate se invocă, întrucât actele administrative atacate nu au avut la baza emiterii lor această normă legală criticată, recurentul-reclamant neputând obţine niciun folos practic dintr-o eventuală declarare neconstituţională a art. 86 alin. (4) din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 care reglementează anumite informaţii ca fiind confidenţiale.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că recurentul-reclamant nu a arătat în concret cum ar putea influenţa această normă soluţia ce se va pronunţa în cauză, câtă vreme chestiunea supusă judecăţii, vizează acte prin care s-a reţinut nerespectarea de către reclamant a regimului legal instituit pentru un document clasificat drept secret de serviciu, nefiind puse în discuţie acte prin care să se fi stabilit eventuale drepturi salariale ale poliţiştilor şi funcţionarilor din sistemul administraţiei penitenciare sau caracterul confidenţial al acestor sume.

Pentru aceste motive, apreciind că în cauză nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, anume aceea ca excepţia de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte apreciază că soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 86 alin. (4) din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 este corectă şi legală, motivele invocate de recurent, prin memoriul de recurs, nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia tardivităţii, excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii recursului invocate de intimaţii-pârâţi şi va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii, excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii recursului invocate de intimaţii-pârâţi.

Respinge recursul formulat de reclamantul Sindicatul Eco al Poliţiştilor de Penitenciare Târgu Ocna în numele şi pentru membrul de sindicat A. împotriva deciziei nr. 358/2022 din 9 iunie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.