Appeal dismissed in action to compel consumer protection authority to process complaints

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 04.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, solicitând obligarea acesteia să soluţioneze reclamaţiile înregistrate cu nr. x/20.09.2019 şi nr. y/20.09.2019.

Prin întâmpinarea formulată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin care aceasta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia nulităţii pentru lipsa motivării în fapt şi în drept şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile.

Prin sentinţa civilă nr. 1352/28.05.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţiile de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată la data de 21.08.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 39 din 19 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia nulităţii, invocată prin întâmpinare; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei în ceea ce priveşte solicitarea de a răspunde cererii înregistrate sub nr. x/20.09.2019 şi respinge acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la soluţionarea cererii nr. x/20.09.2019; s-a respins excepţia inadmisibilităţii, invocate prin întâmpinare; s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 39 din 19 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că instanţa s-a abătut grav de la litera si spiritul Constituţiei României. Judecătorul cauzei a încălcat art. 124 din Constituţia României cu privire la înfăptuirea justiţiei, a încălcat drepturi si libertăţi fundamentale proclamate in Constituţie si in tratatele internaţionale ratificate de Parlamentul României, a exercitat funcţia de magistrat cu vădita neglijenţă si rea-credinţă.

Astfel, în opinia sa, judecătorul fondului nu a observat ca reclamaţiile sunt una şi aceeaşi, de fapt singura deosebire fiind ca depunerea reclamatiei on-line este condiţionata abuziv de anexarea înscrisurilor in format electronic (operaţiune tehnica inaccesibilă la acel moment) si a primit un număr de înregistrare, astfel ca înscrisurile au fost depuse în registratura pârâtei in format fizic si au primit alt număr de înregistrare.

De asemenea, judecătorul a consemnat in fals dezbateri pe încuviinţarea si administrarea probelor, dezbateri care nu au avut loc. În fapt singura dezbatere care a avut foc a fost pe admisibilitatea excepţiilor formulate de pârâtă.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că s-au încălcat prevederile art. 248 C. proc. civ., care obliga instanţa la pronunţare pe excepţii absolute prin încheieri separate, instanţa socotind făra niciun temei de fapt ca pronunţarea pe admisibilitatea excepţiilor pârâtei nu se poate face fără administrare de probe.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că hotarârea cuprinde motive contradictorii.

Astfel, fiind vorba de una si aceeaşi reclamatie este în contradictoriu, în opinia sa, ca pârâtă sa aibă calitati procesuale diferite după numărul de înregistrare.

Prin urmare, este vădit contradictoriu ca cererea sa fie calificată neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Protecţia consumatorilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând, în esenţă, că reclamatului i s-a răspuns la petiţii, astfel că nu este vorba despre nesoluţionarea unei cereri, ci despre nemultumirea reclamantului faţă de răspunsul primit.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 15 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin notele de şedinţă depuse la dosar la data de 14.09.2022, recurentul-reclamant a invocat excepţia de uzurpare a suveranităţii naţionale, susţinând, în esenţă, încălcarea de către puterea judecătorească a jurământului de magistrat şi uzurparea suveranităţii naţională care priveşte înfăptuirea justiţiei în numele legii şi aducerea la îndeplinire a obligaţiilor internaţionale rezultate din tratate.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate precum şi de dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepţia de uzurpare a suveranităţii naţionale invocată de recurentul-reclamant prin notele de şedinţă depuse la dosar la data de 14.09.2022, nu este o veritabilă excepţie, recurentul invocând generic încălcarea de către puterea judecătorească a jurământului de magistrat şi uzurparea suveranităţii naţionale care priveşte înfăptuirea justiţiei în numele legii şi aducerea la îndeplinire a obligaţiilor internaţionale rezultate din tratate.

2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, solicitând obligarea acesteia să soluţioneze reclamaţiile înregistrate cu nr. x/20.09.2019 şi nr. y/20.09.2019.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamantul formulând recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că argumentele invocate de recurentul-reclamant din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu pot fi primite.

Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale este vizată situaţia în care instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, ceea ce presupune cu necesitate ingerinţa instanţelor.

Or, deşi invocă acest motiv de casare, recurentul nu a formulat critici concrete cu privire la modul în care prima instanţă, prin sentinţa recurată, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, respectiv nu a motivat cazul de casare invocat.

Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive, respectiv încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.

Or, în speţă nu poate fi decelat un caz de depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, respectiv de imixtiune în atribuţiile puterii legislative ori executive, de altfel, recurentul-pârât nearătând în sfera cărei alte puteri a interferat puterea judecătorească prin pronunţarea hotărârii recurate, afirmând în termeni generali că instanţa s-a abătut grav de la litera si spiritul Constituţiei României, că judecătorul cauzei a încălcat art. 124 din Constituţia României cu privire la înfăptuirea justiţiei, a încălcat drepturi si libertăţi fundamentale proclamate in Constituţie si in tratatele internaţionale ratificate de Parlamentul României şi a exercitat funcţia de magistrat cu vădita neglijenţă si rea-credinţă, care nu pot fundamenta incidenţa în cauză a art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Susţinerile recurentului-reclamant în sensul că judecătorul fondului nu a observat ca reclamaţiile sunt una şi aceeaşi, de fapt singura deosebire fiind ca depunerea reclamatiei on-line, care este condiţionata abuziv de anexarea înscrisurilor in format electronic (operaţiune tehnica inaccesibila la acel moment) a primit un număr de înregistrare, astfel ca înscrisurile au fost depuse în registratura pârâtei in format fizic si au primit alt număr de înregistrare, pot fi circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., perspectivă din care instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind lipsite de suport.

Astfel, Înalta Curte constată că din actele dosarului, rezultă că în mod corect prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată la pârâta A.N.P.C. sub nr. x/20.09.2019, reclamantul a solicitat înregistrarea reclamaţiei anexate formulate împotriva comerciantului B. S.R.L. din judeţul Alba referitoare la achiziţionarea unui cartuş defect.

Cererea reclamantului a fost înregistrată şi la Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti - Ilfov sub nr. x/26.09.2019, care a înaintat-o către Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Alba prin adresa nr. x/17.10.2019, motivat de faptul că operatorul economic are sediul în Alba Iulia.

Totodată, Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti - Ilfov a comunicat reclamantului prin adresa nr. x/17.10.2019 că cererea sa a fost redirecţionată către Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Alba, întrucât aspectele reclamate nu intră în competenţa sa teritorială.

Sesizarea reclamantului înregistrată la ANPC sub nr. x/20.09.2019 a fost înaintată iniţial către Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti - Ilfov şi ulterior către Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Alba prin adresa nr. x/17.10.2019 .

În schimb, cererea nr. x/20.09.2019, înregistrată la C.R.P.C. Regiunea Bucureşti-Ilfov s-a referit la o achiziţie realizată de recurentul-reclamant de pe site-ul OKAZII.RO, autoritatea sesizată formulând un răspuns distinct care, aşa cum a menţionat şi instanţa de fond, poate fi contestat în condiţiile legii.

Prin urmare, fiind evident că este vorba despre două reclamaţii, nu se poate concluziona că judecătorul fondului nu a observat ca reclamaţiile sunt una şi aceeaşi, astfel cum susţine recurentul-reclamant, acesta exprimându-şi în realitate nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată şi nu argumente care să atragă incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod porcedură civilă.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-reclamant din această perspectivă sunt nefondate.

Se reţine că aceste dispoziţii sunt incidente "când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Aminteşte Înalta Curte că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă" se regăseşte actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărţii I din acelaşi Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută şi pe cea relativă, nulitatea condiţionată şi nulitatea necondiţionată de existenţa unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulităţile pot fi invocate şi efectele pe care le produce aplicarea sancţiunii.

Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a invocat încălcarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., care, în opinia sa, obliga instanţa la pronunţare pe excepţii absolute prin încheieri separate, aceasta socotind fără niciun temei de fapt că pronunţarea pe admisibilitatea excepţiilor pârâtei nu se poate face fără administrare de probe, consemnând, totodată, în fals dezbateri pe încuviinţarea si administrarea probelor, dezbateri care nu au avut loc.

Or, se constată că la termenul din data de 19 ianuarie 2021, la care s-a soluţionat acuza, instanţa a acordat cuvântul asupra probatoriului, pronunţânndu-se motivat cu privire la solicitarea reclamantului, astfel cum rezultă din practicaua sentinţei nr. 39/2021, iar pronunţarea asupra excepţiilor invocate în cauză prin sentinţa recurată s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., recurentul-reclamant dând o interpretare proprie acestor prevederi legale fără să invoce ori să probeze vătămarea care i-a fost produsă, astfel că nu se poate reţine incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Art. 248 C. proc. civ. nu obligă instanţa să se pronunţe pe excepţii prin încheiere separată, ci o obligă să se pronunţe "mai întâi" asupra excepţiilor ceea ce, în speţă, s-a şi întâmplat, prima instanţă soluţionând, cu prioritate, prin dispozitivul sentinţei, excepţiile invocate.

În fine, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută nici incidenţa tezei art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul existenţei de motive contradictorii cu privire la sentinţa recurată, în sensul invocat de recurentul-reclamant, respectiv că fiind vorba de una si aceeaşi reclamatie este în contradictoriu ca pârâta sa aibă calitati procesuale diferite după numărul de înregistrare.

Întrucât sesizarea înregistrată sub nr. x/20.09.2019 la C.R.P.C. Regiunea Bucureşti-Ilfov este diferită de sesizarea înregistrată sub nr. x/20.09.2019 la ANPC şi sub nr. x/26.09.2019 la C.R.P.C. Regiunea Bucureşti-Ilfov (înaintată, ulterior, cu adresa nr. x/17.10.2019 către C.J.P.C. Alba), aşa cum s-a arătat mai sus, în mod corect excepţia calităţii procesuale pasive a ANPC a fost analizată diferit de instanţa de fond în raport de cele două sesizări.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurentul-reclamant în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, din perspectiva vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 39 din 19 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.