Taxpayer’s suspension appeal held time-barred; reinstatement denied, lower court ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. S.R.L. prin administrator special, B. şi administrator judiciar, C.. a solicitat, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ialomiţa şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea efectelor Deciziei de impunere x/09.02.2018 bazate pe RIF x/09.02.2015 întocmit de AJFP Ialomiţa si Deciziei de soluţionare 52/28.08.2019 emise de ANAF DGAMC, până la momentul soluţionării pe fond a dosarului administrativ-fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 336 pronunţată la 2 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a efectelor Deciziei de impunere x/09.02.2018 bazate pe RIF x/09.02.2015 întocmit de A.J.F.P. Ialomiţa şi a Deciziei de soluţionare nr. 52/28.08.2019 emise de A.N.A.F.-D.G.A.M.C., formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ialomiţa şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca neîntemeiată şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 18536,38 RON, consemnată cu recipisa de consemnare nr. x la D..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 336 pronunţată la 2 iunie 2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. prin administrator special B. şi administrator judiciar C., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost motivată.

Ca o chestiune prealabilă, menţionează că au calculat termenul de recurs de la data de 26 februarie 2021, data la care i s-a comunicat pe mail, de către grefa Curţii de Apel motivarea sentinţei, neavând relevanţă faptul că s-a încercat comunicarea sentintei nr. 336/02.06.2020 la fostul sediu al societăţii de avocatură întrucât a fost restituită la dosar.

În conformitate cu dispozitiile art. 153 şi următoarele C. proc. civ., comunicarea se consideră realizată atunci când este înmânată, sub semnătură de primire, persoanei destinată să primească corespondenţa. Pe de altă parte, nu s-a realizat procedura prev. de art. 163 alin. (3) (nefind vorba despre un refuz sau alta situaţie acoperită de acest text de lege), respectiv nu a fost lăsată în cutia postala sau pe uşa imobilului o instiintare cu privire la ridicarea actelor, ci plicul s-a întors cu menţiunea "destinatar mutat" .

Menţionează că de la data de 01.01.2021 sediul E. a fost mutat la adresa "B-dul x, nr. 125, F., notificata Oficiului postal, cărui i s-a solicitat comunicarea corespondentei la noul sediu.

Au purtat o corespondenţă cu grefa Curţii de Apel şi, ulterior primirii mesajului din partea acesteia, au descărcat (la data de 02.03.2021) hotârârea pronunţată.

În al doilea subsidiar a solicitat repunerea în termenul de recurs, conform celor expuse anterior, potrivit art. 186 C. proc. civ., motivele fiind unele justificate - respectiv faptul că nu a putut cunoaşte existenţa motivării hotărârii.

Cererea de repunere este formulată în termenul de exercitare al căii de atac şi este raportată la data la care a aflat de existenţa motivării, conform e-mailului grefei.

De asemenea, îşi întemeiază această solicitare pe dispoziţiile referitoare la dreptul de apărare.

Considera că această cerere are caracter subsidiar întrucât în opinia sa are prioritate inexistenta unei comunicări valabile a hotărârii.

În susţinerea căii de atac susţine că sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv consideră că instanţa a aplicat greşit disp. art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, în cauza fiind îndeplinite conditiile necesare pentru a se dispune suspendarea.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa a depus întâmpinare prin care solicită în principal anularea recursului pentru nemotivare, respingerea căii de atac ca tardiv formulate, respingerea cererii de repunere în termen şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 mai 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul declarat raportat la actele de la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat şi îl va respinge ca atare, pentru considerentele următoare:

Conform dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept şi poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

În aceste condiţii, sentinţa nr. 336 din 2 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menţionat.

Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentinţa recurată a fost comunicată pârâtei la data de 11 ianuarie 2021, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 4 martie 2021 (data poştei - plic dosar recurs) cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Art. 172 C. proc. civ. prevede că:

"Dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare."

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute motive temeinic justificate conform art. 186 alin. (1) din C. proc. civ. pentru admiterea acesteia, printre cele invocate de parte fiind: faptul că, de la data de 01.01.2021 sediul E. a fost mutat în "Bucureşti, B-dul x, nr. 125, F., adresă notificata Oficiului poştal, căruia i s-a solicitat comunicarea corespondentei la noul sediu, astfel că nu au avut cunoştinţă de motivarea sentinţei din motive independente de voinţa părţii; comunicarea s-a restituit cu menţiunea destinatar mutat; au purtat o corespondenţă cu grefa Curţii de Apel şi, ulterior primirii mesajului din partea acesteia, au descărcat (la data de 02.03.2021) hotărârea pronunţată.

Faţă de aceste susţineri Înalta Curte verificând dosarul de fond constată că la data de 11 ianuarie 2021 s-a încercat comunicarea sentinţei la adresa indicată în dosar. Ulterior, la data de 04 februarie 2021 reclamanta prin avocat G. a formulat şi primit aprobare pentru cererea de acces la dosarul electronic. Prin aceeaşi cerere a comunicat instanţei că începând cu data de 01.01.2021 au schimbat sediul societăţii de avocatură şi a solicitat comunicarea actelor de procedură şi la adresa de mail (conform art. 154 alin. (6) C. proc. civ.). Ulterior, la data de 16 februarie 2021 reclamanta prin avocat H. a formulat cerere de urgentare a redactării motivării.

Potrivit celor expuse anterior rezultă că dosarul a fost motivat la data de 7 ianuarie 2021, anterior primei cereri din 4 februarie 2021 formulată de E., prin care se solicita acces la dosarul electronic, aspect menţionat de către instanţa de fond la data de 17 februarie 2021 când a comunicat că hotărârea a fost motivată şi comunicată încă din data de 11 ianuarie 2021.

Sunt lipsite de relevanţă susţinerile recurentei conform cărora ar fi comunicat oficiului poştal schimbarea sediului în raport cu prevederile art. 172 C. proc. civ. mai sus citate.

În acest context, din actele depuse la dosar, în cauză nu rezultă existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituţia repunerii în termen.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea de repunere în termen şi recursul formulat de A. S.R.L. prin administrator special B. şi administrator judiciar C. împotriva sentinţei nr. 336 din 2 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge recursul formulat de A. S.R.L. prin administrator special B. şi administrator judiciar C. împotriva sentinţei nr. 336 din 2 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 30 septembrie 2021.