Retrocession claim: Appeal dismissed, administrative authority ordered to issue decision within 30 days

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.11.2010, sub nr. de dosar x/2018 pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta PAROHIA REFORMATĂ SIGHETU MARMAŢIEI, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARŢINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA şi COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR. a solicitat instanţei retrocedarea în natură a imobilelor revendicate în baza cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 (în privinţa poziţiilor aferente cererii x/28.02.2003, x/28.02/2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003) formulată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000 a imobilelor de identificare în cartea funciară, poziţia 1 identificată în CF nr. x Sighetu Marmaţiei, nr. top. x, în natură teren aferent în suprafaţă de 3709 mp, poziţia 14 identificată cu CF iniţial nr. 1796, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmaţiei, nr. top. x şi CF nr. x Sighetu Marmaţiei Ia data preluării în natură casă şi teren în suprafaţă de 2584 mp, poziţia 15 identificată în CF iniţial nr. 1796, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmaţiei, nr. top. x şi CF nr. x Sighetu Marmaţiei, în natură casă şi teren aferent în suprafaţă de 3442 mp, poziţia 16 identificată cu CF iniţial nr. 342, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmaţiei, nr. top. x şi CF nr. x Sighetu Marmaţiei, în natură casă şi teren aferent în suprafaţă de 2043 mp, poziţia 17 identificată cu CF iniţial nr. 342, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmaţiei, nr. top. x şi CF nr. x, CF nr. x, CF nr. x Sighetu Marmaţiei, în natură casă şi teren aferent în suprafaţă de 2054 mp, (Şcoala Elementară Reformată pe str. x), poziţia 19 identificată cu CF iniţial nr. 342, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmaţiei, nr. top. x, în natură casă şi teren aferent în suprafaţă de 4458 mp, iar în măsura în care se va ivi un impediment legal care va împiedica retrocedarea în natură, acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea 165/2013.

În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la soluţionarea cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 (în privinţa poziţiilor aferente cererii x/28.02.2003, x/28.02/2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003) prin emiterea unei decizii privind retrocedarea bunurilor reclamantei în principal în natură sau după caz măsuri reparatorii şi emiterea deciziei de validare, obligând ambele pârâte să-şi îndeplinească obligaţiile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum şi acordarea unor despăgubiri civile în baza prevederilor art. 1381 C. civ., începând cu 3 ani retroactiv de la data introducerii cererii şi până la încheierea contractului de închiriere conform art. 45 alin. (63) din Legea 165/2013, în cuantumul prevăzut de prevederile art. 45 alin. (61) şi 62 din Legea 165/2013 cu titlu de reparaţie materială pentru nesoluţionarea cererii şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 37 din 11 februarie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţie civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1025 din 30 octombrie 2019, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea acţiunii, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj Napoca, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

Prin Decizia nr. 321 din 05 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ.

După pronunţarea regulatorului de competenţă, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ la data de 30 martie 2020, sub un nou număr de dosar, respectiv sub nr. x/2019.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 57/2020 din 04 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată sub aspectul petitelor principale, invocată de pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARŢINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA şi, în consecinţă respinge petitele principale privind constatarea calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită, retrocedarea în natură a imobilului, acordarea măsurii reparatorii, dezmembrarea imobilului şi întabularea drepturilor ca fiind inadmisibil.

Admite excepţia prematurităţii, invocată de această pârâtă şi, în consecinţă, respinge ca prematură formularea capătului de cerere subsidiar prin care se solicită obligarea COMISIEI NAŢIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR la emiterea unei decizii de compensare.

Admite în parte, acţiunea formulată de reclamanta PAROHIA REFORMATĂ SIGHETU MARMAŢIEI, cu sediul în localitatea Sighetu Marmaţiei, str. x, jud. Maramureş, CIF nr. x, cu sediul ales la Cabinet de avocat A. din Baia Mare, str. x, jud. Maramureş în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARŢINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA, cu sediul în municipiul Bucureşti, Calea x, şi în consecinţă:

Obligă pârâta să emită decizia de soluţionare a notificării cererii reclamantei nr. 6773/28.02.2003 (cu privire la poziţiile aferente cererii nr. x/28.02.2003. x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003) în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată."

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 57/2020 din 04 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii formulate de reclamantă.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta a susţinut în esenţă că hotărârea este parţial nelegală, adică în ceea ce priveşte obligarea autorităţii la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de retrocedare cu nr. x/28.02.2003 cu privire la poziţiile nr. 1, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17 şi nr. 19, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, apreciind că instanţa a încălcat prevederile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşa cum a precizat şi în întâmpinarea formulată în data de 14.12.2018, dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, cu privire la poziţiile nr. 1, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17 şi nr. 19, nu a fost încă soluţionat de către Comisia specială de retrocedare, întrucât informaţiile şi documentele aflate în dosar sunt insuficiente pentru stabilirea unei soluţii, dosarul aferent cererii de retrocedare nefiind nici în acest moment complet, astfel încât să poată fi soluţionat prin emiterea unor decizii motivate.

Consideră astfel că instanţa de fond nu a luat în considerare că actele din dosarul aferent cererii de retrocedare sunt insuficiente pentru soluţionarea acestuia şi nu pot fundamenta o decizie în conformitate cu O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, neţinând cont de prevederile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond a admis parţial acţiunea formulată de către reclamantă şi a obligat Comisia specială de retrocedare să emită decizia de soluţionare a cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 cu privire la poziţiile nr. 1, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17 şi nr. 19, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Precizează că, prin adresele nr. x/01.11.2018, nr. y/01.11.2018, nr. x/C/Ol. 11.2018, nr. x/C/Ol. 11.2018, nr. x/C/Ol. 11.2018 şi nr. x/C/01.11.2018, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a solicitat informaţii privind situaţia juridică a imobilelor menţionate la poziţiile nr. 1, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17 şi nr. 19 din cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, iar prin Adresele nr. x/11.03.2019, nr. y/28.05.2020 (transmisă de Parohia Reformată Sighetu Marmaţiei Secretariatului tehnic al Comisiei speciale de retrocedare prin adresa nr. x/13.06.2020) şi Adresa nr. x/03.06.2020 (transmisă de Parohia Reformată Sighetu Marmaţiei Secretariatului tehnic al Comisiei speciale de retrocedare prin adresa nr. x/02.06.2020), Primăria municipiului Sighetu Marmaţiei a comunicat informaţii privind situaţia juridică a imobilelor ce fac obiectul prezentei cauze, însă respectivele informaţii nu sunt complete, aceste informaţii şi documente solicitate Primăriei municipiului Sighetu Marmaţiei fiind esenţiale pentru soluţionarea dosarului aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 cu privire la imobilele care fac obiectul prezentului litigiu.

De asemenea, mai arată că, pentru soluţionarea dosarului aferent cererii de retrocedare sus-menţionate, cu privire la poziţiile nr. 1,nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17şinr. 19, sunt necesare şi copiile certificate actualizate ale cărţilor funciare în care sunt înscrise imobilele solicitate şi o expertiză privind identificarea amplasamentului unora dintre imobilele solicitate.

Aşadar, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a întreprins diligentele necesare pentru soluţionarea, în procedura administrativă, a dosarului aferent cererii de retrocedare, neputându-i-se imputa nicio culpă procesuală.

Totodată, având în vedere faptul că în dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 nu există suficiente informaţii privind situaţia juridică a imobilelor menţionate la poziţiile nr. 1, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17 şi nr. 19, consideră că, în ipoteza respingerii recursului formulat, autoritatea va fi în imposibilitatea emiterii unor decizii în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În acest context, solicită ca, în cazul respingerii recursului formulat, să fixeze, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, un termen mai lung care să permită realizarea unor demersuri suplimentare pentru clarificarea situaţiei juridice a imobilelor solicitate, în vederea fundamentării deciziilor.

Pentru aceste motive şi considerând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (6) diu O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicită admiterea recursului formulat, casarea parţială a hotărârii recurate, în ceea ce priveşte obligarea la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de retrocedare cu nr. x/28.02.2003 cu privire la poziţiile nr. 1, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17 şi nr. 19, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii şi respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Reformată Sighetu Marmaţiei.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-reclamantă Parohia Reformată Sighetu Marmaţiei a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind inadmisibilă.

De la data depunerii cererii au trecut mai bine de 17 ani. Consideră ca fiind un timp suficient pentru analizarea solicitării depuse, autoritatea fiind în întârziere în privinţa obligaţiilor stabilite prin lege în sarcina sa, este în culpă, dând dovadă de neglijenţă.

Analizând dosarul administrativ se poate constata că demersurile întreprinse de recurentă au o dată ulterioară introducerii acţiunii în justiţie.

La rândul său, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a lăsat la aprecierea instanţei modul de soluţionare a cererii de recurs.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta -pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat Răspuns la întâmpinările formulate de intimate, în cadrul căruia susţine că îşi menţine întreaga argumentaţie formulată în cererea de recurs.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate în cadrul cererii de recurs, a apărărilor intimatelor şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor expuse în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În prealabil, constată Înalta Curte că prin cererea de chemare în judecată reclamanta PAROHIA REFORMATĂ SIGHETU MARMAŢIEI, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARŢINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA şi COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR. a solicitat retrocedarea în natură a imobilelor revendicate în baza cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 (în privinţa poziţiilor aferente cererii x/28.02.2003, x/28.02/2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003) formulată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000 a imobilelor de identificare în cartea funciară, poziţia 1 identificată în CF nr. x Sighetu Marmaţiei, nr. top. x, în natură teren aferent în suprafaţă de 3709 mp, poziţia 14 identificată cu CF iniţial nr. 1796, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmaţiei, nr. top. x şi CF nr. x Sighetu Marmaţiei Ia data preluării în natură casă şi teren în suprafaţă de 2584 mp, poziţia 15 identificată în CF iniţial nr. 1796, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmaţiei, nr. top. x şi CF nr. x Sighetu Marmaţiei, în natură casă şi teren aferent în suprafaţă de 3442 mp, poziţia 16 identificată cu CF iniţial nr. 342, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmaţiei, nr. top. x şi CF nr. x Sighetu Marmaţiei, în natură casă şi teren aferent în suprafaţă de 2043 mp, poziţia 17 identificată cu CF iniţial nr. 342, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmaţiei, nr. top. x şi CF nr. x, CF nr. x, CF nr. x Sighetu Marmaţiei, în natură casă şi teren aferent în suprafaţă de 2054 mp, (Şcoala Elementară Reformată pe str. x), poziţia 19 identificată cu CF iniţial nr. 342, ulterior transcris în CF nr. x Sighetu Marmaţiei, nr. top. x, în natură casă şi teren aferent în suprafaţă de 4458 mp, iar în măsura în care se va ivi un impediment legal care va împiedica retrocedarea în natură, acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea 165/2013.

În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la soluţionarea cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 (în privinţa poziţiilor aferente cererii x/28.02.2003, x/28.02/2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003) prin emiterea unei decizii privind retrocedarea bunurilor reclamantei în principal în natură sau după caz măsuri reparatorii şi emiterea deciziei de validare, obligând ambele pârâte să-şi îndeplinească obligaţiile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum şi acordarea unor despăgubiri civile în baza prevederilor art. 1381 C. civ., începând cu 3 ani retroactiv de la data introducerii cererii şi până la încheierea contractului de închiriere conform art. 45 alin. (63) din Legea 165/2013, în cuantumul prevăzut de prevederile art. 45 alin. (61) şi 62 din Legea 165/2013 cu titlu de reparaţie materială pentru nesoluţionarea cererii şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 57/2020 pronunţată la data de 04 iunie 2020, instanţa de fond a dispus următoarele:

"Admite excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată sub aspectul petitelor principale, invocată de pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARŢINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA şi, în consecinţă respinge petitele principale privind constatarea calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită, retrocedarea în natură a imobilului, acordarea măsurii reparatorii, dezmembrarea imobilului şi întabularea drepturilor, ca fiind inadmisibil.

Admite excepţia prematurităţii, invocată de această pârâtă şi, în consecinţă, respinge ca prematură formularea capătului de cerere subsidiar prin care se solicită obligarea COMISIEI NAŢIONALE PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR la emiterea unei decizii de compensare.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta PAROHIA REFORMATĂ SIGHETU MARMAŢIEI, în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARŢINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA, şi în consecinţă:

Obligă pârâta să emită decizia de soluţionare a notificării cererii reclamantei nr. 6773/28.02.2003 (cu privire la poziţiile aferente cererii nr. x/28.02.2003. x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003, x/28.02.2003) în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată."

Lecturând cererea de recurs formulată de pârâtă, Înalta Curte constată că aceasta vizează doar soluţia de obligare a sa la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, motiv pentru care hotărârea atacată va fi analizată exclusiv sub acest aspect, urmând a verifica dacă prima instanţă a "încălcat prevederile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare", astfel cum s-a susţinut de către recurentă.

Trecând, astfel la analizarea hotărârii recurate sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare "(6) Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deţinătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială."

Raportat la actele şi lucrările dosarului, constată instanţa de control judiciar că reclamanta a depus cererea de retrocedare în luna februarie 2003, solicitând restituirea unui număr de 19 imobile situate în Sighet, însă, nici până în prezent, pârâta nu a soluţionat în totalitate această cerere, respectiv în privinţa poziţiilor aferente cererii x/28.02.2003, y/28.02.2003, z/28.02.2003, w/28.02.2003, t/28.02.2003, s/28.02.2003).

Din analiza prevederilor O.U.G. nr. 94/2000 nu reiese vreun termen în care pârâta ar fi obligată să soluţioneze cererea de retrocedare. Ori, deşi acest text de lege nu stabileşte un termen de soluţionare a cererilor de retrocedare, este neîndoielnic că această procedură administrativă trebuie derulată într-un termen rezonabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde şi durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanţei, instanţă care este datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorităţii administrative pentru a asigura o protecţie reală a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor consfinţite prin Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru realizarea acestui scop, omisiunea legiuitorului naţional poate fi complinită prin raportare la termenul rezonabil statuat în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie o componentă esenţială a dreptului consfinţit de art. 6 din Convenţie, respectiv dreptul la un proces echitabil. Se constată, astfel, că termenul de soluţionare trebuie să fie unul rezonabil, care să nu vatăme însăşi substanţa dreptului reclamantei .

Înalta Curte subliniază astfel că este incontestabil că reclamanta are dreptul la un proces echitabil - drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi de art. 21 alin. (3) din Constituţia României - drept care implică, între alte cerinţe, şi o durată rezonabilă a soluţionării litigiului.

Deopotrivă, este incontestabil şi faptul că, în cadrul calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare şi durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanţelor, iar omisiunea legiuitorului de a nu prevede un termen maxim de soluţionare a cererii nu poate conduce la acceptarea ideii că recurenta - pârâtă nu este ţinută de respectarea dreptului la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi că nu are obligaţia să se pronunţe într-un termen cât mai scurt posibil asupra cererii reclamantei.

În aceste condiţii, deşi legea nu impune un termen maxim determinat pentru emiterea deciziei de soluţionare a notificării reclamantei, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanşat prin cererea acesteia de restituire a celor 19 imobile, impune verificarea motivelor invocate de către pârâtă pentru întârzierea soluţionării cererii reclamantei.

Instanţa de control judiciar nu poate reţine însă susţinerile recurentei - pârâte, potrivit cărora nu a putut soluţiona cererea deoarece informaţiile deţinute nu sunt complete pentru pronunţa o soluţie, câtă vreme lipsa de informaţii derivă exclusiv dintr-o colaborare defectuoasă între autorităţi, intimatei -reclamante neputându-i fi imputată vreo culpă . Mai mult, reţine instanţa de control judiciar că, raportat la dispoziţiile art. 3 alin. (8) din O.U.G. nr. 94/2000, instituţiile publice sunt obligate să furnizeze informaţii privind situaţia juridică a imobilelor care fac obiectul cererilor de restituire "în termen de 30 de zile", nerespectarea acestei obligaţii constituind contravenţie în conformitate cu art. 9 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ, astfel că pârâta are la îndemână mijloacele de constrângere necesare pentru a obţine informaţiile necesare soluţionării cererii.

Împrejurarea că autorităţile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluţionare a cererilor constituie culpa acestora şi nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei, căci punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităţilor executive ale statului care au obligaţia legală şi constituţională de a respecta atât dreptul intern cât şi tratatele internaţionale.

Astfel, în baza art. 11 din Constituţia României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.

În raport de aspectele reţinute anterior, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că durata procedurilor administrative derulate de la formularea cererii de către reclamantă (februarie 2003), conform dispoziţiilor legale speciale, cu caracter reparator şi nefinalizate până în prezent, este de natură a încălca dreptul fundamental la un proces echitabil, prin încălcarea termenului rezonabil consfinţit în favoarea acesteia.

Cum, în speţă, cererea de retrocedare a fost formulată încă din anul 2003, este evident că orice termen rezonabil în care instituţia pârâtă putea lua vreo hotărâre cu privire la retrocedare a fost depăşit, fiind evident că acesta este incompatibil cu trecerea a peste 16 ani de la depunerea acesteia.

Înalta Curte constată astfel că nu există nici un impediment în derularea integrală a procedurii, neemiterea până la acest moment a deciziei de soluţionare a cererii de retrocedare reprezentând consecinţa directă a pasivităţii recurentei -pârâte, care nu poate invoca în justificarea neîndeplinirii obligaţiilor legale tocmai această pasivitate.

Aşadar, Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, constată că soluţia primei instanţe, de obligare a pârâtei la emiterea deciziei de soluţionare a notificării reclamantei înregistrată sub nr. x/28.02.2003, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, este legală, judecătorul fondului făcând o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţinând că omisiunea emiterii deciziei de retrocedare poate fi asimilată nesoluţionării în termenul legal a unei cereri în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, termenul rezonabil de soluţionare a cererii fiind de mult depăşit.

Fiind vorba despre un litigiu de contencios administrativ, termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, a fost legal stabilit de către prima instanţă, prin raportare la dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare critica recurentei este nefondată şi nu poate fi primită, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de reformare pe calea prezentului recurs, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei civile nr. 57/2020 din 4 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.