Administrative refusal to disclose document containing personal data; sufficiency of claimant's challenge to authority's response under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 17.03.2017 reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Administraţia Fondului Imobiliar solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să îi comunice o copie de pe actul administrativ nr. 16626/8.05.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 4464/12.07.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 31.08.2017.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3837 pronunţată în data de 20 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului Imobiliar, având ca obiect "obligaţia de a face", ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Reclamanta A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva sentinţei de mai sus şi, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei atacate, întrucât aceasta cuprinde motive contradictorii şi străine cauzei.

În dezvolvarea criticilor sale a susţinut recurenta că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii pentru respingerea cauzei.

Astfel, pe de o parte, susţine instanţa că cererea adresată pârâtei " a fost soluţionată", iar, pe de altă parte, reţine că pârâta i-a comunicat faptul că nu-i poate elibera actul administrativ solicitat, în condiţiile în care partea a cerut actul ca atare (în copie), nu un răspuns că nu -i poate comunica respectivul document.

Instanţa susţine, pe de o parte, că răspunsul pârâtei este legal, iar pe de altă parte susţine că partea nu a invocat nici un motiv de nelegalitate legat de acest răspuns, ori, motivul de nelegalitate rezidă tocmai din încălcarea Legii nr. 554/2004 (art. 1 alin. (1), care trimite la un interes legitim, interes legitim ce a fost dovedit prin faptul că, la data emiterii actului 16626-08.05.2014 avea domiciliul în Bucureşti.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică circumscrisă tot motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că sentinţa atacată cuprinde şi motive străine cauzei, având în vedere faptul că instanţa reţine că înscrisul nu cuprinde informaţii de interes public şi, deci, nu poate admite cererea.

Ori, arată recurenta - reclamantă că nu a susţinut niciodată că documentul cerut cuprinde informaţii de interes public, dimpotrivă, a susţinut şi a dovedit că înscrisul respectiv este în interesul său legitim legat de domiciliul său.

În continuare, recurenta face referiri la un alt dosar, respectiv dosarul nr. x/2014 în care doamna judecător ce a pronunţat hotărârea ce face obiectul controlului judiciar de faţă este parte, doamna judecător pronunţându-se şi într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti ce avea ca obiect " pretenţii".

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta A., intimata-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu nu a formulat întâmpinare, deşi cererea de recurs i-a fost comunicată în termenul legal în cadrul procedurii de regularizare.

Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 19 mai 2020 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părţilor, precum şi faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a suspendat judecata recursului.

La data de 05.04.2021 recurenta -reclamantă A. a transmis prin poştă cerere de repunere pe rol a cauzei, înregistrată de instanţă la data de 07.04.2021.

Prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 22.04.2021 s-a fixat termen pentru discutarea cererii recurentei-reclamante A., de repunere a cauzei pe rol, pentru data de 05 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, iar la acest moment procesual, în temeiul dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., a repus cauza pe rol, urmare a cererii de redeschidere formulată de recurenta - reclamantă şi, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta - reclamantă A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat să fie obligată pârâta Administraţia Fondului Imobiliar -AFI să-i comunice copie de pe actul administrativ nr. 16626/08.05.2014, arătând în esenţă că acest act a stat la baza întabulării domiciliului său de 25 de ani pe numele B., care nu deţine titlu de proprietate şi nu a avut niciodată vreo acţiune de evacuare împotriva sa din domiciliul său.

Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamanta A., reţinând în esenţă că cererea reclamantei a fost soluţionată, prin Adresa nr. x/6.12.2016 comunicându-i-se că actul administrativ a cărui comunicare o solicită nu îi poate fi comunicat, deoarece conţine date cu caracter personal, conform Legii nr. 677/2001 şi a Deciziei nr. 37/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Constatând că, prin cererea de face obiectul judecăţii, reclamanta nu a invocat vreun motiv de nelegalitate legat de răspunsul dat de autoritatea pârâtă, în sensul de a face susţineri cu privire la caracterul informaţiilor (de interes public sau privat) deţinute de respectivul înscris, judecătorul de fond a reţinut netemeinicia cererii reclamantei, răspunsul pârâtei fiind legal.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar care constată că sunt nefondate criticile recurentei, întemeiate exclusiv pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de recurs, recurenta - reclamantă a susţinut ca fiind contradictorie reţinerea instanţei de fond, care, pe de o parte a constat că cererea reclamantei a fost soluţionată, iar pe de altă parte, a reţinut că pârâta i-a transmis faptul că nu-i poate comunica actul administrativ solicitat, în condiţiile în care recurenta a solicitat actul ca atare şi nu un răspuns.

De asemenea, a mai susţinut recurenta că, pe de o parte instanţa a reţinut că răspunsul pârâtei este legal, iar, pe de altă parte, a susţinut că reclamanta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a respectivului răspuns, partea susţinând că motivul de nelegalitate rezidă tocmai din încălcarea articolului 1 alin. (1) a Legii nr. 554/2004.

Aceste critici nu pot fi reţinute de către instanţa de control judiciar, teza prevăzută la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. referindu-se la situaţiile în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa; există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluţiei cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă, atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raţionamentul care a stat la baza pronunţării soluţiei.

Analizând hotărârea ce face obiectul controlului judiciar de faţă, Înalta Curte nu a regăsit niciuna din aceste ipoteze, nefiind contradictorie reţinerea instanţei din considerentele hotărârii în sensul că cererea reclamantei a fost soluţionată prin Adresa nr. x/06.12.2016 " comunicându-i-se că actul administrativ . . . . . . . . . . . . .nu îi poate fi comunicat deoarece conţine date cu caracter personal".

Nici considentele " răspunsul pârâtei este legal, reclamanta neînvederând vreun motiv de nelegalalitate legat de acest răspuns" nu sunt contradictorii, instanţa apreciind ca fiind legal răspunsul pârâtei şi raportat la faptul că reclamanta nu a invocat vreun motiv de nelegalitate a acestuia.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte, analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, constată că soluţia adoptată este motivată şi nu există contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, argumentele avute în vedere în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Deopotrivă, nici reţinerea instanţei în sensul că " înscrisul nu cuprinde informaţii de interes public" nu poate fi apreciată ca străină de natura cauzei, ca şi când nu ar avea legătură cu pricina, acesta constituind, de fapt, motivul pentru care instanţa a respins acţiunea reclamantei, neputându-se astfel reţine ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a-i elibera documentul solicitat - " actul administrativ nr. 16626/08.05.2014".

Faptul că recurenta -reclamantă este nemulţumită de cele reţinute de instanţa de fond cu privire la refuzul pârâtei de a da curs cererii sale, în sensul de a-i comunica "copie de pe actul administrativ nr. 16626/08.05.2014", apreciind răspunsul acesteia, ca fiind justificat, în contextul în care documentul solicitat nu conţinea informaţii de interes public, nu înseamnă că hotărârea cuprinde motive contradictorii sau " motive străine cauzei", pentru a fi incidente în cauză dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cum eronat susţine recurenta.

În condiţiile în care reclamanta, prin cererea de chemare în judecată nu a combătut susţinerile pârâtei din cadrul Răspunsului dat de autoritate, pentru a dovedi nelegalitatea acestuia, în mod corect judecătorul de primă jurisdicţie a constatat că refuzul pârâtei de comunicare a actului administrativ solicitat nu poate fi apreciat ca nejustificat, neputându-se reţine nesoluţionarea cererii sale, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Chiar dacă raţionamentul instanţei de fond este prezentat pe scurt, rezultă foarte clar de ce instanţa a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Aşadar, constată Înalta Curte că judecătorul fondului a motivat corespunzător soluţia pronunţată şi a furnizat un răspuns pertinent solicitărilor reclamantei. Chiar dacă a făcut acest lucru pe scurt, în opinia instanţei supreme, judecătorul fondului s-a conformat exigenţelor impuse de art. 425 din C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că soluţia adoptată a fost motivată corect şi corespunzător, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3837 din 20 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.