Admissibility of administrative challenge to inter-institutional information address lacking direct juridical effects under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată:

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2015, la data de 24.07.2015, reclamantul A. a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a Deciziei Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa x/15.01.2015 şi comunicată lui cu adresa D.A.J. Caraş-Severin nr. 127/19.01.2015, precum şi obligarea M.A.D.R. să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Hotărârea Curţii de Apel Timişoara în primul ciclu procesual:

Prin încheierea pronunţată la data de 17.11.2015 în dosar nr. x/2015, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de chemare în garanţie a S.C. C. S.R.L. formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Curtea de Apel Timişoara a apreciat că este inadmisibilă chemarea în garanţie a S.C. C. S.R.L., faţă de obiectul acţiunii, prin cererea de chemare în garanţie solicitându-se obligarea chematului în garanţie la plata unor despăgubiri, pe care, în prezenta cauză nici reclamantul nu le-a solicitat, instanţa apreciind că "simpla eventualitate a promovării unei acţiuni în despăgubiri de către reclamant nu justifică la acest moment o cerere de chemare în garanţie, pârâtul având posibilitatea ca, într-un eventual litigiu, să formuleze o astfel de cerere".

De asemenea, prin încheierea pronunţată la data de 27.10.2015 în dosar nr. x/2015, instanţa a respins ca inadmisibilă şi cererea de introducere în cauză, în calitate de intervenient forţat, a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - cerere formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. În motivarea soluţiei, Curtea de Apel Timişoara a arătat că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, intervenienta nefiind în posesia unui certificat de calitate pentru agricultură ecologică.

Prin sentinţa civilă nr. 327/24.11.2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a fost dispusă anularea Adresei nr. x/15.01.2015, emisă de pârâtul M.A.D.R., în ceea ce îl priveşte pe reclamantul A., fiind obligat pârâtul M.A.D.R. la recunoaşterea validităţii Certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B..

Hotărârea de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 327/24.11.2015 a Curţii de Apel Timişoara, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1433/30.03.2018, pronunţată în dosar nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

- a admis recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 327 din 24.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

- a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea deciziei civile nr. 1433/30.03.2018, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că, din moment ce reclamantul solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor agricole judeţene cu adresa nr. x/15.01.2015, iar prin răspunsul la întâmpinare face referire în mod expres la Nota de control nr. x/16.12.2014, se impunea ca instanţa de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să solicite reclamantului să indice care este actul a cărui anulare o solicită în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

S-a constatat că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea Adresei nr. x/15.01.2015, deşi reclamantul solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susţine de către recurentul pârât şi chiar de către intimata reclamantă în faţa instanţei de recurs.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantului, iar în afara înscrisurilor depuse la dosar şi a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deţinut de reclamantă, era necesar ca instanţa de fond să solicite reclamantului să precizeze care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate şi pe care îl consideră vătămător, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Reţinându-se ca fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind încălcat principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează desfăşurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, analiza instanţei de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, s-a dispus casarea hotărâii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Situaţia dosarului după casarea cu trimitere spre rejudecare:

În urma casării cu trimitere spre rejudecare dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost înregistrată din nou la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015*.

Decesul reclamantului A. şi introducerea în cauză a domnului D., în calitate de moştenitor:

Având în vedere data naşterii reclamantului A., Curtea de Apel a considerat necesară verificarea împrejurării dacă reclamantul mai este în viaţă, iar în urma verificărilor efectuate prin Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, (D.E.P.A.B.D.), a constatat că domnul A. a decedat la data de 10.10.2016 .

În raport cu această împrejurare, procedând la verificarea dezbaterii succesiunii după defunctul reclamant A., Curtea de Apel a constatat că unicul moştenitor al reclamantului A. este domnul D. (fiul reclamantului), ca urmare a decesului şi a numitei E. (soţia supravieţuitoare a reclamantului A.), după cum rezultă din Certificatul de moştenitor nr. x/2.05.2018, emis de Biroul Individual Notarial F. .

Raportat la aceste constatări, prin încheierea din 19.11.2018, s-a dispus introducerea în cauză a domnului D., în calitate de succesor universal al defunctului reclamant A., în baza art. 38 C. proc. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010).

Precizarea obiectului acţiunii, ca urmare a dispoziţiilor Deciziei nr. 1433/30.03.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Ţinând seama de considerentele Deciziei nr. 1433/30.03.2018, pronunţată în dosar nr. x/2015 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - în care s-a reţinut că "Prima instanţă a procedat la analizarea adresei nr. x/15.01.2015, apreciind că se solicita anularea acesteia, cu toate că aspectele privind eliberarea certificatelor de conformitate fără respectarea prevederilor legislative naţionale şi comunitare în vigoare în domeniul agriculturii ecologice erau cuprinse, aşa cum s-a arătat, în Nota de constatare, prin adresă se solicita direcţiilor pentru agricultură judeţene să-i informeze pe operatorii clienţi ai B./C. S.R.L. cu privire la aspectele semnalate" - în rejudecarea instanţa de fond a pus în vedere reclamantului D. să precizeze în scris obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să indice în mod concret care este actul a cărui anulare o solicită în prezenta cauză (Adresa nr. x/15.01.2015 sau Nota de control nr. x/16.12.2014).

Ca urmare a acestei solicitări, domnul D. a depus la dosar înscrisul ataşat la dosar nr. x/2015, precizând că solicită:

- anularea Adresei x/15.01.2015;

- obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la recunoaşterea validităţii certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B..

Hotărârea supusă controlului judiciar de faţă

Prin sentinţa civilă nr. 49 din 04 februarie 2019 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respingând acţiunea formulată de reclamantul A. (decedat la data de 10.10.2016) şi continuată de moştenitorul acestuia - D., acţiune formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, având ca obiect:

- anularea Adresei nr. x/15.01.2015, emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în ce îl priveşte pe reclamantul A..

- obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la recunoaşterea validităţii certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B..

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 49 din 04 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, moştenitorul reclamantului A. (decedat la data de 10.10.2016), în persoana domnului D., a declarat recurs şi, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

A susţinut în esenţă recurentul că hotărârea instanţei de rejudecare a fost pronunţată fără a ţine cont de dezlegarea data de instanţaa de recurs unor probleme de drept şi cu încălcarea dispoziţiilor de drept material, respectiv art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2), art. 18 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare, art. 22 din noul C. proc. civ., in cauza fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin (1) pct. 5 şi pct. 8 noul C. proc. civ.

Prin Nota de control nr. x/16.12.2014, înscris nedepus la dosarul cauzei- fond, deşi recurenta a făcut referire la acesta, s-a adoptat decizia invalidării certificatului meu de conformitate si radierea acestuia de pe- site-ul MADR, prin propunere aprobata de ministrul in funcţie la acea vreme, G. (pag. 5/6 -Propuneri, pct. 3: "Direcţia Generală Politici Agricole şi Strategii, va lua masuri în vederea postării pe site-ul MADR numai a certificatelor de conformitate emise in baza rapoartelor de inspecţie întocmite înainte de data de 24.07.2014, care au aplicată ştampila B., organism aprobat de MADR."

De altfel, chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine în considerentele deciziei de casare că, prin Nota de control nr. x/16.12.2014, s-a adoptat decizia invalidării certificatului sau de conformitate si radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobata de ministrul agriculturii; aceasta nota de control a fost aprobata de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare si semnătura acestuia, devenind astfel act administrativ emis de o autoritate publica in regim de putere publică, în vederea organizării executării legii si produce prin sine însăşi efecte juridice, în sensul că dă naştere, modifică şi stinge raporturi juridice, din moment ce a fost radiat de pe site-ul ministerului certificatul de conformitate al reclamantului, care a pierdut calitatea de operator in agricultura ecologica, având in vedere că raportul de inspecţie in cazul subsemnatului a fost întocmit după data de 24.07.2014.

In considerentele aceleiaşi decizii de casare se reţine că s-a emis iniţial Nota de control nr. x/16.12.2014, iar ulterior s-a procedat Ia emiterea ACTULUI SUBSECVENT-ADRESA NR. x/15.01.2015;"

Aşadar, ne aflăm in prezenţa unei operaţiuni administrative complexe prin care s-a emis iniţial -Nota de control nr. x/16.12.2014, iar apoi, ca o consecinţa a emiterii actului iniţial, s-a procedat la emiterea actului subsecvent- Adresa nr. x/15.01.2015. Cele doua acte administrative, vădit nelegale, producătoare de efecte juridice (Adresa nr. x/15.01.2015 si Nota de control nr. x/16.12.2014) sunt interdependente, se interconditionează si işi justifică reciproc existenta, fiind incidente prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Susţine recurentul că, pronunţând sentinţa civilă nr. 49/2019, instanţa de rejudecare nu a stăruit în aflarea adevărului, considerând că a solicitat anularea doar a Adresei nr. x/15.01.2015, deşi prin precizarea de acţiune a solicitat "anularea adresei nr. x/15.01.2015 emisă de MADR, ca fiind un act administrativ nelegal prin care s-a transmis Direcţiei Agricole Judeţene Caras Severin decizia invalidării certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecţie si certificare B. pentru anul 2014, urmare a valorificării concluziilor Notei de control nr. x/16.12.2014a decizie comunicata recurentului cu adresa DAJ Caras Severinnr. 127/19.01.2015 şi obligarea pârâtului MADR Ia recunoaşterea validităţii certificatului nr. x/13.10.2014 emis de B..

Apreciază că, în ipoteza în care instanţa de rejudecare nu s-a considerat lămurită cu privire la obiectul acţiunii, astfel cum a fost precizată, raportat la cererea cu care a fost învestită de către antecesorul său si raportat la considerentele deciziei de casare, avea obligaţia să solicite lămuriri suplimentare si să stăruie prin toate mijloacele legale, pe care le avea la îndemână, pentru aflarea adevărului şi pentru a pronunţa o hotărâre temeinică şi legală. Astfel, avea obligaţia să solicite lămuriri de la parte, care neavând studii jurdice, probabil nu a reuşit să indice suficient de explicit care este obiectul acţiunii, respectiv că solicită anularea actelor administrative de invalidare a certificatului de conformitate, respectiv a Notei de control nr. x/16.12.2014 ca act iniţial si a ACTULUI SUBSECVENT-ADRESA NR. x/15.01.2015.

Or, procedând în acest fel, instanţa de rejudecare a pronunţat hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 NCCP şi neţinând cont de îndrumările din cuprinsul Deciziei de casare.

Soluţia instanţei de rejudecare, de admitere a excepţiei inadmisibilitatăţii acţiunii a fost pronunţata cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile in care Curtea de Apel Timişoara consideră că Adresa nr. x/15.01.2015 nu are caracterul unui act administrativ deoarece nu a modificat sau nu a stins raporturi juridice.

Din moment ce se apreciază că actele prin care i s-a respins cererea de subvenţie de autoritatea cu atribuţii de gestionare a fondurilor nerambursabile ca urmare a unei adrese similare cu adresa nr. x/15.01.2015 transmisa de MADR acestei autorităţi, sunt acte administrative subsecvente "actului a cărui anulare o solicita in cauză, recurentul susţine ca fiind evident că şi actul principal este un act administrativ.

Prin urmare, instanţa de rejudecare a apreciat caracterul de act adminsitrativ al Adresei nr. x/15.01.2015 emisa de către pârâtul MADR, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, raportandu-se, exclusiv la modul cum aceasta va fi pusă în executare, ignorând îndrumările din conţinutul Deciziei de casare prin care ÎCCJ reţine că "Natura juridica a unui act, calificarea acestuia ca act administrativ, producător de efecte juridice, nu poate depinde, de un fapt ulterior, respectiv de modul cum este pus în executare."

Într-o altă critică, mai susţine recurentul că soluţia instanţei de rejudecare, se întemeiază pe practica ÎCCJ pronunţată într-o speţă similară, indicată de către pârât prin întâmpinare, cu ignorarea practicii aceleaişi ÎCCJ, pronunţată în alte speţe similare cu cea dedusă judecăţii, practică indicată de către recurent prin precizarea de acţiune.

Menţionează, în acest context că, pe rolul ÎCCJ s-au.aflat şi se mai află un număr de 42 de dosare în care operatori în agricultura ecologică au solicitat anularea Adresei MADR nr. x/15.01.2015. În soluţionarea acestor dosare la nivelul ÎCCJ, secţia de contencios administrativ nu există o practică unitară, pronunţându-se soluţii de respingere a recursurilor promovate de către operatori, soluţii de admitere a recursurilor şi trimitere a cauzelor spre rejudecare pentru a se stabili care este obiectul acţiunii, respectiv care este actul administrativ a cărei anulare se solicita(o astfel de decizie fiind pronunata şi in prezentul dosar) şi soluţii de admitere a recursurilor si de trimitere spre rejudecare, stabilindu-se că, în mod nelegal instanţa de fond a respins ca inadmisibila acţiunea, considerandu-se de către instanţa de recurs ca Adresa nr. x/15.01.2015, emisă de MADR este act administrativ.

Faptul că practica înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în speţe similare nu este unitară, nu îndreptăţeşte instanţa de rejudecare să se raporteze în pronunţarea "soluţiei, doar la practica ÎCCJ indicată de către MADR şi să ignore practica judiciară a ÎCCJ indicată de recurent şi care atestă caracterul de act administrativ al Adresei nr. x/15.01.2015, câtă vreme procesul civil este guvernat de principii de drept, care sunt aplicabile, în condiţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare si spetei de fata, unul dintre aceste principii fiind, asa cum am mai arătat, principiul aflării adevărului, pe care si sub acest aspect instanţa de rejudecare l-a inculcat.

Consideră că existenta unei practice neunitare la nivelul ICCJ în spete similare, nu îi poate fi imputată, in condiţiile în care partea nu am legitimarea conferita de lege pentru a promova un recurs in interesul legii sau pentru a cere pronunţarea unei hotărâri pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv interpretarea dispoziţiilor art. 2 alin. fi) Iitc) Ia aspectele deduse judecaţii.

Prima instanţa, însă, raportat la prevederile art. 514 noul C. proc. civ. avea îndatorirea, constatând o practica neunitara Ia nivelul ICCJ in spete similare, sa solicite colegiului de conducere al Curţii de Apel Timişoara să sesiseze înalta Curte de Casaţie si Justiţie sa se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost solututionate diferit de instanţele judecătoreşti.

Daca Înalta Curte de Casaţie si Justiţie va considera ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 514 noul C. proc. civ. sau art. 519 noul C. proc. civ., raportat Ia practica neunitară din cele 42 de dosare existente pe rolul înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, va proceda in consecinţă.

Consideră ca fiind inadmisibil ca instanţa de rejudecare să facă referire în considerentele hotărârii pronunţare doar Ia Decizia nr. 1557/19/04/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de MADR, pronunţară intr-o speţa similara şi cu atât mai puţin făcând referire la o singura Decizie a Înaltei Curţi şi, tocmai pentru a se respecta, si in cazul său, dreptul Ia un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa de judecata ar fi trebuit sa se raporteze şi Ia Decizia ICCJ invocata de recurent prin Precizarea de acţiune, respectiv Decizia 1798/07.05.2018, pronunţară in Dosarul nr. x/2015 precum şi la Decizia ICCJ nr. 1434/30 martie 2018 dosar x/2015- parte H.: Decizia ICCJ nr. 2412/08 iunie 2018 -dosar nr. x/2015-parte I.: Decizia ICCJ nr. 2971/25 septembrie 2018- dosar x/2015, parte J.; Decizia ICCJ nr. 1799/07 mai 2018 -dosar 1375/59/201, parte K., anexate la recurs, cu titlu de practica judiciară)

Faptul că Adresa nr. x/15.01.2015 emisă de pârâtul MADR este un act administrativ si constituie decizia de invalidare a certificatului meu de conformitate a fost reţinut şi de către ICCJ în considerentele Deciziei nr. 1798/07.05.2018 pronunţată în dosar nr. x/2015. Este o speţă similară, însă în această speţă instanţa de fond Curtea De Apel Timişoara a respins acţiunea, pe considerentul că adresa nr. x/15.01.2015 nu este un act administrativ şi ca scopul emiterii actului l-a constituit informarea, iar ICCJ a admis însă recursul reclamantului pe considerente contrare.

Daca instanţa de fond, în rejudecare, s-ar fi conformat îndrumărilor instanţei de casare si ar fi stăruit pentru aflarea adevărului, trecând Ia judecata pe fond a cauzei, ar fi analizat conţinutul actelor a căror anulare o solicită si ar fi constatat caracterul vădit ilegal al acestora, având in vedere considerentele reţinute chiar de către ea in conţinutul hotărârii pronunţate.,

Susţine astfel că, în privinţa acestui petit de acţiune, hotărârea Curţii de Apel Timişoara a fost pronunţata cu încalcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările si obligările ulterioare, care permiteau obligarea paratului Ia recunoaşterea validităţii acestui certificat, care nu a fost anulat de vreo instanţa judecătoreasca si nici revocat de către emitentul lui(aspecte reţinute chiar de către instanţa de fond, după rejudecare, in considerentele hotărârii a cărei casare o solicit prin prezentul recurs.)

Prin urmare, si in aceasta privinţa este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi pe fond admiterea acţiunii.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant a depus la rându-i Răspuns la întâmpinarea intimatului - pârât, susţinând că Adresa nr. x/15.01.2015 este un act administrativ şi constituie decizia de invalidare a certificatului său de conformitate, motivele de recurs sunt temeinice şi concret şi explicit prezentate, iar pârâtul nu probează prin nimic cele susţinute.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, din data de 20 iunie 2019, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate în cadrul cererii de recurs, a apărărilor intimatului - pârât şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul D., moştenitor al defunctului A., este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cauzei prezente, astfel cum a fost precizat de către moştenitorul reclamantului, recurentul D., (dosarul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reînregistrat sub nr. x/2015*, dosar format în vederea rejudecării, după casarea cu trimitere) îl reprezintă anularea Adresei nr. x/15.01.2015, de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului A. (tatăl recurentului D.) de organismul de inspecţie şi certificare B. pentru anul 2014, transmisă acestuia cu adresa DAJ Caraş Severin nr. 127/19.01.2015, precum şi obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului nr. x/13.10.2014 eliberat pentru anul 2014.

Astfel cum în mod corect şi instanţa de fond a reţinut, analizând conţinutul Adresei emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sub nr. x/15.01.2015 rezultă că aceasta se adresează directorilor executivi din cadrul Direcţiilor pentru Agricultură Judeţene de pe întreg teritoriul ţării, iar în titlul său s-a menţionat că a fost emis cu scop de "informare privind situaţia organismului de inspecţie şi certificare B.." De asemenea, din conţinutul adresei rezultă că s-a adus la cunoştinţa destinatarilor că, "în perioada 2-5.12.2014, Direcţia Generală Control Antifraudă Inspecţii - Direcţia de Inspecţii de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcţionare, precum şi la activitatea desfăşurată de B./C. SRL"; că, în urma controlului, prin nota de control nr. x/16.12.2014, s-a propus informarea operatorilor cărora le-au fost eliberate certificate de către entitatea verificată asupra următoarelor aspecte:

"- organismul de inspecţie şi certificare B. a fost radiat conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluţiei nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înfiinţată, respectiv, C. S.R.L. nu este aprobată de MADR ca organism de inspecţie şi certificare;

- certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice;

- se impune orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică " .

La finalul actului, este menţionată solicitarea adresată destinatarilor actului de a identifica operatorii clienţi ai B./C. S.R.L. şi de a-i informa cu privire la cele semnalate.

Ca urmare a acestei solicitări, Direcţia de Agricultură a judeţului Caraş-Severin s-a adresat reclamantului, adresa nr. x/19.01.2015, arătând că are obligaţia de a-l informa în legătură cu aceleaşi aspecte enumerate în actul emis de MADR sub nr. x/15.01.2015.

Instanţa de fond, în rejudecare, ţinând seama de dispoziţiile obligatorii ale deciziei de casare, a luat act de precizarea formulată de moştenitorul reclamantului şi, respectând întocmai dreptul de dispoziţie al reclamantului, garantat de art. 9 C. proc. civ., a reţinut că reclamantul nu a înţeles să solicite anularea Notei de control nr. x/16.12.2014 a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ci exclusiv Adresa MADR cu nr. x/15.01.2015, aceasta neputând fi calificată drept act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond, admiţând excepţia inadisisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a respins acţiunea, astfel cum a fost formulată de reclamantul A. (decedat la data de 10.10.2016), continuată şi precizată de moştenitorul acestuia -D..

Înalta Curte constată că soluţia Curţii de apel este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative incidente raportat la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii.

În analizarea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de control judiciar verifică dacă instanţa a cărei hotărâre se atacă a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Cu privire la motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

A arătat recurentul că hotărârea instanţei de rejudecare a fost pronunţată fără a ţine cont de dezlegarea dată de instanţa de recurs unor probleme de drept şi nu a stăruit pentru aflarea adevărului, aceasta având obligaţia să solicite lămuriri părţii, care, neavând studii juridice, nu a reuşit să indice suficient de explicit care este obiectul acţiunii, respectiv că solicită " anularea actelor administrative de invalidare a certificatului de conformitatem respectiv a Notei de control nr. x/16-12-2014 şi a actului subsecvent - Adresa nr. x/15.01.2015".

Recurentul a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ.

Aceste critici nu pot fi reţinute de instanţa de control judiciar.

În ceea ce priveşte critica conform căreia hotărârea instanţei de rejudecare a fost pronunţată fără a ţine cont de dezlegarea dată de instanţa de recurs unor probleme de drept, reţine Înalta Curte că, potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ. "în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul", iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi text legal, "după casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată."

În speţă, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei de casare nr. 1433/30.03.2018 s-a impus instanţei de fond "să clarifice obiectul cererii de chemare în judecaă, respectiv să solicite reclamantului să indice care este actul a cărui anulare o solicită în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004".

Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, format în urma casării cu trimite spre rejudecare a cauzei, Înalta Curte constată că, respectând întocmai dispoziţiile art. 501 C. proc. civ., încă de la primul termen de judecată acordat în cauză pentru data de 19.11.2018, instanţa de primă jurisdicţie a pus în vedere reclamantului D. să precizeze în scris " obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să indice în mod concret care este actul a cărui anulare o solicită în prezenta cauză (Adresa nr. x/15.01.2015 sau Nota de Control nr. x/16.12.2014", astfel cum rezultă din conţinutul dispozitivului încheierii de şedinţă pronunţate la termenul de judecată anterior menţionat, respectiva încheiere fiind ataşată la dosarul nr. x/2015.

Urmare a acestor dispoziţii, la data de 06 decembrie 2018, recurentul - reclamant D., a depus la dosar Precizări ale obiectului cererii, menţionând că " obiectul cererii este:

- anularea Adresei nr. x/15.01.2015 emisă de MARD, act subsecvent Notei de control nr. x/16.12.2014, ca fiind un act administrativ nelegal prin care s-a transmis Direcţiei Agricole Judeţene Caraş Severin decizia invalidării certificatului de conformitate, eliberat subsemnatului de organismul de inspecţie şi certificare B. pentru anul 2014, decizie comunicată subsemnatului cu adresa CAJ Caraş Severin nr. 127/19.01.2015 şi

- obligarea pârâtului MARD la recunoaşterea validităţii certificatului nr. x/13.10.2014 emis de B.".

Ori, raportat la aceste Precizări depuse în scris de către moştenitorul reclamantului, în mod corect judecătorul de primă jurisdicţie, ţinând seama de dreptul de dispoziţie al reclamantului, garantat de art. 9 C. proc. civ., ce prevede că " obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor", a reţinut că " reclamantul nu a înţeles să solicite anularea Notei de control nr. x/16.12.2014 a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ci exclusiv anularea Adresei nr. x/15.01.2015."

Judecând în limitele învestirii, respectând întocmai dispoziţiile art. 22 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., ce prevăd că " judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, astfel încât nu se încalcă drepturi sau interese legitime ale altora", respectiv că " Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel", a soluţionat litigiul în limitele cererii precizatoare depusă la dosar de către reclamant, din conţinutul căreia rezultă fără echivoc faptul că obiectul judecăţii constă în anularea Adresei nr. x/15.01.2015 emisă de MADR şi obligarea pârâtului la recunoaşterea validităţii certificatului nr. x/13.10.2014 emis de B., partea nesolicitând la acel moment şi anularea Notei de Control nr. x/16.12.2014, cum eronat susţine în cadrul recursului.

Nota de control nr. x/16.12.2014 emisă de MDAR vizează rezultatele controlului efectuat la organismul de inspecţie şi certificare B./C. S.R.L., verificări efectuate în perioada 02-05.12.2014 cu privire la criteriile de funcţionare şi la activitatea desfăşurată în anul 2014 de către acest organism.

Înalta Curte constată că Nota de control nr. x/16.12.2014 emisă de MDAR nu a făcut obiectul acţiunii iniţiale formulată în faţa primei instanţei şi, prin urmare, nu este permisă analizarea acestei note sub aspectul nulităţii, atâta vreme cât instanţa de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere, iar instanţa de control judiciar nu poate analiza hotărârea atacată pe un aspect nesupus cenzurii şi pe care nu s-a pronunţat prima instanţă.

Dacă s-ar analiza această nouă cerere formulată în faza de soluţionare a recursului, instanţa de control judiciar ar încălca dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În concluzie, sunt nefondate criticile aduse de recurent modului în care instanţa de fond a identificat obiectul real al cauzei dedus judecăţii prin cererea precizatoare depusă la dosar de către reclamant, în rejudecare după casarea hotărârii iniţiale, aceasta pronunţându-se conform prevederilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ., " fără însă a depăşi limitele învestirii".

Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea vreunei reguli de procedură sancţionate cu nulitatea de către prima instanţă.

Aşadar, nu poate fi reţinută incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond fiind pronunţată cu respectarea normelor de procedură.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), instanţa de control judiciar reţine că,

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, acesta reţinând corect situaţia de fapt şi judecând în limitele învestirii.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat întocmai solicitările reclamantului şi a răspuns fundamentat cererii formulate, în considerentele hotărârii neidentificându-se analizarea altui obiect faţă de cel care s-a cerut. De asemenea, nu se identifică nici existenţa unor motive străine de natura cauzei.

În concluzie, se reţine că motivarea hotărârii atacate permite instanţei de control judiciar să verifice aplicarea legii la stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de fond lămurind pe deplin situaţia de fapt a cauzei şi judecând în limitele învestirii, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţate.

Aşadar, susţinerile recurentului - reclamant în contextul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu sunt fondate, fiind simple interpretări care nu ţin în fapt de invocarea unor motive contradictorii în contextul analizei hotărârii atacate.

Instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate şi criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Contrar susţinerilor reclurentului, se constată că acesta nu aduce critici unui act administrativ emis de autoritatea intimată, ci contestă Adresa nr. x/15.01.2015, aşa încât nu pot fi primite afirmaţiile acestuia cu privire la obiectul acţiunii, care a fost corect reţinut de prima instanţă în raport cu precizările formulate de reclamant în rejudecare după casare, care a indicat actul atacat ca fiind Adresa M.A.D.R. nr. x/15.01.2015.

În speţă, se constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că adresa contestată nu are caracterul unui act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prin această adresă, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a informat toate direcţiile pentru agricultură judeţene cu privire la faptul că, în perioada 02-05.12.2014, Direcţia Generală Control Antifraudă Inspecţii-Direcţia de Inspecţii de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcţionare precum şi la activitatea desfăşurată de B./C. S.R.L..

În urma verificărilor efectuate, prin Nota de control nr. x/16.12.2014, s-a propus informarea operatorilor cu privire la faptul că B. a fost radiată din data de 28.11.2014, iar societatea nou înfiinţată, C. S.R.L. nu este aprobată de M.A.D.R. ca organsim de inspecţie şi certificare.

Astfel, certificatele emise după data de 24.07.2014 care au aplicată ştampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice, impunându-se orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".

Pentru ca un act să fie considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.

De reţinut că nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice sunt acte administrative, ci numai acelea care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

Într-adevăr, Adresa nr. x/15.01.2015 este emisă de o instituţie publică, respectiv Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în exercitarea atribuţiilor legale, însă acest act nu reprezintă o manifestare juridică unilaterală, deoarece aceasta presupune cu necesitate, să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice între părţi, raporturi juridice care presupun drepturi şi obligaţii ale pârâtei.

Chiar dacă actul emană de la o instituţie publică, scopul emiterii lui nu a fost de a produce prin el însăşi efecte juridice, ci de a-i comunica unui terţ o informaţie despre persoana juridică cu care acesta avea încheiat un contract.

În acord cu instanţa de fond şi instanţa de control judiciar constată că Adresa nr. x/15.05.2015 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă un act de informare, o corespondenţă între instituţii.

În acest sens, se reţine că, prin actul emis, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a adresat Direcţiilor de Agricultură Judeţene din subordinea sa şi a solicitat informarea operatorilor în agricultura ecologică, care au beneficiat de serviciile de inspecţie şi certificare ale organismului B. în perioada 01.01.-28.11.2014 asupra unor aspecte de nelegalitate ce afectează certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. S.R.L., precum şi asupra obligaţiei de accesare a serviciilor altui organism de inspecţie şi certificare autorizat de MADR, în scopul continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică.

Totodată, se constată că actul emis nu a modificat şi nu a stins raporturi juridice în care acesta se afla ori s-a aflat ca subiect de drept, nici măcar în sensul invalidării certificatului de conformitate eliberat acestuia pentru anul 2014 de B..

Prin urmare, nu se identifică trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate publică, scopul emiterii acestuia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenţei unor fapte şi împrejurări din activitatea instituţiilor implicate în acordarea ajutoarelor financiare pentru agricultura ecologică.

Astfel, Înalta Curte constată că pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a emis vreun act de revocare a certificatului nr. x/2014, iar în Adresa cu nr. x/15.01.2015 nu a dispus revocarea ori o altă măsură de înlăturare a efectelor juridice produse de certificatul de conformitate, deşi avea posibilitatea potrivit art. 27 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28.06.2007 privind producţia ecologică şi etichetare a produselor ecologice.

Atât timp cât adresa constată o stare de fapt şi constituie doar un mijloc de informare, nu poate fi contestată în procedura administrativă prealabilă şi, implicit, în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

Aşadar, având în vedere că actul emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a modificat sau stins raporturi juridice şi nici nu face referire la înlăturarea pe viitor a efectelor actelor de certificare emise, ci doar menţionează aspecte legate de nelegalitatea emiterii unor acte emise ca urmare a delegării competenţelor de la un organ la altul, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a respins, ca inadmisibilă, cererea dedusă judecăţii.

Nici susţinerile recurentului, în sensul că instanţa de judecată ar fi trebuit să se raporteze şi la practica judiciară invocată de acesta, nu doar la decizia 1557/19.04.2018 invocată de MADR, nu pot conduce la reformarea hotărârii atacate, în condiţiile în care practica judiciară nu este izvor de drept iar soluţia pronunţată de judecătorul fondului a avut la bază interpretarea dispoziţiilor legale şi aplicarea acestora la circumstanţele concrete ale speţei.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul D. moştenitor al defunctului A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul D. moştenitor al defunctului A. împotriva sentinţei civile nr. 49 din 4 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.