Exclusive territorial jurisdiction for challenging a construction permit under Law 554/2004 based on applicant domicile

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2018, sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si fiscal, sub nr. x/2020 reclamanţii au solicitat anularea autorizaţiei de construire nr. x din data de 4 mai 2020, emisă de Primarul Comunei Cătunele, Jud Gorj şi suspendarea actului administrativ atacat precum şi a lucrărilor de construire executate în prezent de pârâta beneficiar al actului administrativ atacat, în temeiul autorizaţiei indicate precum şi lucrări executate fără autorizaţia de construire şi fără acord de mediu.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1432 pronunţată în data de 4 martie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si fiscal a disjuns cauza privind pe reclamantul A., a dispus formarea unui nou dosar, a acordat termen de judecată în dosarul nou format la data de 1.04.2020 ora 09:00 cu citarea părţilor, a disjuns cauza privind pe reclamanţii B. şi C., a dispus formarea unui nou dosar, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ cu privire la reclamanţii B. şi C., în contradictoriu cu pârât Primarul Comunei Cătunele şi pârât S.C. D. S.R.L., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţei şi a declinat competenţa de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ cu privire la reclamant E., F., G., H., I., J., K., L., reclamant M., N., O., P., Q., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei Cătunele şi S.C. D. S.R.L..

În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanţii au solicitat anularea autorizaţiei de construire nr. x din data de 4 mai 2020, emisă de Primarul Comunei Cătunele, judeţul Gorj şi suspendarea actului administrativ atacat precum şi a lucrărilor de construire executate în prezent de pârâta beneficiar al actului administrativ atacat, în temeiul autorizaţiei indicate precum şi lucrări executate fără autorizaţia de construire şi fără acord de mediu.

Având în vedere că autorizaţia de construire atacată în speţă este un act administrativ individual adresat unei terţe persoane, iar reclamanţii susţin că aceasta le vatămă anumite drepturi sau interese proprii, s-a apreciat că nu se poate reţine faptul că reclamanţii ar avea un interes colectiv sau comun având în vedere că autorizaţia de construire, pe care o atacă, le vatămă drepturile sau interesele legate de proprietăţile proprii, aceştia nejustificând un interes comun sau colectiv.

În analizarea interesului legitim sau a dreptului vătămat se impune luarea în considerare atât a specificului elementelor de drept administrativ cât şi a regulilor de procedură speciale în materia contenciosului administrativ.

2.2. Prin sentinţa nr. 387 din 14 mai 2021, Tribunalul Gorj a respins excepţia necompetenţei materiale a secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind de reclamanţii A., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., B., C., Q., în contradictoriu cu pârâtele Primarul Comunei Cătunele şi S.C. D. S.R.L., în favoarea secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în baza dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În pronunţarea acestei soluţii s-a apreciat că, în cauză nu are relevanţă faptul că reclamanţii au domiciliile pe raza mai multor instanţe de judecată, care ar putea fi competente sub aspectul competenţei materiale, că sunt proprietari distincţi pentru părţi din suprafaţa de teren ce face obiectul autorizaţiei de construire contestate, întrucât nu se pune în discuţie calitatea lor de proprietari sau dreptul de proprietate al acestora sau dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, având în vedere că invocă, în bloc, nelegalitatea aceluiaşi act administrativ al autorităţii locale pârâte, respectiv încălcarea dispoziţiilor legale la momentul emiterii autorizaţiei de construire în favoarea societăţii pârâte.

S-a precizat că, din punct de vedere teritorial competenţa aparţine primei instanţe sesizate, respectiv secţia a II contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, pe raza de competenţă a căruia îşi are domiciliul unul dintre reclamanţii cauzei (A.) întrucât în cauza dedusă judecăţii, nu este vorba despre un litigiu dintre mai mulţi reclamanţi şi cele două pârâte, care să atragă competenţe teritoriale distincte, raportat la fiecare reclamant în parte, interesul lor fiind unic şi comun, respectiv toţi invocă aceleaşi motive de nelegalitate şi de netemeinicie a autorizaţiei de construire contestate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanţii au solicitat anularea autorizaţiei de construire nr. x din data de 4 mai 2020, emisă de Primarul Comunei Cătunele, Jud Gorj şi suspendarea actului administrativ atacat precum şi a lucrărilor de construire executate în prezent de pârâta beneficiar al actului administrativ atacat, în temeiul autorizaţiei indicate precum şi lucrări executate fără autorizaţia de construire şi fără acord de mediu.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere teritorial, în raport cu domiciliul reclamanţilor, apreciind diferit asupra problemei deduse judecăţii, respectiv dacă reclamanţii cu domicilii în diferite judeţe ale ţării, prezumtivi proprietari asupra unor părţi din suprafaţa de teren ce face obiectul unei autorizaţiei de construire se judecă separat sau împreună.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

În cauză înscrisul atacat este autorizaţia de construire nr. x/4 mai 2020, act administrativ individual emis de către Primarul comunei Cătunele societăţii D. S.R.L., terţă persoană faţă de reclamanţi, care susţin că le vatămă anumite drepturi sau interese proprii.

Deşi reclamanţii precizează că ar avea un interes comun derivat din faptul că autorizaţia de construire le-ar vatămă proprietăţile, nu se poate stabili clar acest aspect şi, în analizarea interesului legitim sau a dreptului vătămat se impune luarea în considerare atât a specificului elementelor de drept administrativ cât şi a regulilor de procedură speciale în materia contenciosului administrativ.

Astfel, devin incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ce instituie o competenţă teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe, chiar dacă în speţă, se contestă o singură autorizaţie de construire.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal .Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii G., K., O., Q., F., J., N., E., I., M., H., L., P. în contradictoriu cu pârâţii S.C. D. S.R.L. şi Primarul Comunei Cătunele, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 30 septembrie 2021.