Competence fixed with Tribunal Bucharest in public servant's challenge to repayment order

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, anularea Ordinului nr. 325/11.02.2020 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului, prin care s-a dispus obligarea reclamantei la restituirea sumei de 1625 RON, şi suspendarea executării acestui ordin până la soluţionarea definitivă a cererii care formează obiectul prezentului dosar.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1303 din 26 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa prevederilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în considerarea calităţii reclamantei de funcţionar public.

2.2. Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4368 din 25 iunie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administativ şi fiscal, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, că în raport cu obiectul cauzei, ţinând cont că se atacă un ordin emis de Ministrul Tineretului şi Sportului, a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează anularea Ordinului nr. 325/11.02.2020 emis de Ministrul Tineretului şi Sportului, prin care s-a dispus obligarea reclamantei la restituirea sumei de 1625 RON, reprezentat avans pentru monitorizarea proiectului Şcoala de Vară, şi suspendarea executării acestui ordin până la soluţionarea definitivă a cererii care formează obiectul prezentului dosar.

Astfel, se observă că, în raport cu obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată, în discuţie sunt pretenţii derivând dintr-un raport de serviciu specific funcţiei publice, existent între reclamantă, în calitate de funcţionar public (director grad II în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului - Direcţia Activităţi pentru Studenţi şi Tabere) pe de o parte, şi autoritatea pârâtă, în calitatea de autoritate a administraţiei publice, pe de altă parte.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 536 din Codul administrativ, adoptat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Prin urmare, în aceste condiţii, se constată că sunt incidente prevederile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019, prevederi speciale faţă de dispoziţiile generale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, care instituie competenţa materială în raport cu rangul autorităţii publice emitente a actului contestat.

Altfel spus, normele de competenţă cuprinse la articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au caracter general, devenind aplicabile doar când nu există norme speciale. Or, în prezenta cauză, dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt norme de competenţă specială faţă de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, independent de rangul autorităţii emitente a actului contestat.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă, complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.