Insurer guarantee fund claim; appeal declared null for lack of cassation grounds and incidental appeal rendered without effect

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 24.09.2018 sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA), anularea deciziei FGA nr. 16439/20.08.2018.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civile nr. 992 din 14 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, a respins cererea părţii reclamante de repunere în termenul de formulare a cererii de plată către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 992 pronunţate la 14 martie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare sau rejudecând cauza, pe fond să se admită acţiunea.

În cuprinsul motivelor de recurs reclamantul a prezentat pe larg istoricul speţei şi a susţinut că prin motivarea soluţiei se încalcă şi se aplică greşit normele de drept material.

La data de 13 august 2019 pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus la dosar întâmpinare şi recurs incident.

În cuprinsul recursului incident a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de fond în mod nelegal a respins excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată şi a solicitat să se dispună înlăturarea considerentelor cu privire la această excepţie.

4. Apărări formulate în cauză

Recurentul- pârât a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului promovat de reclamant, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare la recursul incident şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul A., Înalta Curte constată că acest recurs este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., şi analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acţiunii şi soluţia dispusă de instanţa de fond prin sentinţa recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menţionate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Se reţine că, recursul formulat de recurentul A. nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte privind situaţia de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

În concret, instanţa de fond a constatat că transmiterea prin poştă a cererii de plată s-a efectuat de petentul - reclamant la data de 22.02.2018, astfel că nu a fost respectat termenul limită (28.07.2016) instituit de art. 14 din Legea nr. 213/2015 fiind confirmată tardivitatea stabilită prin decizia litigioasă nr. 16439/20.08.2018. Prin motivele de recurs, recurentul, deşi susţine că prin motivarea soluţiei se încalcă şi se aplică greşit normele de drept material, reiterează istoricul speţei şi menţionează că "în mod greşit instanţa a reţinut că nu poate opera instituţia repunerii în termen cu argumentarea ca termenul de 90 de zile în care se putea face cererea de plată a despăgubirilor a început să curgă la 28.04.2016 (data rămânerii definitivă a încheierii de deschidere a falimentului S.C. B.) şi a expirat la 28.07.2016".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor împotriva aceleiaşi sentinţe, Înalta Curte constată că potrivit art. 472 alin. (2) din C. proc. civ.:

"(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Legiuitorul a înţeles să transpună aplicarea acestor prevederi şi în privinţa procedurii de soluţionare a recursului, astfel că potrivit art. 491 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."

Prin urmare, Înalta Curte, văzând soluţia dată în privinţa recursului principal declarat de reclamantul A., ce nu implică cercetarea fondului acestui recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) şi respectiv art. 491 alin. (1) din acelaşi act normativ, va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul principal declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 992 din 14 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva aceleiaşi sentinţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 992 din 14 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Constată rămas fără efect recursul incident formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 30 septembrie 2021.