Appeal dismissed: direct challenge to judicial inspection closure inadmissible for failure to exhaust mandatory pre-litigation complaint.

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.06.2019, sub nr. x/2019, petentul A. a formulat în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare din 22 aprilie 2019 emisă în dosarul Inspecţiei Judiciare nr. 19-2110 de Direcţia de inspecţie judiciară pentru procurori.

Prin Decizia nr. 4947 pronunţată la data de 22 octombrie 2019 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că acest dosar a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 27.06.2019, dată ulterioră intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a constatat că, raportat la dispoziţiile art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data înregistrării cererii, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de petentul A., împotriva Rezoluţiei de clasare emisă de inspectorul judiciar, revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justişţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, trimiţând cauza spre competentă soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva Rezoluţiei nr. 1208/A din 22 aprilie 2019 pronunţată de Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie judiciară pentru procurori, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, dosarul a fost înregistrat la data de 03.09.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr unic de dosar, respectiv x/2019

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1106 din 06.11.2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă, respingând cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a exercitat calea de atac a recursului reclamantul A., solicitând rejudecarea dosarului.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că a formulat plângere prealabilă pe care a adresat-o inspectorului-şef şi nu cunoaşte cum de nu a ajuns la dosar, întrucât a trimis-o prin poştă cu scrisoare recomandată.

De asemenea, a mai solicitat instanţei de recurs rejudecarea cauzei la o altă instanţă din judeţul Dolj.

Totodată, a mai învederat că a solicitat Inspecţiei Judiciare să se înainteze în original de către Judecătoria Calafat dosarele sigilate şi numerotate corect, însă nu s-a dorit acest lucru. În continuare, a susţinut că pârâţii nu au fost citaţi şi interogaţi, întrucât în procesul civil se prevede ca pârâţii să fie citaţi la proces.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă INSPECŢIA JUDICIARĂ a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocă dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul litigiului, susţine, în esenţă, intimata -pârâtă că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi legal faptul că reclamantul nu s-a adresat inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare cu plângere împotriva rezoluţiei de clasare emise în dosarul nr. x, deşi dispoziţiile art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 prevăd obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile. Totodată, a susţinut că în mod judicios instanţa de fond a reţinut că aceste dispoziţii legale sunt o transpunere specială a regulii de drept comun în materia contenciosului administrativ prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 184 din 6 martie 2007, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, plângerea formulată de persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ nu conferă caracter neconstituţional textului de lege criticat, întrucât procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de judecată nu împiedică şi nu restrânge accesul celui în cauză la justiţie. Dimpotrivă, această prevedere instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau de organul ierarhic superior.

Mai mult, a susţinut că obiectul acţiunii în contencios administrativ, potrivit stipulaţiei exprese a legii, este reprezentat nu numai de rezoluţia de clasare, ci şi de rezoluţia inspectorului-şef prin care a fost respinsă plângerea, ceea ce conferă un caracter imperativ acestei condiţii de exercitare a acţiunii în contencios administrativ.

Pe cale de consecinţă, în mod temeinic şi legal a constatat instanţa de fond că acţiunea reclamantului, prin care acesta a solicitat în mod direct instanţei de contencios administrativ anularea rezoluţiei de clasare prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 este inadmisibilă, sens în care solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică şi legală.

Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 03.02.2021 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05.10.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.

Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cadrul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor expuse în continuare:

În prealabil, reaminteşte Înalta Curte că, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului ce face obiectul judecăţii, astfel cum a fost invocată de intimata-pârâtă în cadrul întâmpinării depusă la dosar, a fost soluţionată în şedinţa publică, înainte de închiderea dezbaterilor, în sensul respingerii acesteia, considerentele avute în vedere de către instanţă la pronunţarea acestei soluţii fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Totodată, lecturând cererea de recurs reţine Înalta Curte că, deşi recurentul nu şi-a întemeiat în drept recursul declarat, neîncadrând criticile sale în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., din expunerea de motive pot fi identificate critici ce pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată însă ca fiind nefondate criticile recurentului, instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 (introdus prin Legea nr. 234/04.10.2018) în vigoare la data depunerii contestaţiei din 22.06.2019.

Astfel, instanţa de recurs constată că reclamantul A. a sesizat instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune în anularea unei rezoluţii de clasare a sesizării formulate de acesta, rezoluţie emisă de Inspecţia Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

La data iniţierii prezentului demers judiciar, respectiv 22.06.2019 (data expedierii prin poştă a acţiunii), art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 (introdus prin Legea nr. 234/04.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 08.10.2018), care reglementa normele procesual civile speciale privind soluţionarea litigiului în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, prevedea următoarele:

"(1) Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară. (…)

(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere. (…)"

Totodată, aminteşte instanţa de recurs că potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată, art. 7 din Legea nr. 554/2004 - norma generală de procedură în litigiile de contencios administrativ - prevăzând, de asemenea, necesitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect, a reţinut judecătorul fondului că plângerea prealabilă specifică materiei contenciosului administrativ este o instituţie distinctă, cu regim şi efecte proprii, fiind reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, iar neîndeplinirea sa este sancţionată cu respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.

Or, aşa cum rezultă cu claritate din dispoziţiile art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, voinţa legiuitorului a fost aceea de a condiţiona admisibilitatea acţiunii în justiţie în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară de urmarea unei proceduri administrative prealabile, prin plângerea adresată inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare.

Prin urmare, această procedură a fost instituită tocmai pentru a oferi persoanelor interesate posibilitatea rezolvării într-un termen mai scurt şi mai operativ a reclamaţiei lor, organul administrativ sesizat fiind, în cadrul procedurii, singurul care are posibilitatea să revină asupra actului emis, reprezentând, aşadar, un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat prin reexaminarea de către organul emitent sau de către organul ierarhic superior.

Contestarea rezoluţiei de clasare prevăzută la art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 la instanţa de judecată a fost reglementată prin introducerea art. 451 prin Legea nr. 234/2018, în vederea asigurării accesului la justiţie a persoanei care a formulat sesizarea la Inspecţia Judiciară, întrucât prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014 s-a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Astfel, în considerentele acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut că "în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârşirea de abateri disciplinare. Or, în această situaţie, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluţia de clasare este definitivă şi, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanţă judecătorească".

Este adevărat că, deşi s-a declarat neconstituţionalitatea sintagmei "rezoluţia de clasare este definitivă", în condiţiile antereferite, textul de lege nu a fost modificat şi nu a fost pus în acord cu cele statuate de instanţa de control constituţional în termenul legal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin soluţia de principiu adoptată în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din data de 13 februarie 2017, stabilind că Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile, însă, ulterior, prin introducerea prin Legea nr. 234/04.10.2018 a art. 451, au fost reglementate normele procesual civile speciale privind soluţionarea litigiului în anularea rezoluţiei de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, care prevăd inclusiv procedura adresării cu plângere către inspectorul-şef (alin. (1), anterior sesizării instanţei de judecată (alin. (3).

Întrucât la data de 22.06.2019, la care a fost sesizată instanţa de judecată, era în vigoare art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, care a fost introdus, prin Legea nr. 234/04.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 08.10.2018, în mod corect a fost reţinută aplicabilitatea acestuia în cauza de faţă.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerile recurentului în sensul că a formulat plângere prealabilă pe care a adresat-o inspectorului-şef, întrucât din înscrisurile existente de la dosar nu rezultă acest aspect. Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 193 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "(1) Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".

Aşadar, cum recurentul - reclamant nu a făcut dovada că, înainte de a învesti instanţa de judecată, s-a adresat în prealabil Inspectorului -Şef cu o plângere împotriva Rezoluţiei de clasare emise de inspectorul judiciar, astfel cum impun dispoziţiile art. 451 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată şi modificată, în forma în vigoare la data introducerii contestaţiei (22.06.2019) în mod corect şi legal judecătorul de primă jurisdicţie a admis excepţia inadmisibităţii acţiunii, invocată de intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma criticilor formulate de recurent, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1106 din 6 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.