Constitutional Court jurisdiction excludes review of administrative implementing regulations challenging statutory compliance

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 iunie 2021, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, a solicitat obligarea pârâţilor să modifice dispoziţiile art. 23 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.

2. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

La data de 16 august 2021, reclamantul a depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.

3. Încheierea instanţei de fond

Prin încheierea din 21 decembrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 210/2001, formulată de reclamantul A..

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 21 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea încheierii recurate şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În motivarea recursului, reclamantul susţine că revine Curţii Constituţionale competenţa de a analiza constituţionalitatea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, întrucât acesta se referă la punerea în aplicare a unei legi, iar potrivit art. 146 lit. l) din Constituţie, Curtea Constituţională îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea sa de reglementare.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în calea de atac şi de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziţii se încadrează recursul), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea recurată, instanţa de fond a constatat caracterul inadmisibil al cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de reclamantul A., reţinând că dispoziţiile contestate de reclamant fac parte dintr-un act cu caracter administrativ, iar nu dintr-o lege sau ordonanţă, cum pretind prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În recurs, reclamantul s-a prevalat de dispoziţiile art. 146 lit. l) din Constituţie, apreciind că pot fi supuse controlului de constituţionalitate prevederile Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 210/2001, întrucât au ca obiect punerea în aplicare a unei legi.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea Constituţională "îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii". Or, verificând dispoziţiile Legii nr. 47/1992, se constată că atribuţiile Curţii nu cuprind obligaţia verificării conformităţii cu Constituţia a actelor administrative, chiar dacă acestea sunt emise pentru organizarea aplicării legii.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.", dispoziţie corelativă art. 146 lit. d) din Constituţie, care statuează:

"Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile si ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial."

Textele precitate sunt de strictă interpretare şi aplicare, legiuitorul intenţionând să supună controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională exclusiv prevederi ale legilor sau ordonanţelor de guvern, iar nu ale unor acte administrative cu caracter normativ. Pentru contestarea acestor acte există alte mijloace procesuale prevăzute de lege, nelegalitatea pretinsă de persoanele ce se consideră vătămate neputând fi dezlegată pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 21 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2022.