Recourse annulled as void for lack of signature, upholding rejection of claims against Government.

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 01.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obligarea pârâtului la asigurarea finalizării studiilor reclamantei cu examen de licenţă conform Legii nr. 1/2011 şi aplicarea Deciziei nr. 397/01.10.2013 pronunţată de Curtea Constituţională a României.

Prin sentinţa civilă nr. 4639/03.07.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a-II-a de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţia litispendenţei, ca neîntemeiată, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiată, şi acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., ca nefondată.

Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

Prin decizia civilă nr. 213/17.01.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respins recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 4639/03.07.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a-II-a de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul GUVERNUL ROMÂNIEI - PRIN PREMIER, ca nefondat.

Calea de atac exercitată în cauza de faţă

Împotriva acestei decizii, la data de 21.02.2019, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au exercitat calea de atac a recursului, criticând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare prev. la art. 488 pct. 3, pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenţii au susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, sens în care au arătat că instanţa, respectiv Completul 36 s-a antepronunţat şi a încălcat competenţa ÎCCJ deoarece dosarul nr. x/2017 provine din dosarul nr. x/2017 cu hotărârea nr. 2050/27.04.2018 şi conflictul de competenţă nu a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Tribunalului Bucureşti. Au atacat hotărârea nr. 2050/27.04.2018 cu contestaţie în anulare formându-se dosarul nr. x/2018 şi recursul urmează să fie judecat de Înalta Curte. Prin Hotărârea nr. 2050/27.04.2018 al Curţii de Apel Bucureşti, " numitul C." Preşedintele Completului 38 fond a rescris Nodul C. proc. civ., a decis dezinvestirea şi a judecat conflictul de competenţă iscat, ignorând instanţa superioară - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, singura competentă să judece conflictul de competenţă, iar completul 36 fond s-a antepronunţat înaintea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Completul 36 fond a respins penal cererea privind necompetenţa materială a Tribunalului Bucureşti, speţa fiind de competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi conform art. 96 din Noul C. proc. civ., prejudiciul fiind în formă continuată din 2016.

Într-o altă critică recurenţii mai susţin că hotărârea este lovită de nulitate absolută conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fiind dată cu încălcarea gravă a prevederilor Legii nr. 554/2004 şi Legii nr. 544/2001.

Susţin că, în cauză Completul 36 fond a abrogat efectiv Legea nr. 554/2004 ce prevede clar că poţi chema în judecată pe " superiorul ierarhic", respectiv Guvernul care a emis H.G. nr. 140/2017, Guvernul fiind autoritatea publică a puterii executive conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 şi doar Guvernul poate modifica actele emise tot de Guvern, acesta având calitate procesuală pasivă, dar şi capacitate juridică civilă, fiind " superior ierarhic" în sensul Legii nr. 554/2004, având atribuţii de control şi sancţionare asupra ministerelor conform art. 11 lit. I) din Legea nr. 90/2001.

Deopotrivă, mai susţin recurenţii că acţiunea este întemeiată şi fondată conform Legii nr. 544/2001, Legii nr. 554/2004 şi Legii nr. 1/2011.

Într-o altă critică recurenţii mai arătă că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, grav viciu de procedură conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Completul 36 necomunicându-le întâmpinarea Guvernului depusă în dosarul nr. x/2017, pronunţându-se de la primul termen fără să ceară mijloacele de probă solicitate şi fără să comunice actele depuse de aceştia la dosar atât la Curtea de Apel Bucureşti cât şi la Tribunal.

În drept, recurenţii au invocat Legea nr. 544/2001, Legea nr. 554/2004, art. 118 alin. (1) lit. e), j) şi alin. (2), art. 120 alin. (1) şi (2), art. 121, art. 123 (2), art. 124 (1), art. 125 (1), art. 138 (2), art. 143 (2) şi (3) din Legea nr. 1/2011, art. 3, art. 7 (3). Art. 8 (2), art. 11, art. 12, art. 21 din OM 6125/2016, Codul Muncii, art. 96 şi art. 488 C. proc. civ.

Întâmpinarea formulată în cauză

Deşi motivele de recurs i-au fost comunicate în termenul legal, intimatul - pârât Guvernul României nu a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 471 alin. (3) C. proc. civ. incidente şi în calea de atac a recursului conform art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În cadrul acestei proceduri, încă din data de 29.03.2019 le-a fost adusă la cunoştinţă celor doi recurenţi, prin Adresele emise de instanţă la data de 22.03.2019, obligaţia de a depune " un exemplar semnat al recursului", conform dovezilor ataşate la dosarul de recurs.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 20 iunie 2019 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, iar la acest moment procesual instanţa a invocat din oficiu nulitatea recursului pentru lipsa semnăturii, reţinând cauza spre soluţionare, urmând ca, raportat la dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. să analizeze mai întâi excepţia nulităţii recursului, astfel cum a fost invocată şi în subsidiar, eventual, admisibilitatea recursului, raportat la dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.

Pentru termenul de judecată din data de 05.10.2022 s-a revenit cu citarea recurenţilor-reclamanţi cu menţiunea de a depune un exemplar semnat al cererii de recurs, fără ca aceştia să se conformeze.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului ce face obiectul judecăţii

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. precizând că "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (…), precum şi semnătura."

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală Rolul semnăturii:

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. (...).

(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege.".

Constată Înalta Curte că, potrivit art. 4 pct. 3, 4 şi 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică,

"3. semnătura electronică reprezintă date în forma electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare

4. semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă;

5. semnatar reprezintă o persoana care deţine un dispozitiv de creare a semnăturii electronice şi care acţionează fie în nume propriu, fie ca reprezentant al unui terţ;".

De asemenea, conform art. 7 din aceeaşi lege, în cazul în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat sau ataşat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată, chiar şi în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanţă, potrivit art. 148 alin. (2) şi art. 149 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, reţine instanţa de control judiciar că semnătura părţii trebuie să fie olografă, neputând fi dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

În cauză, cererea de recurs ataşată la dosar în 3 exemplare, două fiind transmise la data de 21.02.2019, iar una la data de 22.02.2019 a fost depusă exclusiv prin e-mail, fără a avea ataşată o semnătură electronică în sensul prevăzut de lege, motiv pentru care, încă din data de 29.03.2019 li s-a solicitat recurenţilor - reclamanţi să depună la dosar un exemplar semnat al recursului, fără ca aceştia să se conformeze.

Şi pentru acest termen de judecată au fost citaţi recurenţii - reclamanţi cu aceeaşi menţiune, astfel cum rezultă din citativul ataşat la dosar, citaţiile conţinând această obligaţie fiind depuse la cutia poştală a celor două recurenţi încă din data de 16 iulie 2021, conform Proceselor-verbale de înmânare ataşare la dosar, însă, până la termenul de judecată din data de 05.10.2021 aceştia nu au înaintat un exemplar al cererii de recurs purtând semnătura olografă, sau semnătura electronică aplicată conform normelor legale anterior menţionate.

Ori, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerinţa privind semnătura recursului de către parte este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În aceste condiţii Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condiţiile de formă ale cererii de recurs, aceasta necuprinzând semnătura părţii.

Înalta Curte reţine deopotrivă că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 29 ianuarie 2018, cu privire la aspectul lipsei semnăturii olografe de pe cererea de recurs şi al neîndeplinirii condiţiei în ipoteza înaintării recursului exclusiv prin fax/e-mail, a fost stabilită, cu majoritate, următoarea soluţie de principiu:

"În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail şi instanţa face demersuri pentru a obţine exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancţiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs."

Aşadar, Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursulului.

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat exigenţelor cerute de lege, cererea de recurs ce face obiectul judecăţi nefiind semnată de aceştia, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 490 C. proc. civ. urmează a constată nulitatea recursului formulat de reclamanţii A. şi B., deopotrivă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 213/2019 din 17 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal - veche.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.