Integrity Agency appeal dismissed after annulment of incompatibility declaration for failure to prove concrete link between official duties and private role

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulate, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, anularea Raportului de evaluare nr. x/27.02.2020, întocmit la data de 27.02.2020 de către Inspectorul de integritate B..

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 135 din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, şi a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/27.02.2020 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 135 din 12 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii recurate şi în rejudecare, respingerea acţiunii formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

În opinia recurentei, instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 161/2003, reţinând în mod nelegal că "legătura directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului nu a fost probată de către ANI, nu s-a argumentat ce atribuţie anume s-a încălcat de către funcţionarul public, iar reţinerea că postul cerea absolvirea studiilor superioare economice şi aplicarea aceluiaşi cadru legislativ nu pot fi reţinute ca motive care întrunesc condiţiile prevăzute de art. 96 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 161/2003."

Instanţa de fond a ignorat în analiza sa faptul că raportul de evaluare cuprinde o evidenţiere a atribuţiilor din fişele de post, care justifică reţinerea stării de incompatibilitate a intimatului-reclamant.

Susţine recurenta că, în mod corect inspectorul de integritate a reţinut în cuprinsul raportului de evaluare starea de incompatibilitate în care s-a aflat intimatul, nu numai prin referire la pregătirea profesională a acestuia şi prin aplicarea aceluiaşi cadru legislativ, ci şi prin raportare la atribuţiile din fişele de post deţinute, din care au fost deprinse cu titlu de exemplu atribuţii, pe care le-a îndeplinit şi care prezintă relevanţă în speţă, justificând pe deplin constatarea inspectorului de integritate.

Precizează recurenta că, instanţa de fond desi avea la dispoziţie întreaga documentaţie care a stat la baza raportului de evaluare, inclusiv fişele de post, documentaţie precizată în cuprinsul acestuia şi avută în vedere la realizarea evaluării, inclusiv prin citarea de atribuţii avute în vedere de către inspectorii de integritate la reţinerea situaţiei de incompatibilitate, a pronunţat o sentinţă care a lăsat loc arbitrarului judecătoresc, fără a fi în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Raportul de evaluare nr. x/27.02.2020 întocmit de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant A., conform dispoziţiile art. 96 alin. (1) teza II din Legea nr. 161/2003.

Potrivit Art. 96 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 161/2003:

"(1) (...) Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului."

Motivul de recurs vizând încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, precum şi a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 26 din Legeanr. 176/2010, nu poate fi reţinut.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, analiza atribuţiilor din fişele de post, în raport cu expertizele întocmite de către intimatul-reclamant pe perioada în care a fost evaluat, nu se regăseşte şi în actul administrativ contestat, instanţa fiind chemată să cenzureze doar cele reţinute în cuprinsul actul administrativ.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin jurisprudenţa sa constantă a reţinut că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile si libertăţile trebuie motivată, mai ales din perspectiva posibilităţii persoanei şi a societăţii de a aprecia asupra legalităţii si temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreţionara si arbitrariu. A accepta teza potrivit căreia autoritatea publică emitentă a actului nu trebuie să-si motiveze decizia echivalează cu golirea de conţinut a esenţei democraţiei, a statului de drept bazat pe principiul legalităţii. Obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice şi se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale.

Aşa cum a decis Curtea Europeana de Justiţie, amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea, depind de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor.

O detaliere a motivelor este necesară mai ales atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparenţă, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat şi în acelaşi timp permite exercitarea controlului jurisdicţional (cauza C.509/1993).

Contrar susţinerulor recurentei, în cauză, Raportul de evaluare este un act administrativ nemotivat, fiind emis cu încălcarea principiului legalităţii, fără indicarea tipului de legătură, directă sau indirectă, avut în vedere. Apărările ulterioare, precizările ulterioare ale ANI formulate direct în calea de atac a recursului nu sunt de natură a acoperi nulitatea actului pentru nemotivare.

Procedura în faţa Agenţiei este o procedura administrativă specială care trebuie să respecte principiile dreptului la apărare, dar şi al contradictorialităţiij de vreme ce persoana vizată are dreptul de a-şi susţine cauza în mod direct şi nemijlocit, în faţa inspectorului de integritate, personal sau prin intermediul unui avocat, procedură în care pot fi administrate şi probe.

Mai mult decât atât, inspectorul de integritate are obligaţia să analizeze apărările persoanei vizate şi eventualele probe administrate de către aceasta şi, eventual, să menţioneze în raport motivele de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate sau nesocotite aceste apărări.

Pe de altă parte evaluarea, presupune analiza tuturor elementelor de fapt şi de drept, inclusiv a celor invocate de către persoana vizată prin punctul de vedere, şi prezentarea argumentelor pentru care pot sau nu pot fi reţinute în formarea concluziilor inspectorului de integritate. Mai mult decât atât, pentru ca instanţa să poată verifica temeinicia raportului trebuie să aibă la dispoziţie aceste elemente.

S-a menţionat de către recurenta-pârâtă că: au fost identificate elemente în sensul încălcării regimului juridic al incompatibilităţilor, conform art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, întrucât intimatul-reclamant a exercitat simultan funcţia publică de director general/director executiv în cadrul Primăriei Municipiului Galaţi şi calitatea de expert contabil/expert judiciar.

În speţă, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, dar această activitate este condiţionată de faptul că nu trebuie să fie o legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului .

Rezultă că, stare de incompatibilitate în speţă nu poate fi reţinută, legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului trebuie probată de către recurenta-pârâta, argumentându-se ce atribuţie anume s-a încălcat de către funcţionarul public.

Or, recurenta-pârâtă nu a indicat niciodată în concret care este legătura dintre cele două activităţi, intimatul-reclamant neavând posibilitatea să îşi prezinte propriile apărări, neştiind ipoteza la care s-a referit inspectorul de integritate. Pregătirea comună reţinută de recurentă (studii de specialitate în ştiinţe economice) sau folosirea în parte a aceloraşi cunoştinţe de specialitate (legislaţie) nu poate reprezenta o motivare completă a cazului de incompatibilitate avut în vedere, "ci ceea ce trebuie demonstrat de către agenţie, prin metoda comparaţiei, e dacă între atribuţiile din fişa postului de funcţionar public şi activitatea din sfera privată există o legătură directă sau indirectă."

În concluzie, în cauză, în mod judicios s-a reţinut că, legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului nu a fost probată de către ANI, nu s-a argumentat ce atribuţie anume s-a încălcat de către funcţionarul public, iar reţinerea că postul cerea absolvirea studiilor superioare economice şi aplicarea aceluiaşi cadru legislativ nu pot fi reţinute ca motive care întrunesc condiţiile prevăzute de art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 135 din 12 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06 octombrie 2022.