Inadmissibility of revision for failure to invoke the merits in a final judgment merely dismissing an appeal as unfounded

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea de fond pronunţată în cauză.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.11.2017 reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc:

- suspendarea Deciziei nr. 1505/24.08.2017 emisă de Preşedintele Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, decizie prin intermediul căreia s-a dispus revocarea Licenţei de organizare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri în cotă fixă nr. x precum şi încetarea valabilităţii Autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri în cotă fixă nr. x, până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- anularea în totalitate a Deciziei nr. 1505/24.08.2017, emisă de Preşedintele Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, decizie prin care s-a dispus revocarea Licenţei de organizare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri în cotă fixă nr. x precum şi încetarea valabilităţii Autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri în cotă fixă nr. x;

- anularea în totalitate a Decizie nr. 1867/29.09.2017 emisă de Preşedintele Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 1505/24.08.2017;

- repunerea A. S.R.L. în situaţia anterioară revocării Licenţei de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri în cotă fixă nr. x şi încetării valabilităţii Autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc tradiţionale tip pariuri în cotă fixă nr. x, în sensul recunoaşterii dreptului de organizare şi exploatare a jocurilor de noroc menţionate în licenţă şi autorizaţia de exploatare;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru soluţionarea prezentei cereri de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5461 pronunţată în data de 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea reclamantei la excepţia de nelegalitate formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Prim-ministrul României, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., societate în insolvenţă, prin administrator special B. şi administrator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, în ceea ce priveşte cererea de anulare a actului administrativ, a anulat Decizia nr. 1505/24.08.2017 emisă de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc precum şi Decizia nr. 1867/29.09.2017 emisă de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc şi a repus reclamanta în situaţia anterioară emiterii acestei Decizii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de recurs supusă revizuirii.

Prin decizia nr. 5557 din data de 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a fost respins recursul formulat de pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinţei civile nr. 5461 din 18 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că sunt nefondate toate criticile subsumate motivului de casare invocat.

3. Cererea de revizuire.

Împotriva deciziei nr. 5557 din 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a formulat cerere de revizuire Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A solicitat admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul admiterii recursului formulat de pârâtă şi a modificării în tot a sentinţei civile nr. 5461 din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal se află dosarul cu nr. x/2018, acţiune care cuprinde aceleaşi părţi şi are ca obiect:

"obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 92.840.000 RON reprezentând prejudiciul material cauzat prin emiterea unor acte administrativ-fiscale/administrativ-jurisdicţionale nelegale, respectiv prin refuzul de prelungire a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, ceea ce a condus la intrarea subscrisei în insolvenţă şi la imposibilitatea continuării desfăşurării activităţii." În acest dosar, prin încheierea de şedinţă din data de 28.01.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2016 şi nr. y/2017

Prin repunerea pe rol a prezentei cauze, la termenul de judecată din data de 18.03.2022, ONJN a aflat că dosarul nr. x/2016 a fost soluţionat definitiv şi a intrat, cu această ocazie, şi în posesia unei copii după Decizia nr. 3770 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere faptul că la termenul din data de 18.03.2022, în dosarul nr. x/2018, ONJN a descoperit Decizia nr. 3770 din 22.07.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal - un înscris care are legătură fundamentală cu soluţia definitivă pronunţată în prezentul dosar, revizuenta a solicitat să se constate că cererea de revizuire a fost formulată în termen, respectiv în 30 de zile de la data când partea a descoperit un înscris, care ar putea schimba în tot soluţia definitivă pronunţată în prezenta cauză.

Cu privire la temeinicia recursului care face obiectul deciziei a cărei revizuire se solicită a precizat că, la data de 16.11.2021, când ICCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal a rămas în pronunţare pentru soluţionarea recursului formulat de către ONJN, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. avea obligaţia să aducă la cunoştinţa instanţei de recurs, precum şi părţii adverse, faptul că în dosarul nr. x/2016, ICCJ se pronunţase încă la data de 22.07.2020, chiar dacă decizia i-a fost comunicată ulterior.

În opinia sa, nu există nicio îndoială serioasă asupra legalităţii Deciziei ONJN nr. 1505/24.08.2017, întrucât la data emiterii actului administrativ, intimata înregistra obligaţii fiscale neachitate şi datorate bugetului general consolidat al statului, mai vechi de 30 de zile. Este cunoscut faptul că, procedura insolvenţei suspendă executarea obligaţiilor de plată numai pentru acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau a bunurilor sale. ONJN nu trebuia să motiveze în cuprinsul actului administrativ consecinţele produse, întrucât legea nu impune prezentarea consecinţelor produse în cuprinsul actului administrativ ca urmare a neachitării obligaţiilor datorate la bugetul general consolidat al statului mai mari de 30 de zile, în valoare de 43.498.844 RON, ceea ce nu poate reprezenta un aspect de nelegalitate a actului administrativ.

Reiterând dispoziţiile art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009, a arătat că legiuitorul nu a înţeles să facă o distincţie între tipurile de obligaţii de plată datorate bugetului general consolidat al statului, rezultând faptul că, nicio autoritate publică sau privată nu poate face o diferenţiere între tipuri de obligaţii datorate la bugetul de stat.

De asemenea, a considerat că aplicarea dispoziţiei cuprinse la art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 justifică modificarea Deciziei ICCJ nr. 5557/16.11.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2017, în sensul recunoaşterii obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat, rezultând astfel că, pentru expunerea unor argumente care să justifice "consecinţele produse" pe fondul existenţei obligaţiilor fiscale datorate, întreaga expunere a argumentaţiei nu are niciun fundament juridic. A arătat că a prezenta în cuprinsul unui act administrativ consecinţele produse, ca urmare a existenţei obligaţiilor fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului, ar însemna a expune consecinţe financiar-fiscale şi de politică fiscală şi bugetară create ca urmare a neplăţii obligaţiilor fiscale. Or, o asemenea prezentare depăşeşte competenţele şi atribuţiile instituite prin actele normative din domeniul jocurilor de noroc.

În drept, şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pe dispoziţiile cuprinse în O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările şi completările ulterioare şi pe toate dispoziţiile actelor normative menţionate în cuprinsul cererii de revizuire.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat:

1. respingerea revizuirii ca inadmisibilă, motivat de faptul că pot face obiectul unei cererii de revizuire doar hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul cauzei, or în cazul de faţă, în calea de atac, nu a avut loc o evocare a fondului care să presupună schimbarea situaţiei de fapt;

2. respingerea ca tardivă a cererii de revizuire având în vedere că aceasta a fost promovată cu depăşirea termenului de 30 de zile de la momentul la care s-a descoperit înscrisul nou ce se invocă, reglementat de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

3. respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor pentru incidenţa acestui motiv de revizuire.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în raport de motivele invocate, de temeiul de drept indicat, precum şi de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimată prin întâmpinare, motiv pentru care o va admite şi va respinge cererea de revizuire formulată de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc ca inadmisibilă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce priveşte categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi doar cu titlu de excepţie şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ. pot face obiect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În cauză, cererea de revizuire formulată de revizuentul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc vizează decizia nr. 5557 din 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinţei civile nr. 5461 din 18 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Aşa cum rezultă din motivarea cererii de revizuire, s-a invocat de către revizuent, ca temei de drept în susţinerea revizuirii hotărârii instanţei de recurs, art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: pct. 5 după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

O primă condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii în principal împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, iar o atare concepţie a fost consacrată constant şi în doctrina şi jurisprudenţa în materie, singura excepţie fiind reglementată de noul C. proc. civ. în art. 509 alin. (2), respectiv pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 fiind supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, deci pentru alte motive de revizuire decât cel invocat în cauză.

În materia revizuirii, a evoca fondul în primă instanţă înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Astfel, evocarea fondului are loc atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, instanţa reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât aceea pronunţată de instanţele inferioare. De asemenea, numai dacă din considerentele deciziei rezultă că instanţa a schimbat situaţia de fapt, păstrând totuşi soluţia atacată, revizuirea este admisibilă.

În accepţiunea doctrinară şi cea jurisprudenţială conturate în interpretarea noţiunii de "hotărâre care evocă fondul" s-a stabilit că o astfel de cerinţă este îndeplinită de acele hotărâri pronunţate în recurs, în care are loc o nouă judecată, fiind astfel vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reţinere.

În concluzie, în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în recurs, noţiunea de "hotărâre care evocă fondul" include hotărârile instanţei de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reţinere, iar nu şi pe cele prin care s-a respins recursul ca nefondat, cu excepţia situaţiei în care instanţa a schimbat situaţia de fapt.

Însă, în prezenta cauză, deşi decizia atacată de revizuent este definitivă, nu face parte din categoria hotărârilor prin care s-a evocat fondul pricinii deduse judecăţii, fiind pronunţată o hotărâre de respingere a recursului ca nefondat prin care nu s-a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea stabilită prin sentinţa ce a format obiectul recursului, iar instanţa de control judiciar nu a dat o altă dezlegare raportului juridic litigios în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite.

Cu alte cuvinte, nu s-a realizat o nouă judecată în calea de atac, diferită de cea de la prima instanţă, care să determine o altă soluţie, ci, doar a fost confirmată hotărârea pronunţată în etapa judecăţii în fond, aspect care nu poate determina încadrarea deciziei atacate cu revizuire în categoria hotărârilor care evocă fondul.

Ca urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată în cauza de faţă de către Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, întrucât are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în categoria celor care evocă fondul, susceptibile de revizuire conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul prevăzut la pct. 5.

În plus, este de observat că prin invocarea acestui motiv de revizuire, partea tinde la o reanalizare a litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, la o cenzurare a interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale de către instanţa de recurs şi a modului de apreciere a probelor, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea revizuirii.

În acest context, cum prima condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii ce vizează sfera hotărârilor judecătoreşti care pot face obiectul său din perspectiva motivului revizuirii invocat de titularul căii de atac, nu este îndeplinită în cauză, hotărârea atacată nefăcând parte din categoria celor care evocă fondul, Înalta Curte constată că, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., nu se poate analiza incidenţa motivului de revizuire reglementat la pct. 5 al textului de lege evocat, demersul părţii fiind inadmisibil.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţi cererii de revizuire, invocată de către intimată prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea acesteia, în condiţiile în care cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât revizuenta nu avea deschisă calea revizuirii împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate asupra cererii de revizuire.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată şi va respinge cererea de revizuire formulată de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva deciziei nr. 5557 din 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată.

Respinge cererea de revizuire formulată de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva deciziei nr. 5557 din 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.