Salary surcharge caps and cumulative budget limits under Law No. 153/2017

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.04.2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Justiţiei, să dispună: obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea in parte a Ordinului nr. 574/C/06.02.2018 în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor pentru condiţii grele, vătămătoare şi periculoase, respectiv al celor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, astfel cum acestea au fost acordate potrivit Anexei nr. 3, prin acordarea, alături de sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, şi a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% cum este corect, potrivit noii legi de salarizare; a sporului pentru păstrarea confidenţialităţii, în cuantum de până la 5%, ce nu a fost acordat deloc; obligarea pârâţilor, Ministerul Justiţiei în sensul de a aloca sumele necesare, iar Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi, să plătească începând cu luna ianuarie 2018, alături de sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% cum este corect, potrivit noii legi de salarizare precum si sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în cuantum de până la 5%, ce nu a fost acordat deloc, sume actualizate cu rata inflaţiei;obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a dobânzilor legale aferente acestor sume.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 141 din 16 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Iaşi; a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Iaşi, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata drepturilor salariale; a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; a respins în rest, ca neîntemeiată, acţiunea privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Iaşi şi Ministerul Justiţiei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 141 din 16 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recursuri reclamanţii, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii pe toate capetele de cerere, astfel cum a fost formulată.

După prezentarea pe larg a istoricului speţei, recurenţii au susţinut următoarele:

Prin ordinul contestat sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică a fost acordat în procent de aproximativ 14%, în loc de 25% cum era corect, potrivit noii legi de salarizare iar sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în cuantum de până la 5% nu a fost acordat deloc. Prin urmare, motivarea judecătorului fondului în sensul că au beneficiat cu ocazia recalculării drepturilor de acordarea celor 3 categorii de sporuri, este greşită.

Apreciază că aceste sporuri pot fi acordate judecătorilor în cuantumul lor maxim, aceleasi pentru fiecare judecator, numai cu conditia ca suma acestor sporuri acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite, sa nu depăşească 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

Or, în speta, ordonatorul de credite, nu a făcut dovada ca sporurile, daca ar fi acordate fiecărui judecător in cuantumul maxim prevazut de lege, ar depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

In cazul îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 25 din Legea nr. 153/2017, ordonatorul de credite este obligat sa aplice maximul sporurilor prevazute la cap VIII art. 4,5, doar în acest fel, judecatorii putând sa beneficieze de drepturile care le-au fost acordate, drepturi care, sunt efective si nu iluzorii.

In acest sens, au avut in vedere faptul ca, potrivit anexei V din Legea 153/2017, nu toate categoriile de personal aflat in subordinea ordonatorului de credite beneficiaza de sporurile prevazute la art. 4, 5 din Cap VIII al legii, neavând calitatea mentionata la art. I din cap VIII. Astfel, este posibil ca sporurile acordate in cuantum maxim sa se încadreze in limita stabilita de legiuitor la art. 25 din lege, in lipsa unor dovezi contrarii din partea intimaţilor .

A interpreta dispoziţiile art. 25 din lege in modalitatea făcută de judecătorul fondului, conduce la ideea ca sporurile stabilite pentru capitolul justitie nu ar putea fi acordate pentru fiecare judecatorm, niciodată in cuantumul lor maxim, cât timp, matematic vorbind, 45% va fi întotdeauna mai mare de 30%. Instanta de fond face o confuzie intre maximul sporurilor ce se pot acorda judecatorilor, respectiv 45 % din salariul de baza al fiecarui judecator si maximul pe care suma acestor sporuri il poate atinge prin raportare la bugetul ordonatorului de credite(respectiv 30%). Procentul de 45% se calculeaza prin raportare la salariul de baza al fiecarui judecator in timp ce procentul de 30 % se calculează în raport de totalul bugetului ordonatorului de credite.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Apel Iaşi a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimatul-pârât Tribunalul Iaşi a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimatul-pârât Tribunalul Iaşi a depus precizări şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 26 august 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

În fapt, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Iaşi.

Prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 574/C din data de 01 ianuarie 2018, începând cu data de 1 ianuarie 2018, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată de din circumscripţia Curţii de Apel Iaşi au beneficiat de drepturile salariale prevăzute în anexele ordinului, trecute în dreptul fiecăruia.

Art. 1 al actului contestat, coroborat cu anexa nr. 3, stabileşte încadrarea salarială a reclamanţilor, cu privire la care recurenţii au susţinut că este făcută cu încălcarea prevederilor art. 4 şi 5 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, prin aceea că sporurile la salariu au fost stabilite în cuantum fix, iar nu în procent.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că problema de drept ce priveşte determinarea modalităţii de stabilire a cuantumului sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti în interpretarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la prevederile art. 25 din aceeaşi lege şi ale art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 au făcut obiectul recursului în interesul legii soluţionat prin Decizia nr. 15/2021 din 28 iunie 2021 emisă de ICCJ -completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (publicată în: Monitorul Oficial NR. 921 din 27 septembrie 2021).

Astfel, prin decizia amintită s-au statuat următoarele:

"80. Prin art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că "limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în lege şi în anexele nr. 1 - VIII". Aşadar, nivelul sporurilor este determinat în raport cu regulile pe care legea le stabileşte: încadrarea fiecărui spor în limitele prevăzute în lege şi în anexele sale şi interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

81. Aşa cum s-a reliefat mai sus, soluţia legislativă a limitării sporurilor salariale este consacrată prin prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 3 0% din suma salariilor de bază. Totodată, prin art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru categoria de personal din sistemul justiţiei, categorie din care face parte şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea, sunt stabilite următoarele sporuri:

a) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, această categorie de personal "beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat" [art. 4 alin. (1)].

b) "Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare." (art. 5).

82. Prin raportare la conţinutul normativ al prevederilor art. 4 şi 5 redate anterior, rezultă că, în accepţiunea legii, sporurile nu sunt stabilite într-un procent fix, prestabilit din salariul de bază, deoarece sintagma "până la" semnifică limitarea lor, prin determinarea unui nivel maxim în care fiecare dintre aceste sporuri trebuie să se încadreze. Indicarea nivelului maxim nu exclude posibilitatea ca nivelul sporurilor, stabilite şi acordate de fiecare ordonator de credite, să fie inferior nivelului maxim prevăzut de art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, ca urmare a aplicării limitei prevăzute de art. 25 alin. (1) din legea-cadru."

Raportat la aceste statuări cu caracter obligatoriu ale instanţei supreme, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că sporurile au fost calculate cu respectarea legii prin raportare la indemnizaţia de încadrare fără indicarea procentului corespunzător fiecărui spor şi prin limitarea cuantumului total al sporurilor la 30 %, fără ca prin această modalitate de reflectare a lor să se fi cauzat vreo vătămare, cât timp sporurile nu sunt efectiv acordate în procent fix, prestabilit din salariul de bază.

Cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, majorarea cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, a cuantumului brut al salariilor de bază şi ale sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, este dublu limitată, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, iar pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depăşească 30 % din suma salariilor de bază şi a indemnizaţiilor de încadrare.

Prin urmare, norma de plafonare în discuţie are caracter special, limita prevăzută neputând fi depăşită prin aplicarea normelor generale invocate de către reclamantă, care reglementează principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat prin Legea nr. 153/2017, printre care şi modalitatea de stabilire individuală a sporurilor.

Totodată, prevederile art. 4 şi 5 din Capitolul VIII anexa V, cuprind sintagma "până la", ceea ce conduce la concluzia că nivelul sporurilor se poate situa la un nivel inferior maximului stabilit şi care nu poate fi depăşit, aşa cum se subliniază şi în decizia mai sus amintită:

"79. Prin sintagma "fără a depăşi limita prevăzută la art. 25", care se regăseşte în cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se instituie interdicţia stabilirii şi acordării unui cuantum al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30% din suma salariilor de bază, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Înalta Curte mai reţine şi cele statuate la par 95 din Decizia nr. 15/2021 a ICCJ, respectiv faptul că posibilitatea ca, în cadrul aceleiaşi categorii de personal, angajat la ordonatori secundari de credite diferiţi, să existe diferenţieri în funcţie de sumele de bani aflate la dispoziţia acestora este reală, însă derivă din aplicarea legii la situaţii de fapt concrete, diferite în cadrul fiecărui ordonator de credite, care pot influenţa nivelul de determinare al sporurilor, apariţia unei eventuale situaţii de discriminare în calculul drepturilor salariale, în procesul de aplicare a legii de către angajator, reprezentând o chestiune de fapt care excedează limitelor de soluţionare a recursului în interesul legii.

Ca urmare, criticile recurenţilor privind greşita aplicare a legii sunt nefondate, astfel că, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., NN. şi MM. împotriva sentinţei civile nr. 141 din 16 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondate.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 30 septembrie 2021.