Mootness of judicial salary recalculation claim following administrative grant of superior sectoral reference values

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.11.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., aceasta din urmă în nume propriu şi în calitate de mandatar al tuturor reclamanţilor, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Timişoara nr. 20/11.10.2017, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanţi; anularea în parte a Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 şi a Deciziei nr. 102/A/16.06.2017 emise de Curtea de Apel Timişoara, în ceea ce priveşte valoare de referinţă sectorială de 405 majorată cu 10%, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia; obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar si conex din cadrul Curţii de Apel Timişoara, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015, plus 10%, respectiv 445,5 RON, începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţelor sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit aferent perioadelor cuprinse între 09.04.2015 - 30.11.2015 (VRS de 405 RON) şi respectiv 01.12.2015 - 01.06.2017 (VRS de 405 RON + 10% - 445,5 RON); obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică şi conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcţie din familia ocupaţională Justiţie, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza aceloraşi acte normative, pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Parchetelor şi din cadrul Curţilor de Apel care au admis contestaţiile şi au dispus recalcularea salariilor conform grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 09.04.2015, şi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 01.12.2015, şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care solicităm a se aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, fără cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 5548 pronunţată în data de 28 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia de conexitate; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în privinţa capetelor 1, 2, 3 şi 5 de cerere şi a respins în consecinţă aceste capete de cerere, doar cu privire la pârâtul menţionat, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Timişoara în privinţa capătului 5 de cerere şi a respins în consecinţă acest capăt de cerere, doar cu privire la pârâta menţionată, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia inadmisibilităţii relativ la capătul 4 de cerere şi respinge în consecinţă acest capăt de cerere, ca fiind inadmisibil; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., aceasta din urmă în nume propriu şi în calitate de mandatar al tuturor reclamanţilor, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara; a anulat în parte Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Timişoara nr. 20/11.10.2017 şi deciziile nr. 32/A/03.02.2017 şi nr. 102/A/16.06.2017, ambele emise de pârâta Curtea de Apel Timişoara, prin preşedinte, doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi; a obligat pârâta Curtea de Apel Timişoara să emită pentru reclamanţi decizii de încadrare salarială producătoare de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, ţinând seama şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2005; a obligat pârâtul Tribunalul Arad să plătească fiecărui reclamant diferenţele salariale rezultate pentru fiecare din aceştia, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective; a respins în rest cererea de chemare în judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Timişoara, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

Susţine că, încă de la 1 octombrie 2016, prin art. 1 din Decizia nr. 32A din 03.02.2017 s-a dispus ca "Începând cu data de 1 octombrie 2016, personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Timişoara şi al instanţelor din circumscripţia acesteia beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%(…)".

Prin Decizia nr. 102/A din data de 16.06.2017 s-a dispus, în vederea eliminării diferenţelor salariale dintre personalul auxiliar din cadrul sistemului judiciar, calculul drepturilor salariale în funcţie de grilele de salarizare de la parchete, iar acordarea salarizării în funcţie de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% a fost dispusă începând cu data de 01.10.2016 prin Decizia nr. 32/A din data de 03.02.2017.

Însă, la data de 29 mai 2018 a fost emisă Decizia nr. 79 a Preşedintelui Curţii de Apel Timişoara, prin care au fost acordate drepturi salariale calculate prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON începând cu data de 9 aprilie 2015 până la data de 31 noiembrie 2015 şi prin raportare la o valoare de referinţă de 463,5 RON începând cu data de 01 decembrie 2015 până la data de 31.12.2017, şi ulterior din 01 ianuarie 2018.

Astfel, prin Decizia nr. 79 din 29 mai 2018 au fost recunoscute deja intimaţilor reclamanţi drepturi salariale chiar superioare celor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Fiindu-le acordate pe cale administrativă drepturile salariale, apreciază că nu se mai justifică interesul în ceea ce priveşte susţinerea acţiunii acestora, pretenţiile pendinte fiind acordate prin decizia menţionată anterior.

De aceea solicităm admiterea recursului şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de obiect.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 26 august 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată întemeiate criticile, însă în următoarele limite:

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, în esenţă, reclamanţii au solicitat:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Timişoara nr. 20/11.10.2017, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanţi;

- anularea în parte a Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 şi a Deciziei nr. 102/A/16.06.2017 emise de Curtea de Apel Timişoara

- obligarea Curţii de Apel la emiterea unor noi decizii de încadrare;

- obligarea pârâţilor Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Arad la plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, şi la plata dobânzii legale penalizatoare.

Prima instanţă a admis în parte cererea, a anulat în parte Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Timişoara nr. 20/11.10.2017 şi deciziile nr. 32/A/03.02.2017 şi nr. 102/A/16.06.2017, ambele emise de pârâta Curtea de Apel Timişoara, prin preşedinte, doar în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi; a obligat pârâta Curtea de Apel Timişoara să emită pentru reclamanţi decizii de încadrare salarială producătoare de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, ţinând seama şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2005; a obligat pârâtul Tribunalul Arad să plătească fiecărui reclamant diferenţele salariale rezultate pentru fiecare din aceştia, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective; a respins în rest cererea de chemare în judecată. .

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat ca drepturile salariale să le fie calculate în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, majorată cu 10% începând cu 01.12.2015.

Potrivit documentelor depuse la dosar de către Curtea de Apel Timişoara, pentru stabilirea drepturilor salariale ale intimaţilor - reclamanţi, în calitate de personal auxiliar de specialitate juridică şi conex din cadrul Tribunalului Arad, s-a emis de către Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, Decizia nr. 79/29 mai 2018, prin care s-a stabilit că: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul Curţii de Apel Timişoara şi al instanţelor judecătoreşti din raza de competenţă a acesteia, beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON (art. 1 alin. (1), iar pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2017 drepturile salariale lunare se calculează în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON (art. 1 alin. (2). Totodată, la alin. (3) se arată că începând cu data de 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Timişoara şi al instanţelor judecătoreşti din raza de competenţă a acesteia, se recalculează având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Astfel, Înalta Curte reţine că prin nr. Decizia nr. 79 din 29 mai 2018, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Timişoara, s-a stabilit modul de calcul al indemnizaţiilor reclamanţilor pentru perioada 09.04.2015 - 01.01.2018 şi în continuare.

Potrivit actelor administrative în discuţie, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte şi reclamanţii beneficiază de indemnizaţii de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

Înalta Curte constată că prin decizia de mai sus s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale intimaţilor-reclamanţi în raport cu o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiunea de faţă.

În consecinţă, dată fiind emiterea de către recurenta-pârâtă Curtea de Apel Timişoara a deciziei de mai sus, Înalta Curte reţine că, sub acest aspect, acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei nr. 5548 din 28 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect, urmând a menţine sentinţa atacată în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiilor procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei nr. 5548 din 28 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.

Menţine sentinţa atacată în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiilor procesuale.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 30 septembrie 2021.