Reinstatement in deadline for administrative appeal of medical device prohibition: insufficiency of administrative motivation as insufficient objective impediment under Art. 186 CCP

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătăţii - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România - Departamentul de Reglementare, Autorizare şi Supraveghere Pieţei DM solicitând instanţei repunerea în termenul de a formula contestaţie împotriva Deciziei nr. 464/2019 şi a adresei nr. x/2019 prin care s-a dispus interzicerea introducerii pe piaţă, distribuirea şi utilizarea dispozitivelor medicale B..

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 41 din 9 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de repunere în termen ca nefondată, s-a admis excepţia tardivităţii şi, pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România - Departamentul de Reglementare, Autorizare şi Supraveghere Pieţei DM, ca tardiv formulată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamantul A. a formulat recurs, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de faptul că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv prevederile art. 186 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a susţinut că prima instanţă a reţinut fără temei legal că motivele invocate pentru repunerea în termenul legal de a formula contestaţie împotriva Deciziei nr. 464/2019 ar fi apărări de fond.

După reiterarea situaţiei de fapt, a arătat că decizia contestată conţinea informaţii trunchiate, neclare, incomplete, fără a fi ataşate înscrisuri în dovedire, astfel încât emiterea acesteia i-a generat un prejudiciu evident. Astfel, în cuprinsul deciziei nu s-a precizat de către emitentă dacă dispoziţia luată îşi produce efectele doar pentru viitor, sau trecut şi care este maniera în care reclamantul ar trebui să aducă la îndeplinire cele statuate în cuprinsul acesteia, astfel încat să nu existe nelămuriri.

A mai arătat că, în cuprinsul deciziei contestate, s-a făcut vorbire despre Referatul nr. x/03.04.2019 al Departamentului Reglementare, Autorizare şi Supraveghere a Pieţei Dispozitivelor Medicale, înscris care nu i-a fost comunicat, astfel că nu îi cunoştea conţinutul. Având în vedere că informaţiile erau lacunare şi că nu cunoştea conţinutul Referatului nr. x/03.04.2019, pe data de 5.07.2019, recurentul a comunicat Ministerul Sănătăţii - Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale - Departamentul de Reglementare, Autorizare şi Supraveghere a Pieţei Dispozitivelor Medicale o adresă în care a solicitat să se comunice un duplicat al referatului, pentru respectarea dreptul la apărare. Pe data de 13.08.2019 i s-a comunicat Adresa nr. x, prin care s-a dispus din nou interzicerea introducerii pe piaţă/punerea în funcţiune, distribuiţia/comercializarea şi utilizarea dispozitivelor medicale pressure steam sterilizer/autoclave. Împotriva răspunsului nr. x/13.08.2019 şi împotriva Deciziei nr. 464/05.04.2019, pe data de 29.08.2019, în temeiul art. 186 C. proc. civ., coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, recurentul a formulat contestaţie.

Recurentul-reclamant a arătat că raţiunea cererii de repunere în termenul legal de 30 de zile instituit de Legea nr. 554/2004 işi găseşte explicaţia în faptul că Decizia nr. 464/5.04.2019 este plină de sincope şi nu este motivată în fapt, pentru a se putea înţelege care au fost motivele reale pentru care a fost emisă.

A considerat că lipsa de transparenţă a intimatului i-a generat un prejudiciu, care nu se poate repara, decât prin repunerea în termenul legal de 30 de zile de a formula contestaţie. Mai mult decât atât, a arătat recurentul că demersurile pe care le-a efectuat anterior formulării contestaţiei împotriva Deciziei nr. 464/2019 au fost determinate de lămurirea aspectelor legate de calitatea acesteia de persoana vătămată (conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004), pentru a vedea dacă justifică sau nu un interes în a formula contestaţie împotriva actului administrativ emis de Ministerul Sănătăţii.

Abia pe data de 28.08.2019, intimatul i-a comunicat Adresa nr. x, în care a explicat situaţia de fapt, indicând aspecte care ar fi trebuit inserate în cuprinsul Deciziei nr. 464/05.04.2019. Pe cale de consecinţă, având în vedere conţinuturile contradictorii ale Deciziei nr. 464/05.04.2019, ale adresei nr. 900s/mai 2019 şi ale buletinului de verificare periodică pentru dispozitive medicale nr. 854/01.07.2019, emis de intimat, recurentul a dobândit calitatea de persoană vătămată în accepţiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004 după data de 28.08.2019, când intimatul a exemplificat recurentului situaţia de fapt.

În concluzie, recurentul-reclamant a arătat că decizia recurată este nelegală, deoarece înscrisurile depuse la dosar, care conturau temeinicia cererii de repunere în termenul legal de a formula contestaţie, au fost apreciate greşit.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

În subsidiar, pe fondul recursului a solicitat respingerea ca nefondat şi menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind temeinică şi legală.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 13 octombrie 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, constatând că recurentul-reclamant a formulat argumente de ordin critic care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., invocându-se în concret pronunţarea hotărârii recurate cu încălcarea dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ. referitoare la repunerea în termen şi a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura prealabilă.

2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin acţiunea formulată la data de 31.01.2020, reclamantul A. a solicitat repunerea în termenul legal de a formula contestaţie, în temeiul art. 186 C. proc. civ., precum şi contestaţie împotriva Deciziei nr. 464/05.04.2019 şi a adresei nr. x/13.08.2019 emise de Ministerul Sănătăţii - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, prin care s-a dispus interzicerea introducerii pe piaţă, distribuirea şi utilizarea dispozitivelor medicale B..

Prima instanţă, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 186 C. proc. civ. a respins cererea de repunere în termen, reţinând că apărările formulate de reclamant nu pot fi circumscrise noţiunii de motive temeinice şi, pe cale de consecinţă, în baza art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a admis excepţia tardivităţii invocată de către pârât, respingând acţiunea ca fiind tardiv formulată.

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă dezlegare a problemei de drept supusă analizei, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant.

Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 şi art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanţii la procesul civil, atât de părţile implicate, cât şi de instanţa de judecată, şi anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune şi termenul de introducerea acţiunii la instanţa de contencios administrativ competentă.

Recurentul-reclamant pretinde că raţiunea cererii de repunere în termenul legal de 30 de zile instituit de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 işi găseşte explicaţia în faptul că Decizia nr. 464/5.04.2019 este plină de sincope şi nu este motivată în fapt, pentru a se putea înţelege motivele reale pentru care a fost emisă şi efectele juridice pe care le produce.

Din apărările formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte nu poate reţine existenţa vreunui motiv temeinic de natură a justifica nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de legea contenciosdului administrativ pentru formularea plângerii prealabile.

Pentru a opera instituţia repunerii în termen, prevăzută de art. 186 C. proc. civ., motivele temeinic justificate trebuie să constituie impedimente obiective, care nu au permis părţii să acţioneze în termenul legal şi să excludă culpa părţii, chiar dacă nu au intensitatea forţei majore. Or, în cauză, motivele prezentate de recurentul-reclamant referitoare la nemotivarea deciziei, întinderea efectelor juridice ale acesteia şi necomunicarea referatului nr. x/2019, vizează legalitatea actului administrativ contestat, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte apreciază că recurentul nu a dovedit că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, astfel încât instanţa de fond în mod corect a apreciat că în temeiul art. 186 C. proc. civ. a operat decăderea reclamantului din dreptul de a formula contestaţie şi a respins acţiunea ca tardiv formulată.

2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 41/2021 din 9 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.