Suspension of administrative environmental control measures; cumulative conditions for provisional protection under administrative litigation law.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appeal filed by the National Environmental Guard, quashed the first-instance decision that had suspended a specific environmental measure, and re-adjudicated the case by dismissing the company's request for suspension in its entirety, thereby upholding the administrative order to close the bypass system of an ecological incinerator. The dispute concerned the suspension of enforcement for measures imposed by an administrative notice requiring the company to disconnect unauthorized piping, close the bypass system, and dismantle unauthorized structures at its waste incineration facility. The decisive legal basis was Article 14 of Law No. 554/2004 regarding administrative litigation, which requires the cumulative satisfaction of a "well-justified case" and the imminent risk of irreparable damage for a suspension order; the ICCJ found that the company's arguments did not constitute evident facts creating serious doubt about the legality of the administrative act, but rather were substantive legal challenges suitable for the main annulment proceedings, failing the threshold for provisional protection.
Legislator headnote
AI generatedart. 204 C. proc. civ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Art. 488 C. proc. civ, art. 4711 alin. (4) C. proc. civ, art. 490 alin. (1) C. proc. civ, art. 490 C. proc. civ; Suspension of administrative environmental control measures; cumulative conditions for provisional protection under administrative litigation law: The dispute concerned the suspension of enforcement for measures imposed by an administrative notice requiring the company to disconnect unauthorized piping, close the bypass system, and dismantle unauthorized structures at its waste incineration facility. The decisive legal basis was Article 14 of Law No. 554/2004 regarding administrative litigation, which requires the cumulative satisfaction of a "well-justified case" and the imminent risk of irreparable damage for a suspension order; the ICCJ found that the company's arguments did not constitute evident facts creating serious doubt about the legality of the administrative act, but rather were substantive legal challenges suitable for the main annulment proceedings, failing the threshold for provisional protection.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for declaring the first-instance judgment illegal due to the failure to meet the conditions for suspending the execution of the administrative act.
Cited as the procedural basis for admitting the appeal and ordering the quashing of the appealed sentence.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:
1. Suspendarea in conformitate cu articolul 14 din legea 554/2004, a inspecţiei si controlului Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul General, dispusa de Comisarul General al Gărzii Naţionale de Mediu, prin deciziile 539 si 540 din 10.08.2020 si materializate in ordinele de serviciu cu acelaşi număr si data, de a efectua un control la societate pe motiv de situaţie de urgenta, si anume pandemie cu COVID19.
2. Suspendarea Deciziilor 539 si 540 emise de Garda Naţionala de Mediu prin comisarul General, B., prin care s-a dispus efectuarea unei inspecţii de control la societate si anularea acestora.
3. Anularea Deciziei administrative înregistrata sub nr. x din 11.08.2020, prin care conducerea Gărzii Naţionale de Mediu a respins cererea de suspendarea controlului ce urma sa fie efectuat in perioada 10-13.08.2020 de către o echipa de comisari din subordinea Gărzii Naţionale de Mediu.
4. Anularea Deciziei 5957/GM din 12.08.2020 prin care Garda Naţionala de Mediu a respins plângerea prealabila formulata in conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 împotriva Deciziei 5890/GM din 11.08.2020.
Invocă art. 8, 11 si 14 si următoarele din Legea 554/2004.
In dovedirea acţiunii solicita proba cu înscrisuri.
La data de 20.08.2020 reclamanta a formulat cerere de modificare a acţiunii introductive solicitând obligarea pârâtei să îi înainteze în copie adresele nr. x şi 174/CJ Olt din 07.08.2020, nr. 5699/GM/04.08.2020 şi nr. 5849/GM/07.08.2020 avute în vedere la declanşarea controlului la societate şi obligarea pârâtei să îi furnizeze numărul de telefon cu care a fost sesizată la data de 06.08.2020.
La data de 21.08.2020 reclamanta a formulat cerere de modificare a acţiunii introductive, in sensul ca înţelege sa modifice obiectul acţiunii., solicitând revocarea masurilor dispuse prin anexa la nota de constatare x din 18.08.2020, încheiată de Garda Naţională de Mediu, cu referire la punctele 1 si 6 din aceasta anexa prin care organele de control au dispus deconectarea tubulaturii care permite preluarea emisiilor de noxe de la Incineratorul Ecologic 1. E.150, pentru a fi spălate si evacuate cu finalitate la staţia de ape uzate Slatina.
Totodată, întrucât prin masurile dispuse de Garda Naţională de Mediu de a desfiinţa si demola lucrările i se creează o paguba economica iminenta in suma de 250.000 Euro, în temeiul dispoziţiilor articolului 14 din Legea 554/2004 solicită ca, până la soluţionarea cauzei pe fond, sa se dispună şi suspendarea masurilor dispuse si a efectului lor prin actul administrativ 144/18.08.2020 al Gărzii Naţionale de Mediu.
In drept invoca art. 1 si următoarele din Legea 554/2004 privind, contenciosul administrativ, art. 204 C. proc. civ., art. 7 si 14 din Legea 544/2004.
Prin sentinţa nr. 359/2020 din data de 25 august 2020 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Olt invocată din oficiu.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL în favoarea Curţii de Apel Craiova, competentă în soluţionarea cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 02.09.2020 sub nr. x/2020.
La termenul din 18.09.2020 s-a luat act de renunţarea la judecarea pretenţiilor menţionate la punctele 3 şi 4 din cererea de chemare în judecată iar obiectul acţiunii a fost fixat potrivit cererii adiţionale, respectiv revocarea şi suspendarea măsurilor dispuse prin nota de constatare la punctele 1 şi 6.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 19/2002 pronunţată în data de 20 ianuarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
"Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. privind suspendarea executării măsurilor de la punctele 1 şi 6 dispuse prin nota de constatare x/18.08.2020 emisă de Garda Naţională de Mediu-Comisariatul General.
Dispune suspendarea obligaţiei de a închide sistemul de by-pass al incineratorului ecologic IE (v) 150, menţionată la punctul 1 din nota de constatare x/18.08.2020, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Respinge, ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării măsurii menţionată la punctul 1 din nota de constatare x/18.08.2020 constând în a pune în funcţiune instalaţia de epurare aferentă incineratorului ecologic, instalaţie de epurare prevăzută în Autorizaţia de mediu nr x/14.04.2020.
Respinge, ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării măsurii menţionată la punctul 1 din nota de constatare x/18.08.2020 constând deconectarea tubulaturii care preia emisiile de la incineratorul ecologic IE (v) 150 şi conduse pentru a fi epurate în instalaţia de epurare neautorizată.
Respinge, ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării măsurii menţionată la punctul 6 din nota de constatare x/18.08.2020 constând desfiinţarea lucrărilor de la incineratorul neautorizat de pe amplasament şi readucere a terenului la starea iniţială conform prevederilor legale în domeniu."
Cererea de recurs
Pârâta GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de suspendare în parte a Măsurii nr. 1 dispusă dispusă prin actul administrativ reprezentat de Nota de constatare nr. x/18.08.2020.
În dezvoltarea criticilor sale, a susţinut recurenta că instanţa a apreciat greşit că obligaţia de " închidere a sistemului de by-pass al incineratorului ecologic IE 150" se circumscrie noţiunii de caz bine justificat şi afectează funcţionarea în ansamblu a incineratorului, fără a arăta în concret care este îndoiala serioasă pe are o ridică măsura dispusă.
Arată astfel că, în conformitate cu Autorizaţia de Mediu nr. x/14.04.20202, gazele rezultate din camera d ardere primara vor fi aspirate în zona de epurare, care înainte de a fi evacuate, vor fi epurate astfel încât să nu se producă efecte negative în mediul înconjurător, aspect neluat în considerare de către instanţa de fontjj-
Conform Autorizaţiei de Mediu instalaţia de incinerare are prevăzută o tubulatură de urgent care, în situaţia de apariţie a unui defect permite eliminarea gazelor de combustie prin sistem "by pass" la coş până la încheierea incinerării şarjei în curs, doar în situaţii de urgenţă fiind o excepţie îî acest sens, pag. 11 din autorizaţie.
Confom cărţii tehnice a incineratorului exista două "clapete de siguranţă" care în cazul în care apare, o avarie în sistem se închid permiţând circulaţia gazelor arse direct în coşul de fum, ori raportat la reţinerea instanţei potrivit căreia reclamanta pretinde că sistemul funcţionează în parameti prevăzuţi de lege (invocând lipsa semnalizării către incinerator a unor avarii şi conţinutul rapoartele de încercare emise în urma analizării probelor prelevate la emisii), instanţa nu a verificat acest aspect limitându-se a da credit doar afirmaţiilor reclamantei, apreciind că e necesară o expertiză în aces sens.
De asemenea la data controlului nu s-a prezentat Cartea tehnică a incineratorului luându-se îi considerare doar sintagma sistem by pass menţionat în actul de reglementare. In fapt, sistemul by pass menţionat în Autorizaţia de Mediu se suprapune pe clapetele menţionate în Cartea Tehnică luând în considerare că de fapt acestea direcţionează gazele de ardere direct în coşul de fum fără însă a trece prin sistemul de epurare gaze.
Apreciază că, suspendarea executării măsurii din actul administrativ contestat se poate disnune numai în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: existenta unui caz bine justificat si necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat, aceste două condiţii întrunite la o analiză sumară; actului administrativ contestat, fapt ce nu a fost analizat de către instanţa de fond, prin prisma tuturor aspectelor arătate.
Îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute, or din probele administrate la dosarul cauzei reclamanta nu a putut face dovada că măsurile dispuse prin actul administrativ contestat pot să îi aducă un prejudiciu greu şi imposibil de reparat.
Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte Măsura nr. 1 impusă în Nota de Constatare nr. x/18.08.2020 " Deconectarea tubulaturii care preia emisiile de la incineratorul ecologic IE (v) 150 (incineratorul prevăzut în AM nr. 64/14.04.2020) şi conduse pentru a fi epurate în instalaţia de epurare neautorizată. Va fi închis sistemul de by-pass al incineratorul ecologic IE (v) 150 şi va fi pusă în funcţiune instalaţia de epurare aferenta acestuia, instalaţie de epurare prevăzută şi în AM nr. 64/14.04.2020)", a fost dispusă având în vedere că, în urma controlului efectuat, pe teren, în data de 12.08.2020 şi în data de 18.08.2020 la amplasamentul verificat care include şi instalaţia de incinerare deşeuri din localitatea Slatina, judeţ Olt, operată de A. S.R.L. au fost constatate următoarele:
- instalaţia de incinerare funcţiona (Incinerator ecologic IE (v) 150-instaIatie autorizata), fiind alimentata cu deşeuri medicale, combustibilul utilizat fiind motorină.
Pe panoul de comandă al incineratorului erau setate temperaturile de 850°C în camera de conbustie şi de 900°C în camera de post- combustie.
Instalaţia de incinerare nu este alimentată cu gaz metan deoarece nu este branşată la un furnizor de gaz.
Camera de combustie şi camera de postcombustie degajau căldură resimţită la nivel senzorial.
Traseul de evacuare a gazelor arse rezultate din incinerarea deşeurilor periculoase şi nepericuloase trebuie, conform prevederilor Autorizaţiei de mediu, să cuprindă atât traseul necesar a fi parcurs pentru epurarea acestora, cât şi traseul care permite eliminarea gazelor de combustie prin by-pass direct în coşul de fum. Traseul necesar a fi parcurs pentru epurarea gazelor de ardere este reprezentat fizic de tubulaturi metalice, schimbător de căldură aer raer, sistem de spălare a gazelor, filtru ciclon, filtru cu saci.
La momentul controlului (12.08.2020) tot traseul necesar şi obligatoriu a fi parcurs pentru epurarea gazelor arse nu era folosit/utilizat în scopul pentru care a fost proiectat/realizat, utilizându-se tubulatura directă prin by-pass în coşul de fum. In vârful coşului exista o tubulatură care preia parţial o parte din emisii care sunt direcţionate/aspirate spre un sistem de spălare a gazelor (instalaţie neautorizata şi care nu este prevăzută în autorizaţia de mediu). Restul emisiilor sunt evacuate direct în atmosferă pe coşul de fum aferent instalaţiei de incinerare fără a fi trecută printr-un sistem de epurare. Această constatare este susţinuta atât de faptul că motoarele electrice necesare funcţionalităţii traseului de epurare gaze autorizat nu erau utilizate, cât şi de faptul că tot traseul de epurare a gazelor autorizat şi componentele lui se resimţeau senzorial la nivelul temperaturii ambientale, deşi temperatura pe acest traseu trebuie să fie între 700 şi 150 °C la evacuare. Societatea a montat pe amplasamentul punctului de lucru după cum am specificat anterior o instalaţie de spălare gaze prin care se doreşte epurarea gazelor arse şi a fumului provenite de la instalaţia de incinerare a deşeurilor. Pe cale de consecinţa se constată că sistemul de epurare a gazelor şi fumului autorizat şi descris/prevăzut în AM nr. 64/14.04.2020 nu era folosit deci nu funcţiona.
La data controlului, rezultă fără echivoc faptul că nu sunt respectate condiţiile din Autorizaţia de mediu nr. x/14.04.2020 "Activitatea autorizată" referitoare Ia funcţionarea sistemului de epurare gaze arse şi fum. Având în vedere aceste constatări şi luând în considerare faptul că instalaţia de incinerare a deşeurilor era exploatata pentru incinerarea deşeurilor medicale s-au solicitat documente şi/sau explicaţii care să susţină că nici o emisie în aer provenită de la instalaţia de incinerare nu depăşeşte nivelul maxim admis legal.
Neexistând nici un alt sistem de monitorizare al emisiilor la cos, coroborat cu neetanşeitatea instalaţiei, programarea în avans şi cunoaşterea din timp a acestor zile destinatei prelevărilor de probe, s-a constatat faptul că această instalaţie de incinerare nu răspunde exigentelor minime de funcţionare în siguranţă pentru mediu.
Având în vedere aceste constatări s-a concluzionat că operatorul economic nu a\realizat măsura nr. 1 şi măsura nr. 2 din Notificarea nr. x/21.08.2020 emisă de APM OIt nici până la momentul încheierii Notei de constatare nr. x/14.10.2020, fapt ce a condus la stabilirea unor noi măsuri.
Ulterior prin Nota de constatare nr. x/15.10.2020, o echipă de comisari s-au deplasat la incineratorul operat de către S.C. A. S.R.L., pentru a aplica sigiliul pe gura de alimentare cu deşeuri a incineratorului, reprezentând o completare a Notei de constatare nr. x/14.10.2020 dispunând încetarea temporară a activităţii generatoare de poluare a aerului, respectiv funcţionarea instalaţiei de incinerare.
În concluzie, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat a se constata nulitatea recursului şi în consecinţă anularea acestuia, întrucât motivele de casare invocate şi dezvoltate de recurentă nu se încadreazp în prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Pe fondul recursului solicită a se menţine sentinţa recurată, ca fiind temeinică şi legală.
În dezvoltarea întâmpinării, s-a arătat, în esenţă, că recurenta - pârâtă nu arată în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva disp. Art. 488 C. proc. civ. si ce dispoziţii legale au fost încălcate.
Pentru a dispune nulitatea hotărârii în condiţiile art. 488 alin. l punctul 6 C. proc. civ. partea interesata va trebui sa dovedească în condiţia art. 175 alin. l noul C. proc. civ., existenta unei vatamari care nu poate fi înlăturata decât prin anularea hotărârii.
Motivele contradictorii pot fi dovedite de existenta unei contradicţii intre considerente si dispozitiv, in sensul ca, motivarea hotărârii ar duce la o alta soluţie.
Deşi textul de lege mai sus menţionat evoca 3 ipoteze, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. l punctul 6 C. proc. civ., vizează de fapt aceeaşi chestiune si anume nemotivarea hotărârii, întrucât formularea unor considerente contradictorii străine de natura cauzei echivalează cu o nemotivare, ceea ce in cauza de fata nu este cazul pentru ca hotărârea a fost motivata in fapt si in drept.
Încalcarea normelor de drept material, motiv de recurs prev. de art. 488 alin. l punctul 8 C. proc. civ., se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderii normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplica sau restrângerea nejustificata a aplicării prevederilor legale, precum si violarea unor principii generale de drept.
Textul se refera fie la nesocotirea unei norme de drept material care trebuie sa fîe in vigoare la momentul judecaţii, fie la interpretarea ei.eronata in sensul ca instanţa a dat o greşita interpretare acestuia sau faptele au fost reţinute greşit in raport de exigentele textului de lege.
Consideră că instanţa de judecata în mod corect a apreciat că faţă de obligaţia stabilită in sarcina societăţii de către organele de mediu de închidere a sistemului by-pass al incineratorului ecologic IE [v] 150, aceasta măsura se circumscrie noţiunii de caz bine justificat având in vedere ca noţiunea de by-pass nu se regăseşte in cartea tehnică a incineratorului societăţii, menţionat în mod incorect în autorizaţia de mediu şi că prin aceasta s-ar permite evacuarea gazelor direct in coşul de fum si mai departe in atmosfera fără a fi filtrate şi fără a fi trecute prin instalaţia de epurare aceasta nefiind nici ea menţionata in manualul tehnic al incineratorului], necesară a fi utilizate conform autorizaţiei de mediu, pentru ca in realitate acest by-pass nu exista ca parte componenta a incineratorului.
S-a mai invocat de către recurentă ca si situaţie de fapt, că, deşi societatea prin reprezentanţii sai, a afirmat ca sistemul de epurare "a gazelor a funcţionat in parametrii ceruţi de lege [ fapt care demonstrează ca daca emisia de gaze nu ar fi parcurs circuitul, in acest caz ar fi existat o avarie care trebuia semnalizata pe panoul de comanda electronic al incineratorului, prin lumini intermitente si sonorizare sonora], însă acest aspect nu a fost dovedit, dar instanţa 1-a luat in considerare.
Precizează că, la data când organele GNM au efectuat controlul la societate o asemenea avarie care să fie semnalizată nu a existat, nefiind consemnata de comisarii GNM în nota de constatare x/18.08.2020, astfel că ea nu poate fi invocată ca si motiv de recurs si nu poate fi dovedită de către recurentul parat si nu poate constitui temei legal pentru invocarea sa.
Raportul de expertiza extrajudiciara, pe care il ataşează la prezenta întâmpinare, efectuată de expertul tehnic de mediu C., autorizat de Ministerul Justiţiei, la obiectivul nr. 1 a precizat următoarele "cartea tehnica ediţie revizuita la 03.11.2016, privind incineratorul ecologic IE M 150 din dotarea S.C. A. S.R.L. Slatina, nu face nici o referire stricta la existenta vreunui by-pass, in cadrul descrierii caracteristicilor constructive si funcţionale ale instalaţiei de incinerare".
La pagina 13 a cârtii tehnice punctul 5.7, se menţionează existenta unei clapete de siguranţa ce are rolul de blocare a accesului gazelor fierbinţi de la incinerator la schimbătorul de căldura aer- aer in cazul in care apare o avarie la sistemul de incinerare [ spre exemplu lipsa tensiunii de alimentare sau temperatura peste limite de funcţionare a sistemului de epurare a gazelor arse]. In momentul in care apare o avarie in sistem, clapeta se închide automat permiţând circulaţia gazelor arse direct in coşul de fum.
Cu privire la faptul că prin masurile impuse prin autorizaţia de mediu x/14.04.2020 emisa de APM OLT, recurenta invocă faptul că este prevăzută condiţia ca by-passul sa fie închis sau deschis, expertiza precizează ca neexistand un by-pass nu exista nici o condiţie impusă.
Expertiza mai apreciază ca in cazul in care apare o anomalie in funcţionarea schimbătorului de căldura aer- aer; filtru cyclon cu sistem de injecţie reactiv; filtru cu saci; ventilator de exhaustare, deasupra schimbătorului de căldura aer- aer este amplasata o clapeta de siguranţa ce opreşte circulaţia fumului si a gazelor arse prin tot sistemul dirijând fumul si gaze arse direct în coşul de fum.
Se observă ca este vorba de o clapetă de siguranţa, aspect ce este menţionat şi în cartea tehnică a incineratorului, care se închide automat in caz de avarie, întrerupând astfel circulaţia gazelor arse prin sistemul de epurarea al acestora, dirijându-le direct spre coşul de fum.
Faptul ca se închide automat, dar în caz de avarie apărute la instalaţia de incinerare, este semnalizată sonor, demostrează că în timpul funcţionarii normale, această clapeta este deschisa si astfel circulaţia gazelor de ardere circula prin tot sistemul de epurare înainte de evacuarea lor pe cos.
De altfel, recent prin nota de constatare x/15.10.2020 întocmită ca urmare a unui control al GNM -CG la societate, au constatat ca acest by- pass nu exista la incinerator, fapt menţionat si in aceasta nota de constatare.
Cu privire la aspectele invocate de recurentă în recurs, în care face referire la fondul cauzei, societatea nu răspunde prin prezenta întâmpinare cu privire la aspectele invocate, deoarece instanţa nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, aceasta fiind in curs de soluţionare.
Având in vedere ca incineratorul societăţii nu are prevăzut ca si parte componenta un by-pass, apreciază că instanţa în mod corect a dispus suspendarea măsurii dispusă prin Nota de constatare x/18.08.2020 la punctul 1 de către GNM - CG, de închidere a acestui by-pass, pentru ca aceasta măsura se circumscrie noţiunii de caz bine justificat prev. De art. 2 literat din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, prin inexistenta sa .
Răspunsul la întâmpinare
Recurenta-pârâtă GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL nu a combătut apărările intimatei - reclamante din cadrul întâmpinării, printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (1) C. proc. civ., deşi întâmpinarea intimatei - reclamante i-a fot comunicată în termen legal.
Procedura de soluţionare a recursului
În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiile art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 29 martie 2021 a fixat primul termen de judecata recursului la data de 05 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările din întâmpinare şi de dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:
În prealabil, reaminteşte Înalta Curte că, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului ce face obiectul judecăţii, astfel cum a fost invocată de intimata-pârâtă în cadrul întâmpinării depusă la dosar, a fost soluţionată în şedinţa publică, înainte de închiderea dezbaterilor, în sensul respingerii acesteia, considerentele avute în vedere de către instanţă la pronunţarea acestei soluţii fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Totodată, lecturând cererea de recurs reţine Înalta Curte că, deşi pârâta şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menţionat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinţei recurate ori la existenţa unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul acesteia, partea susţinând în esenţă că instanţa nu a arătat în concret care este îndoiala serioasă pe care o ridică măsura dispusă, prin probele administrate reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Ori, aceste critici se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează situaţia când" hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", acest motiv de casare fiind incident în prezenta cauză.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată prin Cererea adiţională din 21.08.2020 şi calificată în şedinţa din 18.09.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea şi suspendarea măsurilor de la punctele 1 şi 6 din Nota de constatare nr. x/18.08.2020 care au următorul conţinut:
1. Se va deconecta tubulatura care preia emisiile de la incineratorul ecologic IE (v) 150 (incineratorul prevăzut în autorizaţia de Mediu nr. x/14.04.2020) şi conduse pentru a fi epurate în instalaţia de epurare neautorizată. Va fi închis sistemul de by-pass al incineratorului ecologic IE (v) 150 şi va fi pusă în funcţiune instalaţia de epurare aferentă acestuia, instalaţie de epurare prevăzută în autorizaţia de Mediu nr. x/14.04.2020;
6. Societatea va desfiinţa lucrările de la incineratorul neautorizat de pe amplasament şi va aduce terenul la starea iniţială, conform prevederilor legale în domeniu.
Prin sentinţa nr. 274/2020 pronunţată la data de 10 decembrie 2020, pronunţându-se " de urgenţă şi cu precădere" asupra cererii de suspendare, din perspectiva dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. privind suspendarea executării măsurilor de la punctele 1 şi 6 dispuse prin nota de constatare x/18.08.2020 emisă de Garda Naţională de Mediu-Comisariatul General, dispunând suspendarea obligaţiei de a închide sistemul de by-pass al incineratorului ecologic IE (v) 150, menţionată la punctul 1 din nota de constatare x/18.08.2020, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Deopotrivă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Măsurii menţionate la punctul 1 din nota de Constatare x/18.08.2020 constând în a pune în funcţiune instalaţia de epurare aferentă incineratorului ecologic, instalaţie de epurare prevăzută în Autorizaţia de mediu nr x/14.04.2020 şi, ca rămase fără obiect, cererile de suspendare a executării Măsurii menţionate la punctul 1 din nota de constatare x/18.08.2020 constând deconectarea tubulaturii care preia emisiile de la incineratorul ecologic IE (v) 150 şi conduse pentru a fi epurate în instalaţia de epurare neautorizată, precum şi a Măsurii menţionate la punctul 6 din Nota de constatare x/18.08.2020 constând desfiinţarea lucrărilor de la incineratorul neautorizat de pe amplasament şi readucere a terenului la starea iniţială conform prevederilor legale în domeniu.
Cum doar pârâta a exercitat calea de atac a recursului împotriva acestei hotărâri, constată instanţa de control judiciar că obiectul petentei judecăţi îl constituie doar suspendarea obligaţiei de a închide sistemul de by-pass al incineratorului ecologic IE (v) 150, menţionată la punctul 1 din nota de constatare x/18.08.2020, admiterea acesteia de către prima instanţă fiind criticată de către recurenta -pârâtă, ce apreciază ca fiind greşită reţinerea instanţei de fond în sensul îndeplinirii de către intimata - reclamantă a celor două condiţiile prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte, având în vedere obiectul prezentei judecăţi reţine că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Legea nr. 554/2004, prevede în art. 14 şi 15, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei unei pagube, conform definiţiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din acelaşi act normativ.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).
Îndeplinirea celor două condiţii este verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanţă.
Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de "protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor" până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Potrivit art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea în tot sau în parte a actului atacat.
Altfel spus, va putea fi suspendată executarea unui act administrativ unilateral numai în situaţia în care instanţa va constata îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Suspendarea actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, actele bucurându-se de prezumţia de legalitate şi de veridicitate, care determină principiul executării lor din oficiu, iar a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce, într-un stat de drept, este de neconceput.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În jurisprudenţa sa vastă, Înalta Curte a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare), etc.
Deopotrivă, a mai reţinut Înalta Curte că aceste indicii de nelegalitate este necesar să fie evidente, pentru a putea fi identificate cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, nefiind suficient ca partea doar să afirme existenţa unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii, evidente, care fără o cercetare aprofundată să permită formarea unui dubiu asupra legalităţii actului.
Ori, în prezenta cauză nu se regăseşte niciuna din aceste "împrejurări vădite"; argumentele intimatei - reclamante neavând capacitatea de a produce o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ; din împrejurările cauzei nerezultând o îndoială puternică şi evidentă care să răstoarne această prezumţie de legalitate.
Astfel, analizând argumentele invocate de intimata - reclamantă în dovedirea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, constată Înalta Curte că, referitor la închiderea sistemului de by-pass al incineratorului ecologic IE (v) 150, (a doua activitate de la măsura numărul 1) reclamanta a susţinut faptul că acesta nu se regăseşte în manualul tehnic şi autorizaţia de construire, deci nu există un asemenea by-pass, iar judecătorul de primă jurisdicţie a reţinut că aceste elemente conturează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii măsurii dispuse, limitându-se a arăta doar că " în condiţiile în care, pe de o parte, reclamanta pretinde că sistemul funcţionează în parametrii prevăzuţi de lege (în acest sens a invocat lipsa semnalizării de către incinerator a unor avarii şi conţinutul rapoartelor de încercare emise în urma analizării probelor prelevate la emisii) asupra by-pass-ului, dacă este închis sau deschis, trebuie să se pronunţe un expert, iar pe de altă parte, pârâta afirmă că sistemul este menţionat în autorizaţia de mediu şi cartea tehnică a incineratorului, or această din urmă aserţiune evidenţiază, în aparenţă, respectarea condiţiilor impuse pentru funcţionarea utilajului tehnologic. ".
Constată astfel Înalta Curte că instanţa de fond a admis cererea de suspendare, fără a face o analiză proprie a susţinerilor părţilor, simpla afirmaţie a reclamantei, în sensul că sistemul funcţionează în parametri prevăzuţi de lege, raportându-se la lipsa semnalizării de către incinerator a unor avarii (la momentul respectiv), nefiind aptă să conducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, neputând determina în mod necesar concluzia că respectivul sistem funcţiona la momentul controlului.
Deşi instanţa de fond a reţinut că asupra argumentului reclamantei privind by-pass-ul, dacă este închis sau deschis, trebuie să se pronunţe un expert, aceasta a admis cererea de suspendare privind obligaţia de a închide sistemul de by-pass al incineratorului ecologic IE 150 raportându-se exclusiv la afirmaţia autorităţii pârâte în sensul că sistemul este menţionat în autorizaţia de mediu şi cartea tehnică a incineratorului, apreciind că aceasta evidenţiază în aparenţă respectarea condiţiilor impuse pentru funcţionarea utilajului tehnologic.
Or, contrar celor reţinute de instanţa de fond, instanţa de control judiciar constată că acesta nu poate constitui un indiciu apt de a răsturna prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, aspectele invocate de reclamantă în aprecierea cazului bine justificat neconstituind, în concret, împrejurări vădite de fapt sau de drept care să aibă capacitatea de a produce o îndoială serioasă asupra legalităţii actului, acestea reprezentând veritabile critici de legalitate care se analizează în cadrul acţiunii în anulare, ce nu pot fundamenta soluţia de admitere a cererii de suspendare în limitele cadrului legal reglementat de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Se constată, aşadar, că motivele de nelegalitate circumscrise de intimata-reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond şi administarea unui probatoriu complex, ce ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.
Or, caracterul provizoriu al măsurii de temporizare a efectelor unui act administrativ presupune existenţa unor indicii suficient de clare care să permită o astfel de protecţie în folosul persoanei vătămate prin actul administrativ pe care îl contestă, fără a fi însă necesar să se examineze viciile de nelegalitate invocate în cererea în anulare a actului contestat.
Aparenţa de nelegalitate a unui act administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări de fapt sau de drept care se constituie în indicii de nelegalitate, fără a presupune dovedirea unor veritabile motive de nelegalitate.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că motivele şi susţinerile invocate de intimata-reclamantă în aprecierea cazului bine justificat nu constituie împrejurări vădite de fapt sau de drept care să aibă capacitatea de a produce o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, ci reprezintă veritabile critici de legalitate care se analizează în cadrul acţiunii în anulare şi nu pot fundamenta soluţia de admitere a cererii de suspendare în limitele cadrul legal reglementat de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta nu se mai impune a fi analizată, în esenţă, având în vedere neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, ce conduce la neîntrunirea cumulativă a prevederilor legale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în materia suspendării executării actului administrativ.
Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp cât, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reţine că, în absenţa dovedirii existenţei unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente, hotărârea primei instanţe este nelegală, fiind pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de admitere a cererii de suspendare este nelegală.
Soluţia adoptată în recurs şi temeiul legal al acesteia
Pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta -pârâtă, subsumate motivulului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală, motiv pentru care va admite recursul declarat de pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi rejudecând cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în limitele recursului declarat, o va respinge în tot, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulată de pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General împotriva sentinţei nr. 274/2020 din 10 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.
Casează sentinţa recurată şi rejudecând:
Respinge în tot cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.