Recourse against a final appellate decision upholding the inadmissibility of an expert's procedural objections; principle of legality of appellate remedies

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Valea Doftanei a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-i admită cererea şi să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 82.764,09 RON cu titlu de prejudiciu estimativ stabilit de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Prahova reprezentând plată nedatorată, din care: 74.896,59 RON prejudiciu reprezentând plăţi nelegale pentru obiectivul "Balastare drumuri comunale" întrucat lucrarea a fost supraevaluată; 7.867,50 RON majorări de întârziere, calculate de către Curtea de Conturi pe perioada decembrie 2015 - octombrie 2016 şi în continuare până la data plăţii efective.

Prin încheierea din 10 ianuarie 2019, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea expertului B., de majorare a onorariului, a dispus înlocuirea acestuia cu expertul C., fiind prorogată discutarea probei cu expertiză contabilă solicitată de ambele părţi după efectuarea raportului de expertiză în specialitatea drumuri şi poduri, având calea de atac odată cu fondul.

De asemenea, prin încheierea din 4 februarie 2021, aceeaşi instanţă a dispus amânarea pronunţării pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise.

Împotriva încheierilor din 10 ianuarie 2019 şi 4 februarie 2021, ambele pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs expertul B..

2. Hotărârea pronunţată asupra recursului.

Prin decizia nr. 1206 din 06.10.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate de expertul B. împotriva încheierilor din 10 ianuarie 2019 şi 4 februarie 2021 pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-petentă S.C. A. S.R.L. şi intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Valea Doftanei şi a respins pe acest temei cererea formulată de expert, precum şi cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs expertul B., criticând-o pentru nelegalitate şi invocând în drept dispoziţiile art. 483, art. 485, art. 486 şi art. 490 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului a susţinut, în esenţă, în contextul unei expuneri a situaţiei de fapt, că în mod greşit a admis instanţa de la Curtea de Apel Ploieşti excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate, încălcând dispoziţiile legale aplicabile în condiţiile în care a solicitat doar plata onorariului de expert stabilit în cuantum de 3.000 de RON pentru raportul de expertiză întocmit şi depus la instanţă în data de 15.02.2018, pentru termenul din 26.02.2018.

De aceea, recurentul a considerat că decizia Curţii de Apel Ploieşti este nelegală, solicitând casarea acesteia conform argumentelor prezentate în cererea de recurs.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatei-reclamante Unitatea Administrativ Teritorială comuna Valea Doftanei şi intimatei-pârâte S.C. A. S.R.L. le-a fost comunicată cererea de recurs formulată în cauză şi au fost legal citate pentru termenul din 29.09.2022, însă acestea nu au formulat întâmpinare şi nu au fost prezente la termenul stabilit în vederea soluţionării recursului.

La termenul de dezbateri din 29.09.2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia invocată.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită şi să constate inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul B., în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii de recurs de faţă îl reprezintă decizia nr. 1206 din 6 octombrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia menţionată, definitivă, instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac exercitate de expertul B. împotriva încheierilor din 10 ianuarie 2019 şi 4 februarie 2021, ambele pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate de expertul B. şi a respins-o pe acest temei, respingând şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege enunţate supra, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Pe de altă parte, conform art. 458 din C. proc. civ.: "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

În cauza de faţă, petentul B., expert desemnat în cauză, a declarat recurs, formulând critici cu privire la încheierile din 10 ianuarie 2019 şi 4 februarie 2021, ambele pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi solicitând casarea acestora cu consecinţa admiterii cererii sale de plată a onorariului stabilit în cuantum de 3.000 de RON pentru raportul de expertiză întocmit şi depus la instanţă în data de 15.02.2018, pentru termenul din 26.02.2018.

Instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierilor menţionate, respectiv Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat cauza pe excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate de expertul B., reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 458 din C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere soluţia pronunţată prin decizia recurată în cauza de faţă, care este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs, Înalta Curte urmează să constate că recurentul a exercitat un demers neprevăzut de lege. Aceasta deoarece art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În acest context normativ, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1206 din data de 6 octombrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal este definitivă, iar recursul promovat de recurentul B. împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, se reţine că prin jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant faptul că "(…..) sunt supuse recursului acele hotărâri judecătoreşti expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituţie prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părţile interesate şi Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege" (Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 913 din 16 decembrie 2014, paragraful 24).

Pentru motivele arătate, Înalta Curte constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal ce formează obiectul prezentului demers judiciar, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind incident principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., în aplicarea căruia va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul B..

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

În virtutea argumentelor expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, şi va respinge recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei nr. 1206 din 6 octombrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei nr. 1206 din 6 octombrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.