Judicial incompatibility arising from prior handling of legal aid requests fails to trigger grounds for annulment of appellate decision

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în data de 12.07.2017, completată în data de 02.05.2018 şi precizată în data de 19.09.2018 reclamanta Asociaţia "Ordinul A." a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Muncii, Justiţiei Sociale, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

- obligarea tuturor pârâţilor la elaborarea unei grile naţionale de salarizare a diriginţilor de şantier, pe nivele de autorizare (A,B,C,D), care să conţină salarii nete cuprinse orientativ între 5.000 RON şi 17.000 RON, să conţină o indemnizaţie de conducere de 30%, precum şi spor pentru condiţii grele/deosebite de muncă;

- obligarea pârâţilor MMJS, MDRAP şi ISC la Modificarea C.O.R. prin mutarea funcţiei de diriginte de şantier în cadrul funcţiilor de şef-conducător, cu cifra 1, în cele 6 caractere;

- obligarea pârâtului MDRAP la modificarea Ordinului MDRAP nr. 277/2012, prin introducerea tehnicienilor în categoria persoanelor care au dobândit calitatea de diriginţi de şantier de nivelurile C şi D;

- obligarea MMJS să permită recalcularea pensiilor aflate în plată, precum şi a celor viitoare, pe baza noilor salarii ce se vor stabili;

- obligarea MMJS să considere ca vechime în munca perioada de urmare a Şcolilor tehnice postliceale de construcţii şi arhitectură;

- obligarea MMJS la considerarea perioadelor lucrate ca diriginte de şantier drept perioade lucrate în grupa a II-a de muncă.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 2807 din 04 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa unei cereri administrative, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcţii, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Justiţiei Sociale, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâţilor Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

A respins acţiunea formulată de reclamanta A., împotriva pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcţii, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A respins acţiunea introdus de reclamanta A., împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice ca inadmisibilă.

1.3 Împotriva sentinţei civile nr. 2807 din 04 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., fără a invoca în drept vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

2. Hotărârea supusă contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 3395 din 4 iunie 2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii recursului şi a constat nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 2807 din 4 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa de recurs că recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, iar alegaţiile prezentate nu au corespondent în vreuna dintre ipotezele motivelor de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., în cererea de recurs nefiind indicat, nici măcar formal, temeiul de drept al căii de atac exercitate.

Cum simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate a fost sancţionată cu nulitatea.

3. Contestaţia în anulare

Prin contestaţia în anulare formulată în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea A. a invocat faptul că instanţa de recurs nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, susţinând că unul dintre membrii completului de judecată s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate absolută întrucât a făcut parte din compunerea completului de judecată care a soluţionat la datele de 24 mai 2019 şi 13 septembrie 2019 cererile de ajutor public judiciar formulate în cauză.

4. Apărările formulate de intimaţi

4.1 Intimatul Inspectoratul de Stat în Construcţii a formulat întâmpinare prin care a arătat că înţelege să invoce excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată şi menţinerea deciziei atacate ca legală şi temeinică.

În ce priveşte excepţia tardivităţii consideră că raportat la data la care s-a realizat comunicarea hotărârii, precum şi la data formulării contestaţiei în anulare - respectiv 18.11.2021, contestatoarea a acţionat cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, arată că potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia. Or, în cauza de faţă, contestatoarea nu a invocat în faţa instanţei de recurs excepţia nelegalei compuneri a instanţei de judecată, motiv pentru care apreciază că motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. nu este aplicabil speţei.

Pe fondul cauzei a arătat că încheierea de soluţionare a cererii de ajutor public judiciar nu poate fi încadrată în categoria încheierilor interlocutorii pentru a putea fi incidente prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., soluţia dată asupra acestei cereri neaducând în nici un fel atingere fondului cauzei.

4.2 Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a transmis întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare în principal ca inadmisibilă iar în subsidiar ca neîntemeiată.

4.3 Intimatul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a formulat întâmpinare la contestaţia în anulare prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată, susţinând, în esenţă că până la termenul de judecată din 4 iunie 2021, când au avut loc dezbaterile asupra recursului, nu a fost formulată nicio cerere de recuzare prin care să fie invocat existenţa unui caz de incompatibilitate iar faptul că partea a depus un memoriu după închiderea dezbaterilor nu reprezintă o situaţie care să respecte exigenţele procedurale privind invocarea excepţiei de recuzare.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, prin raportare la motivele invocate de contestatoare şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată pentru considerentele în continuare expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte urmează să respingă excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocate prin întâmpinare.

Potrivit confirmării de predare a actelor de procedură aflată la dosarul de recurs, plicul cu comunicarea deciziei către contestatoare a fost depus la data de 26.10.2021 la sediul Primăriei comunei Giurgiu.

Raportat la dispoziţiile art. 163 alin. (3) lit. f) şi g) din C. proc. civ. şi la data formulării contestaţiei în anulare - 18.11.2021 -, astfel cum rezultă din ştampila poştei aplicată pe plicul aflat la dosar, se constată că termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 C. proc. civ. a fost respectat.

Totodată, Înalta Curte respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, astfel cum a fost invocată în cuprinsul întâmpinărilor, întrucât singura condiţie de admisibilitate ce se impune a fi îndeplinită în cadrul contestaţiei în anulare speciale prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ. este aceea ca hotărârea atacată să fie pronunţată de instanţa de recurs, condiţie îndeplinită în prezenta cauză, decizia nr. 3395/04.06.2021 fiind pronunţată în calea de atac a recursului.

Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

În susţinerea contestaţiei în anulare de faţă, deşi contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că hotărârea din recurs a fost pronunţată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, acest motiv, în realitate, poate fi subsumat cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Conform art. 503 C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia".

Examinând motivul invocat de către contestatoare, prin prisma dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., ce vizează încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei ce s-a pronunţat în prezentul litigiu, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat întrucât, împrejurarea că unul din membrii completului de judecată ce a soluţionat cauza a făcut parte şi din compunerea completului de judecată care a soluţionat, la datele de 24 mai 2019 şi respectiv 13 septembrie 2019, cererile de ajutor public judiciar formulate în speţă, nu se circumscrie dispoziţiilor art. 41 C. proc. civ.

Art. 11 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă stabileşte că: (1) Cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanţei competente pentru soluţionarea cauzei în care se solicită ajutorul; în cazul ajutorului public judiciar solicitat pentru punerea în executare a unei hotărâri, cererea este de competenţa instanţei de executare.

(2) În cazul în care instanţa competentă nu se poate stabili potrivit alin. (1), competentă este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa solicitantul.

(3) Dacă ajutorul public judiciar este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se soluţionează, dacă legea nu prevede altfel, de completul învestit cu soluţionarea cererii principale.

Prin urmare, faţă de prevederi legale anterior menţionate, susţinerile contestatoarei privind incompatibilitatea absolută a judecătorului, din perspectiva faptului că acesta a făcut parte din compunerea completului de judecată ce a soluţionat cererile sale de ajutor public judiciar formulate în speţă, sunt nefondate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, reţinând că nu este incidentă ipoteza reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 3395 din 4 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2022.