Ministry of Health assistance refusal: appeal annulled for failure to pay judicial stamp duty.

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 decembrie 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, a solicitat să se constate că pârâtul nu a soluţionat în termen cererea nr. x/25.06.2019, astfel cum a fost completată la 12.11.2019, conform solicitărilor ministerului din adresa nr. x/14.10.2019.

1.2. Prin încheierea din 23 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, reţinând incidenţa art. 107 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a trimis dosarul completului învestit cu dosarul nr. x/2019, constatând că, prin încheierea din 28 noiembrie 2019 pronunţată în acest din urmă dosar, completul C15F din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus anularea unei cereri similare formulate de reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10 ianuarie 2020, sub nr. x/2019*.

1.3. Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2020, reclamantul A. a modificat acţiunea introductivă de instanţă, arătând că obiectul acţiunii îl reprezintă refuzul pârâtului Ministerul Sănătăţii de rezolvare a pct. II-1 din cererea nr. x/25.06.2019, prin exces de putere cu încălcare de drepturi, referitor la asistenţă tehnică la cererea sa din partea Ministerului Sănătăţii, prin autorităţile din subordine, pentru determinarea interesului elevilor faţă de păstrarea sănătăţii dentare de la 8-18 ani, până la peste 40 ani, posibilă prin proiectul expus la pct. I din cerere, cu eficienţă foarte mare de peste 80%, sub forma unui extemporal scris de mână cu 2 întrebări, rezultatele fiind centralizate prin internet, gratuit, la costuri 0, refuzul fiind exprimat în răspunsurile nr. x/14.01.2020 şi nr. y/12.02.2020.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 522 din 2 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei/rămânerii fără obiect a acţiunii, invocate de pârât şi a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 522 din 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate îndeplinirea de către recurentul-reclamant A. a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În cauză, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa emisă la data de 31 august 2020 şi comunicată la data de 4 septembrie 2020, s-a adus la cunoştinţa recurentului-reclamant A. obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 522 din data de 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul-reclamant nu a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat. Din verificările efectuate în sistemul ECRIS, se constată că recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru şi nici nu a solicitat acordarea ajutorului public judiciar pentru plata taxei.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea căii de atac.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 522 din data de 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 522 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2022.