Probation officer's salary claims rejected as administrative orders already satisfied the dispute

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea depusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.05.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP, în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite la calcularea corectă a salariul pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţa sectorială (denumita în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat, si stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie, aşa cum indică însăşi CCR prin Decizia nr. 794/2016 invocată în preambulul acestui OMJ.

- obligarea pârâtului să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ după cum urmează:

• începând cu data de 01.08.2017 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON;

• începând cu data de 01.08.2017 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 iei (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017.

- obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei;

- obligarea pârâtului MJ să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP:

• să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul CORECT calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON şi în acord cu indicaţiile emise în recomandarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie;

• să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat CORECT pentru luna decembrie 2017, în procentul şi în condiţiile indicate în cadrul aceleaşi recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şl aplicate în mod individual şi progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

- obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariate de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plaţii efective.

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât şi a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 113 din 15.01.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi DIRECŢIA NAŢIONALĂ DE PROBAŢIUNE, a fost obligată pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective, respingându-se capetele de cerere privind anularea parţială a Ordinelor MJ nr. 542/C/05.02.2018 şi nr. 603/C/08.02.2018, în ceea ce priveşte modul de stabilire a indemnizaţiilor lunare, inclusiv a sporurilor cuvenite, prin raportare la VRS de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv VRS de 445,5 RON începând cu 01.12.2015, ca rămase fără obiect.

Deopotrivă, a respins, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a exercitat calea de atac a recursului pârâta DIRECŢIA NAŢIONALĂ DE PROBAŢIUNE şi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta a arătat că soluţia primei instanţe de obligare a sa la plata diferenţelor rezultate în urma emiterii O.M.J. nr. 2883/C/19.07.2018 este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la sesizarea instanţei, întrucât pentru a se putea pronunţa asupra acordării acestor drepturi, era necesar să fi analizat fondul cauzei, condiţie care nu este îndeplinită pentru că instanţa a fost învestită cu anularea (rectificarea) O.M.J. nr. 542/C/2018.

În cadrul motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta susţine că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile şi a obligat recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune la actualizarea cu indicele de inflaţie la data plăţii a sumelor datorate, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe. Astfel cum rezultă din motivarea instanţei, instanţa de fond a admis capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflaţie la data plăţii a sumelor datorate, precum şi la plata dobânzii legale, în temeiul dispoziţiilor art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009, apreciind că se aplică principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor.

Cu privire la acest aspect, solicită să se constate că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material invocate de instanţa de fond (art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009), respectiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 1357 alin. (1) din C. civ., întrucât nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile ca urmare a recunoaşterii de către pârâţi a pretenţiilor reclamantei, conform OMJ nr. 2883/C/2018, respectiv OMJ nr. 3396/C/2018, în sensul că: începând cu data de 01.01.2018, salariul de bază de care beneficiază intimata-reclamantă conform OMJ nr. 3396/C/2018 (inclusiv OMJ nr. 603/C/2018, modificat prin OMJ 3396/C/2018) este cel stabilit de lege pentru anul 2022, iar nu prin raportare la o valoare de referinţă sectorială, aceasta nefiind o parte componentă a salariului de bază al intimatei-reclamante începând cu data de 01.01.2018 şi prin urmare lipseşte un element esenţial al răspunderii civile, respectiv existenţei unei fapte ilicite a pârâţilor constând în "omisiunea pârâtului de a emite dispoziţii de salarizare cu indemnizaţia de încadrare raportată la valorile de referinţă sectoriale cuvenite".

Astfel, OMJ nr. 603/C/2018, a cărui rectificare s-a cerut a produs efecte începând cu data de 01.01.2018 şi a fost emis în baza OMJ nr. 542/C/2018 care stabilea o valoare de referinţă sectorială de 347,109 RON în funcţie de care s-a stabilit salariul de bază la nivelul lunii decembrie 2017, OMJ nr. 603/C/2018 fiind modificat prin OMJ nr. 3396/C/2018.

Suma sporurilor de care beneficiază intimata-reclamantă a fost stabilită în procent total de aproape 30% din salariul de bază, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia "Limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi (1) Suma sporurilor (…) acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz".

În ceea ce priveşte acordarea sporurilor potrivit OMJ nr. 3396/C/2018, a solicitat să se constate caracterul de oportunitate al acestei decizii instituţionale, având în vedere că în conformitate cu art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V - Familia Ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională din Legea - cadru nr. 153/2017, sporurile care i se cuvin intimatei-reclamante, potrivit legii, nu sunt de 25%, respectiv de 5%, existând posibilitatea ca acestea să fie stabilite şi în procent mai mic, întrucât sunt…până la 25%", respectiv "…până la 5%, după cum urmează:

"(…)personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar (…).

A mai arătat recurenta-pârâtă că decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, invocată de instanţa de fond, nu este aplicabilă în speţă, întrucât aceasta nu a luat în considerare cele reţinute de Curte în considerente şi anume:

"Cât priveşte existenţa unei fapte ilicite, săvârşite cu vinovăţie, în sensul dispoziţiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite cu titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar", intimata - reclamantă neaflându-se în posesia unui titlu executoriu.

Solicită astfel admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A., a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, hotărârea pronunţată de instanţa de fond fiind definitivă şi, în subsidiar, anularea acestuia, pe considerentul că motivele invocate nu se încadrează motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Susţine că hotărârea instanţei este una temeinică şi legală întrucât obligarea DNP şi a MJ la actualizarea drepturilor salariale cu rata inflaţiei reprezintă valoarea reală a acestor drepturi la data efectuării plăţii iar plata dobânzilor legale reprezintă o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată la data scadentă.

În esenţă, a arătat faptul că, deşi DNP invocă caracterul de oportunitate al acestor drepturi recunoscute prin OMJ, nu are nicio susţinere legală şi astfel nicio relevanţă, întrucât necesitatea acordării acestora este prevăzută de lege, astfel că DNP nu poate vorbi că nu există o obligaţie legală în acest sens.

În plus, a susţinut că DNP şi MJ au recunoscut prin OMJ că au obligaţii de plată faţă de consilierii de probaţiune, cu începere/scadente de la date/momente mult anterioare emiterii respectivelor ordine, astfel că se impune luarea de măsuri (acoperirea prejudiciului cauzat de fluctuaţiile monetare şi sancţionarea pentru lipsa de folosinţă a acelor sume) pentru executarea cu Întârziere a acestor obligaţii de plată, ce le incumbă, aceştia fiind în culpă pentru neplată la data scadenţei.

A mai învederat intimata-reclamantă faptul că, prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei ce ii incumbă (obligaţii recunoscute prin OMJ-uri), iar actualizarea debitului presupune acoperirea unui prejudiciu cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul scurs de la scadenţă şi până la data plăţii efective.

De asemenea, a mai susţinut că recurenta - debitor poate fi exonerată de obligaţia de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanţei stabilite (prin OMJ-uri) doar dacă face dovada intervenţiei unui caz fortuit sau a unui caz de forţă majoră ori alte împrejurări străine, care se circumscriu sintagmei "neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei", or, o astfel de dovadă nu a fost făcută în cauza de faţă.

Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 03.06.2019 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05.10.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.

Alte aspecte procesuale

La data de 19 septembrie 2021 recurenta-pârâtă DIRECŢIA NAŢIONALĂ DE PROBAŢIUNE a depus note la dosar prin care a solicitat admiterea recursului şi, pe fond, să se constate rămânerea fără obiect a capătului de cerere privind plata diferenţelor de drepturi acordate în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018, respectiv prematuritatea acestui capăt de cerere prin raportare la termenul de plată scadente la datele de 31.12.2021, 31.12.2022, 31.12.2023, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 3/2019.

Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cadrul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor expuse în continuare:

În prealabil, reaminteşte Înalta Curte că, în ceea ce priveşte excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului ce face obiectul judecăţii, astfel cum au fost invocate de intimata - reclamantă în cadrul întâmpinării depusă la dosar, au fost soluţionate în şedinţa publică, înainte de închiderea dezbaterilor, în sensul respingerii acestora, considerentele avute în vedere de către instanţă la pronunţarea acestei soluţii fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta invocă faptul că prima instanţă în mod greşit a dispus obligarea sa la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinului nr. 3396/C/2018 întrucât nu s-a analizat fondul cauzei, pentru că dreptul fusese deja acordat, ca urmare a emiterii OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a fost modificat OMJ nr. 603/C/08.02.2018, partea limitându-se a susţine doar că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la sesizarea instanţei, fără a menţiona expres norma de procedură pe care o consideră încălcată.

Contrar celor susţinute de recurenta - pârâtă, chiar prin ordinul invocat s-au stabilit diferenţele salariale datorate, potrivit solicitării reclamantei, iar prima instanţă s-a pronunţat asupra capetelor de cerere astfel cum au formulate, în limita învestirii. Prin urmare, nu există temeiuri pentru a reproşa primei instanţe că ar fi încălcat " normele de procedură referitoare la sesizarea instanţei", în cauză fiind respectate dispoziţiile legale care guvernează desfăşurarea procesului civil.

În ceea ce priveşte însă motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 542/C/2018 şi nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei; obligarea pârâţilor să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ după cum urmează:

• începând cu data de 01.08.2017 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON;

• începând cu data de 01.08.2017 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017.

3. obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei.

4. obligarea MJ să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP:

• să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul CORECT calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON şi în acord cu indicaţiile emise în recomandarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie;

• să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat CORECT pentru luna decembrie 2017, în procentul şi în condiţiile indicate în cadrul aceleiaşi recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şl aplicate în mod individual şl progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

5. obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariate de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plăţii efective.

6. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât si a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

Prima instanţă a admis, în parte, cererea dedusă judecăţii, a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective, respingând capetele de cerere privind anularea parţială a Ordinelor MJ nr. 542/C/05.02.2018 şi nr. 603/C/08.02.2018, în ceea ce priveşte modul de stabilire a indemnizaţiilor lunare, inclusiv a sporurilor cuvenite, prin raportare la VRS de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv VRS de 445,5 RON începând cu 01.12.2015, ca rămase fără obiect, precum şi restul acţiunii, ca neîntemeiată.

Analizând criticile recurentei -pârâte Direcţia Naţională de Probaţiune subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată instanţa de control judiciar că acestea vizează exclusiv soluţia de obligare a acesteia "la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective", celelalte capete de cerere respinse de instanţa de fond căpătând caracter definitiv, prin nerecurare.

Pentru acest termen de judecată recurenta - pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că diferenţele de drepturi dintre OMJ nr. 3396/C/2018 şi cele încasate conform OMJ nr. 603/C/2018, pentru perioada 01.01.2018 - august 2018 şi în continuare, au fost achitate reclamantelor astfel:

- începând cu data de 10.09.2018 odată cu drepturile salariale aferente lunii august 2018, (dosarul de recurs)

- pentru luna iulie 2018 au fost achitate la data de 02.10.2018 (dosarul de recurs)

- pentru luna august 2018 şi în continuare au fost achitate odată cu drepturile salariale aferente lunii respective, fiind incluse în statele de plată curente.

În ceea ce priveşte diferentele de drepturi calculate potrivit Ordinului nr. 2883/C/2018, în anul 2019 a fost achitată tranşa de 5% din drepturile cuvenite potrivit OMJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor achitate şi dobânda legală remuneratorie, astfel:

- la data de 30.09.2019 a fost achitată suma de 317 RON, astfel cum rezultă din Fluturaşul de salariu pe luna septembrie 2019 rubrica " diferenţe luni precedente", ataşat la dosarul de recurs,

- la data de 25.10.2019 a fost achitată suma de 24 RON, reprezentând valoarea netă a inflaţiei (fila x)

- la data de 11.10.2019 a fost achitată suma de 6.63 RON, reprezentând valoarea netă a dobânzii (fila x).

În anul 2020 a fost achitată tranşa de 10 % din drepturile cuvenite potrivit aceluiaşi ordin (Ordinul nr. 2883/C/19.07.2018), respectiv actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor achitate, astfel:

- la data de 12.10.2020 a fost achitată suma de 635 RON, reprezentând valoarea netă a tranşei de 10% din drepturile salariale calculate conform OMJ nr. 2883/C/19.07.2018, precum şi suma de 40 RON, reprezentând valoarea netă a inflaţiei (fila x bis din dosarul de recurs),

- la data de 22.12.2020 a fost achitată suma de 25 RON, reprezentând valoarea netă a dobânzii (fila x bis din dosarul de recurs)

Reţine Înalta Curte că aceste tranşe, respectiv de 5% - aferentă anului 2019 şi de 10% aferentă anulului 2020 - sunt prevăzute în articolul 1 din O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei având următorul conţinut:

"Art. 1.

Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 09 aprilie 2015 -30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează:

- a) în anul 2019 se plăteşte 5% din totalul sumei cuvenite;

- b) în anul 2020 se plăteşte 10% din totalul sumei cuvenite;

- c)în anul 2021 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;

- d) în anul 2022 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;

- e) în anul 2023 se plăteşte 35 din totalul sumei cuvenite"

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică,

(3) La sumele actualizate în condiţiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale" .

Ori, raportat la aceste înscrisuri şi la cadrul normativ anterior menţionat, constată Înalta Curte că soluţia primei instanţe, de obligare a pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor rezultate în urma emiterii O.M.J. nr. 2883/C/19.07.2018 este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile, întrucât, pentru a se putea pronunţa asupra acordării acestor drepturi, era necesar să existe un "refuz nejustificat" al recurentei-pârâte, în sensul dispoziţiior art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, premisă în lipsa căreia instanţa nu se putea pronunţa asupra plăţii acestor drepturi deja recunoscute.

Or, condiţia existenţei unui "refuz nejustificat" nu este îndeplinită în cauză, întrucât prin OMJ nr. 2883/C/2018 s-a realizat recunoaşterea de către pârâţii DNP şi MJ a pretenţiilor reclamantei, iar ordonatorul principal de credite şi-a asumat alocarea fondurilor în buget în vederea plăţii sumelor rezultate ca urmare a rectificării OMJ nr. 542/C/2018.

Prin urmare, având în vedere că intimatei-reclamante i-au fost recunoscute pretenţiile, diferenţele de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală remuneratorie fiindu-i achitate acesteia începând cu data de 10.09.2018, Înalta Curte constată că şi acest capăt de cerere este nefondat, sens în care urmează a admite recursul formulat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, a casa sentinţa civilă recurată şi rejudecând, a respinge în tot acţiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alineta 1 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge, în tot, cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei civile nr. 113 din 15 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi rejudecând:

Respinge în tot acţiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.