Legatees' standing for post-decennial care and funeral expenses under Civil Code Art. 1392 vs. strict maintenance interpretation in insurance guarantee fund claims

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 octombrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 16674/28.08.2018 cu consecinţa obligării pârâtei la plata daunelor materiale în cuantum de 851 RON şi a daunelor morale constând în suma de câte 100.000 euro în favoarea fiecărui contestator, actualizată cu dobânda legală până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1577 din data de 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte cererea de contencios administrativ, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia Fondului de Garantare a Asiguraţilor nr. 16674/28.08.2018, a obligat pârâta să soluţioneze pe fond cererea de plată formulată de reclamanţi, a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată şi a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 350 RON, cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1577 pronunţată la 23 aprilie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

- Susţine că sunt indeplinite conditiile prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., hotararea pronuntata cuprinzand motive contradictorii.

- în cauză sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7, întrucât în mod gresit s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat raportat la aspectul reţinut cu putere de lucru judecat prin Sentinta nr. 64/2017 a Tribunalului Bihor privind lipsa unei legitimari procesual active a reclamantilor, respectiv lipsa calitatii procesual pasive a societatii de asigurare in ce priveşte pretenţiile emise. Împotriva Sentintei 64/2017, au formulat apel reclamanţii, respins prin Decizia Curţii de Apel Oradea nr. 304/C/2017 pronunţată in dosarul nr. x/2016-A.

Apreciază, câtă vreme ar trebui sa existe o identitate intre reclamanţi si titularii dreptului dedus judecăţii, că în cauza nu sunt întrunite condiţiile acelei identităţi. Sigur ca reclamanţii au interes sa conteste un act administrativ care le este neconvenabil, însă, in speţa, nu exista raporturi directe intre asigurator si reclamanţi, care sa izvorască din contractul de asigurare.

Din contra, contractul existent intre parti este acela de întreţinere, chiar daca nu este încheiat in forma scrisa (pârâta apreciind că este excesiv a se constata că întreţinerea era efectiv prestata câtă vreme, singura dovada in acest sens era doar o mentiune din testamentul defunctei in care arata ca îi instituie legatari pe reclamanţii in speranţa prestării viitoare de intretinere - mentiune "standard"), iar o eventuală raspundere contractuală poate fi ridicata doar in raport de acest contract si nicidecum in temeiul contractului de asigurare.

In contextul în care se retine cu putere de lucru judecat ca "intre reclamanti si paratul de rand 2 nu sunt nascute raporturi juridice directe derivand din contractul de asigurare, astfel incat cel din urma nu ar avea legitimare procesuala intr-o actiune intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 136/1995" apreciază ca instanta de fond, retinand aspecte contrare decat cele ce reies din Sentinta Civila nr. 64/2017 a Tribunalul Bihor a incalcat autoritatea de lucru judecat.

In mod evident, in prezenta cauza, asiguratorul nu are calitate procesuala, însă, FGA are obligatia de a aplica legea partilor, verificand toate imprejurarile cauzei, in conformitate cu prev. art. 12 alin. (2) teza finala din Legea nr. 213/2015. Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a conditiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare.

Avand in vedere prevederile art. 1390 si 1391 C. civ., repararea prejudiciului nepatrimonial poate fi făcută in raport cu persoanele îndreptăţite sa primeasca despagubiri ca urmare a decesului. Astfel ca in cuprinsul art. 1390 C. civ. se arata faptul ca despagubirea se cuvine celor indreptatiti la intretinere din partea celui decedat. Legatarii universali nu erau beneficiari al vreunei obligatii de intretinere din partea victimei, nefiind astfel lipsiti de ajutor dupa decesul acesteia, ba din contra, reclamantii din prezenta cauza, urmare a decesului victimei dobandesc intreaga sa avere, caci intretinerea victimei nu s-a facut dat fiind o relatie de afectiune ci a avut la baza criterii pur financiare.

Conform Procedurii FGA de solutionare a pretentiilor izvorand din vatamari corporale sau decese, nu exista posibilitatea acordarii unor despagubiri legatarilor universali ai victimelor decedate, nici nu se putea deduce din actele dosarului de dauna existenta unei relatii de afectiune intre intretinută şi intretinatori, şi nici măcar din actul depus odată cu cererea de chemare in judecata - adresa Primariei Comunei Olcea nu s-ar putea trage asemenea concluzie si ar rezulta o "componenta familiala"

Consideră că reclamantii nu au calitatea de creditori de asigurare in accepţiunea art. 4 din Legea nr. 213/2015, caci in urma nefericitului accident, acestia nu au inregistrat o pierdere ci un castig in baza testamentului incheiat cu defuncta.

In ce priveste incidenta art. 1392 C. civ., apreciază ca a analiza din alta perspectiva cererea decât retinand cele care reies cu putere de lucru judecat din Sentinta Civila nr. 64/2017 a Tribunalului Bihor, ar încalcă puterea de lucru judecat de care se bucura considerentele acestei hotarari, astfel ca, in mod nelegal a fost obligat FGA la soluţionarea pe fond a cererii reclamanţilor.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de contencios administrativ a fost investită cu verificarea legalităţii actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 16674/28.08.2018 .

Prin Decizia Fondului de Garantare a Asiguraţilor nr. 16674/28.08.2018, cererea de despăgubire formulată de către reclamanţi a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se că aceştia nu au calitatea de persoane îndreptăţite să primească despăgubiri ca urmare a decesului numitei C., prin raportare la prevederile art. 1390 şi 1391 din C. civ.

Instanţa de fond a admis în parte cererea de chemare în judecat, reţinând că reclamanţii nu calitatea de persoane îndreptăţite să primească despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin decesul numitei C., dar se încadrează în sfera de aplicare a prevederilor art. 1392 din C. civ., potrivit căruia, cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta care a susţinut că sentinţa atacată conţine motive contradictorii, a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material şi instanţa de fond nu a tinut cont de autoritatea de lucru judecat statuată prin sentinţa nr. 64/2017 a Tribunalului Bihor.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident, Înalta Curte constată că este nefondată critica expusă în contextul acestui motiv de recurs, întrucât sentinţa nu cuprinde motive contradictorii în sensul invocat de recurenta-pârâtă.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată, exigenţe apte pentru a susţine dreptul la un proces echitabil de care trebuie să se bucure orice persoană.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa consacrată a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a-şi prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor de probă ale părţilor sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Ţările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în acelaşi sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părţi este justificată, întrucât "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Din alt punct de vedere, necesitatea motivării hotărârii în sensul indicat de normele imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 înlătură arbitrariul şi face posibil controlul judiciar.

Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, motivarea unei hotărâri fiind o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum. În condiţiile în care instanţa de fond şi-a prezentat argumentele pentru care a considerat că actele administrative contestate sunt nelegal încheiate şi validează astfel criticile de nelegalitate invocate de reclamantă, nu se poate reţine absenţa unei motivări care să susţină soluţia pronunţată.

Valorificând aceste considerente teoretice, instanţa de control judiciar, contrar celor afirmate de recurentul-pârât, constată că, hotărârea instanţei de fond răspunde cerinţei argumentării soluţiei adoptate, considerentele acesteia conţinând analiza complexă şi detaliată a motivelor de nelegalitate a actelor administrative contestate, prin valorificarea şi diseminarea apărărilor părţilor împrocesuate.

Prin urmare, nefiind identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond, sub aspectul invocat, critica de nelegalitate, grefată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondată, urmând a fi înlăturată ca atare.

Înalta Curte constată că în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Sub acest aspect, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond ar fi trebuit să ţină seama de dezlegarea dată deja de Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă nr. 64/2017, asupra problemei de drept dedusă judecăţii, respectiv că reclamanţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite să primească despăgubiri, potrivit art. 1390 şi 1391 din C. civ. şi să dea eficienţă autorităţii de lucru judecat dintre părţile aflate în proces, aşa cum este reglementat prin dispoziţiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

În cauză, prin sentinţa civilă nr. 64/2017 a Tribunalului Bihor definitivă prin decizia nr. 304/2017 a Curţii de Apel Oradea instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de plată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu FGA pentru lipsa procedurii administrative prevăzute de Legea 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor . Chiar dacă judecătorul care a pronunţat hotărârea nr. 64/2017 a făcut diferite aprecieri asupra fondului problemei, acestea nu modifică soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de plată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu FGA pentru lipsa procedurii administrative prevăzute de Legea 213/2015 şi nici nu intră ca autoritate de lucru judecat pe fondul cauzei.

Având în vedere scopul pentru care a fost înfiinţat Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi procedurile pe care acesta trebuie să le respecte în derularea soluţionării cererilor de plată şi neputând fi reţinută existenţa unei sentinţe definitive şi executorii care să dezlege cu caracter definitiv chestiunea litigioasă, instanţa de recurs respinge criticile privind incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., ca nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în susţinerea căii de atac, ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului recurentul-pârât a respins cererea formulată de reclamanţi pentru despăgubiri, reţinând că aceştia nu au calitate de persoane îndreptăţite să primească despăgubiri prin raportare la dispoziţiile art. 1390 şi 1391 din C. civ.

Trebuie precizat că Înalta Curte nu poate proceda la o analiză pe fondul pretenţiilor de despăgubiri solicitate de reclamanţi, actul administrativ litigios neconţinând vreo verificare sub acest aspect, pentru ca instanţa de judecată să procedeze la un control de legalitate şi temeinicie a deciziei.

În acest context în mod legal instanţa de fond a admis în parte acţiunea, aspect ce a condus la consecinţa nelegalităţii Deciziei, prin hotărârea recurată neputând fi obligat direct Fondului la plata sumei pretinse sau la emiterea unei decizii de aprobare a plăţii acesteia.

Curtea de apel în mod corect a obligat pârâtul să soluţioneze pe fond cererea de plată doar cu privire la cheltuielile efectuate de aceştia după producerea accidentului pentru îngrijirea sănătăţii şi pentru înmormântarea defunctei, C., decedată la data de 28.08.2015, chiar dacă dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 consacră caracterul de plină jurisdicţie a contenciosului administrativ, conferind posibilitatea instanţei de contencios să reformeze decizia administrativă.

Sub acest aspect instanţa de control judiciar reţine, în acord cu judecătorul fondului că instituţia-pârâtă nu a analizat fondul dreptului pretins de reclamanţi, reţinând că nu au calitatea de persoane îndreptăţite să primească cheltuielile efectuate după producerea accidentului, pentru îngrijirea sănătăţii şi înmormântarea defunctei, C., decedată la data de 28.08.2015.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză, prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1577 din 23 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 30 septembrie 2021.