Mootness of salary claim due to administrative recalculation and statutory installment plan for justice system personnel
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeals of plaintiffs who lacked procedural standing, but admitted the appeal of the initial petitioners, quashing the lower court’s ruling and rejecting the action as having lost its object. The dispute involved judicial and auxiliary personnel who sued the Ministry of Public to enforce salary increases under Law no. 71/2015 and O.U.G. no. 20/2016, seeking a sectoral reference value of 405 RON and interest for the period beginning in April 2015. The court determined that the action became moot because subsequent administrative acts (Order no. 897/2018 and related decisions) established higher reference values (421.36 RON and 463.5 RON) for the relevant period, and Urgent Ordinance no. 3/2019, interpreted by Supreme Court Decision no. 75/2020, specifically regulated the staggered payment of these outstanding salary rights with associated interest, thereby satisfying the plaintiffs' claims without the need for a new court-ordered payment schedule.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 486 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 36 din C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Mootness of salary claim due to administrative recalculation and statutory installment plan for justice system personnel: The dispute involved judicial and auxiliary personnel who sued the Ministry of Public to enforce salary increases under Law no. 71/2015 and O.U.G. no. 20/2016, seeking a sectoral reference value of 405 RON and interest for the period beginning in April 2015. The court determined that the action became moot because subsequent administrative acts (Order no. 897/2018 and related decisions) established higher reference values (421.36 RON and 463.5 RON) for the relevant period, and Urgent Ordinance no. 3/2019, interpreted by Supreme Court Decision no. 75/2020, specifically regulated the staggered payment of these outstanding salary rights with associated interest, thereby satisfying the plaintiffs' claims without the need for a new court-ordered payment schedule.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal due to the lack of active procedural standing for certain appellants.
Legal basis for admitting the appeal, quashing the lower court's decision, and rejecting the action on the merits as having lost its object.
Full text
Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: obligarea pârâtului să le emită ordin de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu 9.04.2015; obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unui nou ordin de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 4649 pronunţată la 28 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 4649 pronunţată la 28 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluţionarea pe fond a cauzei.
În cuprinsul motivelor de recurs au susţinut că în mod eronat acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât au contestat în termen procedural toate Ordinele PG al PÎCCJ şi Deciziile PG al PCA Timişoara .
Faţă de cele de mai sus, au solicitat să se constate că reclamanţi au efectuat şi procedura prealabilă în condiţiile în care, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite", dispoziţii coroborate cu prevederile art. 21 alin. (4) din Constituţia României.
Pe fondul cauzei, în rejudecarea cererii de chemare în judecată, s-a solicitat să se admită acţiunea astfel cum a fost formulat, ca fiind temeinică şi legală şi prin urmare să fie obligat pârâtul la plata drepturilor salariale cu calculul dobânzilor şi rata inflaţiei în vederea reparării în totalitate a prejudiciului cauzat prin neplată şi plata cu întârziere.
Aşa cum au arătat prin cererea de chemare în judecată, sunt îndreptăţiţi la acordarea drepturilor solicitate, ca urmare a faptului că familia ocupaţională "justiţie" a fost discriminată faţă de alţi bugetari.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului ca fiind temeinic şi legal, casarea sentinţei recurată şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată şi motivată, cu acordarea drepturilor solicitate, respectiv plata majorărilor salariale de 2, 5 şi 11 % începând cu data de 09.04.2015 în corelaţie cu valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON începând cu data de 09.04.2015.
4. Apărări formulate în cauză
Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 29 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 5 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurenţilor R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH., apreciază că este întemeiată şi o va admite pentru considerentele următoare:
Calitatea procesuală este una dintre condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acţiunii civile. Conţinutul acestei noţiuni este precizat în cuprinsul art. 36 din C. proc. civ., potrivit căruia "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".
În consecinţă, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanţial dedus judecăţii.
Potrivit doctrinei, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).
În speţă, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 4649 pronunţată la 28 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.
Recurenţii R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH., deşi au formulat recurs nu au fost părţi în primul ciclu procesual, neavând calitate procesuală în cauză (reclamant, pârât sau intervenient), context în care, Înalta Curte constată că nu au calitate procesuală activă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) Cod procesual civil, Înalta Curte va respinge recursul declarat de R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH., pentru lipsa calităţii procesuale active.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:
În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată întemeiate criticile, însă în următoarele limite:
Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, în esenţă, reclamanţii au solicitat:
- obligarea pârâtului să le emită ordin de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu 9.04.2015;
- obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unui nou ordin de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.
Instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat ca drepturile salariale să le fie calculate în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, majorată cu 10% începând cu 01.12.2015.
Potrivit documentelor depuse la dosar de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (dosar recurs), pentru stabilirea drepturilor salariale ale reclamanţilor, în calitate de personal procurori, personal auxiliar de specialitate şi tehnicieni criminalişti, specialişti IT şi personal conex din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-au emis Ordinul nr. 897/22.05.2018 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lână Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Deciziile nr. 105/18.06.2018, nr. 106/18.06.2018, nr. 107/18.06.2018 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a stabilit că: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor, personalul conex, personalul auxiliar de specialitate şi tehnicienii criminalişti, şi specialiştii IT, beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, drepturile salariale lunare se calculează în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON. Totodată, s-a precizat că plata diferenţelor salariale rezultate din aplicarea ordinului şi deciziilor se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Public.
Astfel, Înalta Curte reţine că prin actele anterior menţionate s-a stabilit modul de calcul al indemnizaţiilor reclamanţilor pentru perioada 09.04.2015 - 01.01.2018 şi în continuare.
Potrivit actelor administrative în discuţie, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte şi reclamanţii beneficiază de indemnizaţii de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.
Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 897/22.05.2018 Ministerului Public - Parchetul de pe lână Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Deciziile nr. 105/18.06.2018, nr. 106/18.06.2018, nr. 107/18.06.2018 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale recurenţilor-reclamanţi în raport cu o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiunea de faţă.
Ulterior, prin O.U.G. nr. 3/2019 s-a dispus:
"(...) (1)Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează: a) în anul 2019 se plăteşte 5% din totalul sumei cuvenite; b) în anul 2020 se plăteşte 10% din totalul sumei cuvenite; c) în anul 2021 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite; d) în anul 2022 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite; e) în anul 2023 se plăteşte 35% din totalul sumei cuvenite.(2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. (3) La sumele actualizate în condiţiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale.(...)"
Totodată, trebuie precizat că Decizia de admitere: HP nr. 75/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi publicată în Monitorul Oficial nr. 152 din 15 februarie 2021 stabileşte, în interpretarea şi aplicarea art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, că se pot acorda dobânzi penalizatoare la drepturile salariale restante ce intră în domeniul de aplicare al aceluiaşi act normativ pentru perioada anterioară emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale, respectiv diferenţa dintre dobânda penalizatoare şi cea remuneratorie, pentru perioada ulterioară emiterii aceloraşi ordine sau decizii.
În consecinţă, dată fiind emiterea de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a actelor prin care drepturile salariale ale recurenţilor erau majorate, faţă de O.U.G. nr. 3/2019 şi soluţia statuată prin Decizia ICCJ nr. 75/2020, Înalta Curte reţine că acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q., împotriva sentinţei civile nr. 4649 din 28 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH. împotriva sentinţei civile nr. 4649 din 28 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa calităţii procesuale active.
Admite recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q., împotriva sentinţei civile nr. 4649 din 28 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:
Respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 30 septembrie 2021.