Conflict-of-interest ruling on hospital administrative head annulled; ANI appeal rejected, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 noiembrie 2019, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată la 11 martie 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate ("ANI", "Agenţia"), a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 31.10.2019 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 65 din 15 iulie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a anulat Raportul de evaluare nr. x/31.10.2019, întocmit de Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate şi a obligat pârâta la 50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 65 din 15 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii.

Recurenta-pârâtă susţine că hotărârea atacată a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a art. 185 alin. (1) şi (15) şi art. 178 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006, coroborate cu art. 70 - 71 din Legea nr. 161/2003.

După redarea concluziilor raportului de evaluare şi a aspectelor avute în vedere de inspectorul de integritate, recurenta-pârâtă susţine că, în cauză, s-a dovedit existenţa unui interes personal al reclamantei la încheierea contractelor dintre Spitalul de Pneumoftiziologie "B." şi Centrul Judeţean de Aparatură Medicală Olt, care a preluat personalul de la CJAM Vâlcea, din care făcea parte şi soţul reclamantei, angajat ca tehnician sanitar.

Arată recurenta că, potrivit documentelor comunicate de angajator, intimata-reclamantă a ocupat funcţia de şef serviciu la Serviciul Administrativ, Transport, Achiziţii Publice al spitalului începând cu luna iulie 2015, iar din fişa postului rezultă că aceasta are, printre atribuţii, şi pe cea de aprobare a documentelor legate de gestionarea bunurilor. Contrar celor reţinute de instanţa de fond, intimata-reclamantă a fost desemnată, în anii 2017 şi 2018, drept persoana responsabilă cu aplicarea procedurii de achiziţie directă pentru serviciile de reparare şi întreţinere echipamente medicale, iar pentru anul 2016, în aceeaşi calitate, a întocmit programul anual de achiziţii, alocând pentru servicii de reparaţii şi întreţinere echipamente medicale suma de 4000 RON.

În raport de aceste aspecte, recurenta-pârâtă ANI apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa unui conflict de interese şi anume: intimata-reclamantă a exercitat funcţia de şef serviciu la Serviciul Administrativ, Transport, Achiziţii Publice al Spitalului de Pneumoftiziologie "B."; în această calitate, a participat la semnarea contractului de întreţinere, reparare şi verificare a aparaturii medicale şi de laborator nr. 179/14.04.2015, încheiat între spitalul beneficiar şi CJAM Vâlcea, în cadrul căreia soţul intimatei era angajat la acea dată, ca tehnician sanitar.

Consideră recurenta-pârâtă că, întrucât legea nu distinge după cum este obţinut folosul material de persoana evaluată, semnarea sau încheierea actului fără existenţa unor garanţii de obiectivitate din partea celui care semnează generează încălcarea regimului conflictelor de interese. În speţă, conflictul de interese subzistă prin simplul fapt că, în calitate de şef serviciu, intimata-reclamantă ar fi aptă să influenţeze activitatea instituţiei în beneficiul unei alte instituţii în cadrul căreia are interese personale/patrimoniale. Atât timp cât intimata-reclamantă nu s-a abţinut de la semnarea contractelor şi a aprobat referatele de necesitate privind repararea aparaturii medicale de la instituţia la care soţul deţinea calitatea de tehnician sanitar, persoană direct implicată în repararea şi întreţinerea aparaturii medicale, rezultă că reclamanta a încălcat prevederile art. 178 alin. (2) lit. c) şi art. 185 alin. (1) şi (15) din Legea nr. 95/2006, coroborate cu art. 70-71 din Legea nr. 161/2003.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-reclamantă A. a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin concluziile scrise depuse la data de 04.10.2022, intimata-reclamantă a invocat şi excepţia tardivităţii recursului.

5. Alte aspecte procesuale

În şedinţa publică din 5 octombrie 20200, intimata-reclamantă A., prin avocat, a renunţat la susţinerea excepţiei tardivităţii recursului.

Prin încheierea de la acelaşi termen, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, ca neîntemeiată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. x/31.10.2019, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că relamanta A., şef Serviciu Administrativ în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie "B.", a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât, în perioada octombrie 2016 - octombrie 2018, a aprobat şi semnat mai multe documente (referate de necesitate, facturi fiscale în valoare de 1534,95 RON şi fişe de lucru) emise de Centrul Judeţean de Aparatură Medicală Olt, instituţie în cadrul căreia a lucrat soţul persoanei evaluate. Astfel, a arătat autoritatea pârâtă, sunt incidente prevederile art. 70 şi 71 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispoziţiile art. 178 alin. (2) lit. c) şi art. 185 alin. (1) şi alin. (15) din Legea nr. 95/2006.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte va avea în vedere că, potrivit art. 178 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006:

"(2) Constituie conflict de interese: (...) c) alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a) şi b) în care managerul sau soţul/soţia, rudele ori afinul managerului până la gradul al IV-lea inclusiv au un interes de natură patrimonială care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a funcţiei de manager".

Totodată, potrivit art. 185 alin. (1) şi alin. (15) din Legea nr. 95/2006:

"(1) Secţiile, laboratoarele şi serviciile medicale ale spitalului public sunt conduse de un şef de secţie, şef de laborator sau, după caz, şef de serviciu. Aceste funcţii se ocupă prin concurs sau examen, după caz, în condiţiile legii.

(15) Dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. c), d), e) şi g) referitoare la incompatibilităţi şi ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancţiunea rezilierii contractului de administrare şi a plăţii de despăgubiri pentru daunele cauzate spitalului, în condiţiile legii, se aplică şi şefilor de secţie, de laborator şi de serviciu medical din spitalele publice."

Dispoziţiile Legii nr. 161/2003 statuează, în cuprinsul art. 70 că:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative", iar art. 71 din acelaşi act normativ dispune că:

"Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Având în vedere aceste prevederi legale, precum şi motivele de recurs formulate de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, Înalta Curte constată că, pentru a fi întrunite condiţiile existenţei unui conflict de interese, este necesar ca persoana evaluată să deţină una din calităţile enumerate în textele de lege anterior citate şi anume manager, şef de secţie, şef de laborator, şef de serviciu medical din spitalele publice.

În cauză, atât în fond, cât şi în recurs, recurenta-pârâtă a susţinut că intimata-reclamantă se încadrează în categoria profesională a şefilor de serviciu, întrucât, în perioada supusă evaluării, a ocupat funcţia de Şef serviciu la Serviciul Administrativ, Transport, Achiziţii Publice al Spitalului de Pneumoftiziologie "B.". Înalta Curte constată că acest argument se întemeiază pe o incorectă interpretare a dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi alin. (15) din Legea nr. 95/2006, care se referă la funcţia de şef de serviciu medical, iar nu la cea de şef al unui serviciu administrativ. Astfel, deşi alin. (1) al acestui articol cuprinde doar sintagma "şef de serviciu", aceasta se citeşte în conexiune cu menţiunea anterioară, referitoare la conducerea serviciilor medicale ale spitalului, iar alin. (15) menţionează expres că dispoziţiile referitoare la conflictul de interese se aplică "şefilor (...) de serviciu medical din spitalele publice".

Înalta Curte constată, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, că intimata-reclamantă A. este angajată din anul 2002, cu contract individual de muncă, în funcţia de economist în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie "B.", iar în perioada 2010-2018 a ocupat funcţia de Şef serviciu la Serviciul Administrativ, Transport, Achiziţii Publice. Aceasta nu face şi nu a făcut parte din personalul medical, nu a condus un serviciu medical, ci unul administrativ, nu este funcţionar public şi nu are nici calitatea de manager. Funcţia de şef al unui serviciu administrativ nu poate fi asimilată, nici la nivel conceptual şi nici la nivel de atribuţii, cu funcţia de şef de secţie, de laborator sau de serviciu medical din spitalele publice, astfel că intimatei-reclamante nu-i sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la regimul conflictului de interese prevăzute de art. 178 alin. (2) lit. c) şi art. 185 alin. (1) şi alin. (15) din Legea nr. 95/2006.

Neavând calitatea cerută de aceste texte de lege, rezultă că reclamanta nu este vizată de prevederile art. 178 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006, nefiind îndeplinită ipoteza existenţei unui interes de natură patrimonială, care să fie în conflict cu interesul public, la semnarea actelor care priveau Spitalul de Pneumoftiziologie "B." şi CJAM Olt, unitate unde era angajat soţul intimatei-reclamante.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile referitoare la încadrarea intimatei-reclamante, prin prisma funcţiei de şef serviciu administrativ, în dispoziţiile art. 178 alin. (2) lit. c) şi art. 185 alin. (1) şi alin. (15) din Legea nr. 95/2006 şi la obligaţia acesteia de a se supune cerinţelor de integritate prevăzute de aceste texte de lege.

Cât priveşte argumentul recurentei-pârâte referitor la influenţa exercitată de intimata-reclamantă asupra activităţii spitalului, în beneficiul instituţiei în cadrul căreia are interese personale/patrimoniale, Înalta Curte îl constată a fi nefondat.

În prim rând, astfel cum s-a arătat anterior, câtă vreme intimata-reclamantă nu a ocupat una din funcţiile calităţile prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 178 alin. (2) lit. c) şi art. 185 alin. (1) şi alin. (15) din Legea nr. 95/2006, acesteia nu îi este aplicabil regimul conflictelor de interese, astfel că nici aspectele referitoare la posibila influenţă exercitată de aceasta nu pot fi analizate în contextul legal al incidentului de integritate.

În al doilea rând, se constată că prin sentinţa recurată, prima instanţă a făcut o analiză detaliată a atribuţiilor reclamantei, în calitate de şef al serviciului administrativ al unităţii medicale, precum şi a circuitului documentelor între secţii/compartimente în vederea achiziţionării şi plăţii produselor, serviciilor şi lucrărilor necesare desfăşurării activităţii. În esenţă, instanţa de fond a constatat, raportat la înscrisurile semnate de intimata-reclamantă, că în ceea ce priveşte referatele de necesitate (documente semnate anterior încheierii contractului de achiziţie de lucrări), aprobarea acestora nu cade în atribuţia şefului serviciului administrativ, ci a managerului spitalului, iar reprezentantul serviciului administrativ completează doar două rubrici din aceste referate. Referitor la facturile şi fişele de lucru emise de CJAM Olt, acestea sunt documente emise în temeiul contractului de achiziţie, iar reclamanta nu a avut nicio putere de decizie în ceea ce priveşte derularea procedurii de încheiere a acestui contract, respectiv nu a putut influenţa atribuirea contractului către instituţia unde era angajat soţul său.

Or, în calea de atac, recurenta-pârâtă nu a contestat concret analiza primei instanţe, ci a reiterat susţinerile referitoare la atribuţiile reclamantei de persoană responsabilă cu aplicarea procedurii de achiziţie directă, fără a explica în ce fel sunt eronate raţionamentul primei instanţe şi concluzia că aceste atribuţii nu conferă putere de decizie în privinţa achiziţiilor derulate de unitatea medicală. De altfel, prin raportul de evaluare nu s-a reţinut, drept indiciu al conflictului de interese, semnarea de către intimata-reclamantă a contractelor de achiziţie din anii 2016 şi 2017, ci a referatelor de necesitate anterioare semnării contractelor, iar ulterior, a facturilor şi fişelor de lucru emise de Centrul Judeţean de Aparatură Medicală Olt în executarea obligaţiilor contractuale.

Este de observat şi că, în recurs, pârâta ANI a susţinut că existenţa interesului personal al intimatei-reclamante este relevat de semnarea contractului de întreţinere, reparare şi verificare a aparaturii medicale şi de laborator nr. 179/14.04.2015, încheiat între spital şi CJAM Vâlcea (al cărei personal a fost ulterior preluate de CJAM Olt), în cadrul căreia soţul intimatei era angajat la acea dată, ca tehnician sanitar. Însă acest contract excede perioadei avute în vedere de inspectorul de integritate la întocmirea raportului de evaluare, respectiv octombrie 2016 - octombrie 2018, întrucât pentru perioada anterioară s-a constatat incidenţa prescripţiei reglementate de art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 (a se vedea în acest sens pagina 13 a raportului). Prin urmare, argumentul recurentei-pârâte este străin de cauza de faţă.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prevederile art. 70 şi 71 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispoziţiile art. 178 alin. (2) lit. c) şi art. 185 alin. (1) şi alin. (15) din Legea nr. 95/2006, astfel că în mod corect prima instanţă a dispus anularea Raportului de evaluare, constatând că intimata-reclamantă A. nu este supusă regimului juridic al conflictelor de interese, iar în recurs, pârâta ANI nu a prezentat motive de nelegalitate care să conducă la reformarea soluţiei instanţei de fond.

Pentru aceste considerente, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, ca nefondat.

În condiţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate la plata către intimata-reclamantă A., a cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 RON, reprezentând onorariu avocaţial, achitat conform chitanţei nr. x/30.09.2020 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 65 din 15 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate la plata către intimata-reclamantă A., a cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 RON, reprezentând onorariu avocaţial.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2022.