Police officer's private work as shooting instructor: incompatibility and absence of direct or indirect link to official duties

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/05.11.2020, ca nelegal şi netemeinic.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 877 din 4 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 877 din data de 4 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei în sensul admiterii contestaţiei formulate şi, pe cale de consecinţă, în principal să se constate nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. x/05.11.2020 întrucât a fost întocmit cu încălcarea art. 20 alin. (5) raportat la art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010, iar, în subsidiar, să se dispună anularea raportului de evaluare ca netemeinic şi nelegal.

În dezvoltarea recursului formulat, recurentul reclamant a susţinut în esenţă următoarele:

La data de 05.11.2018, A. N. I. a fost sesizată de către o persoană juridică cu privire la faptul că, recurentul reclamant, agent de poliţie în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Poliţia Sectorului 2, secţia 9, nu ar fi respectat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât "desfăşoară activităţi lucrative, în funcţia de instructor formator..., în baza contractului individual de muncă nr. x/01.02.2016 la S.C. B. S.R.L.", sesizare înregistrată sub nr. x/05.11.2018.

În data de 06.11.2018, recurentului i-a fost transmisă informarea nr. x/06.11.2018 cu privire la declanşarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor în perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice, informare care a fost restituită la sediul pârâtei cu menţiunea "avizat, reavizat, expirat termen păstrare".

Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, fiind astfel incident cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., având în vedere mai multe aspecte:

Recurentul a invocat nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. x/05.11.2020.

Deşi subsemnatul a invocat nulitatea absolută a Raportului de evaluare în temeiul art. 13 alin. (1) coroborat cu art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, sancţiune prevăzută de art. 13 alin. (2) din aceeaşi lege, Curtea de Apel a omis să analizeze şi a pronunţat o hotărâre făcând o greşită aplicare a normelor legale invocate.

În acest sens, Curtea a reţinut cu titlu preliminar că apărările subsemnatului nu pot fi primite întrucât, în speţă, nu au fost reţinute aspecte legate de declararea averii, ci o stare de incompatibilitate.

Nulitatea absolută decurge din faptul că pârâta a solicitat si a uzat de informaţii nepublice într-o etapă a evaluării în care avea dreptul şi obligaţia să solicite si să uzeze doar de informaţii publice, conform art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 176/2010.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, daca, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifica elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauza şi are obligaţia de a o Invita pentru a prezenta un punct de vedere.

Totodată, alin. (5) al art. 20 din Legea nr. 176/2010 prevede că dispoziţiile art. 13 şi ale art. 15 se aplică în mod corespunzător.

Aşa cum se poate observa din lecturarea Raportului de evaluare, stabilirea stării de incompatibilitate a recurentului s-a fundamentat exclusiv pe informaţiile obţinute, anterior informării sale, de la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Administraţia Sector 2 a Finanţelor Publice, Inspectoratul Teritorial de Muncă Ilfov, S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L..

Stabilirea calităţii recurentului de instructor în poligonul de tir în cadrul societăţilor C. S.R.L. şi D. S.R.L. cu contracte individuale de muncă, s-a bazat exclusiv pe aceste informaţii, şi nu pe cele obţinute de la Registrul Comerţului, prin adresa nr. x/18.03.2019 a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului fiind precizat că subsemnatul nu am deţinut şi nu deţin calităţi/funcţii în cadrul profesioniştilor înregistraţi în registrul comerţului central computerizat.

Or, dacă Informaţiile de la Registrul Comerţului sunt informaţii de interes public, în schimb cele din dosarul fiscal, cele de la ITM si cele obţinute de la angajatorii persoane juridice au, fără tăgadă caracter de informaţii confidenţiale (potrivit art. 11 Codul de procedură fiscală şi prevederile Codului Muncii).

Pe cale de consecinţă, reiese că toate informaţiile care au stat la baza întocmirii Raportului de Evaluare au fost solicitate şi obţinute anterior informării şi invitării recurentului pentru a prezenta un punct de vedere, astfel că devin incidente dispoziţiile exprese ale art. 13 alin. (2), iar Raportul astfel întocmit este lovit de nulitate absolută.

Lipsa legaturii directe ori indirecte între cele două funcţii, contrar dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 reţinute de către intimata pârâtă în cadrul Raportului de evaluare.

Între funcţia de agent de poliţie deţinută în Cadrul DGPMB, secţia 9 Poliţie - Compartimentul de Proximitate şi funcţia de instructor în poligonul de tir nu există legătură nici directă, nici indirectă, instanţa a respins în mod superficial argumentele invocate.

Astfel, prin fişa postului ca agent de poliţie principal, recurentului îi sunt stabilite mai multe sarcini, îndatoriri şi responsabilităţi. Dintre aceste atribuţii, prin Raportul de evaluare s-a stabilit că atribuţia de a participa la şedinţele de tragere cu armamentul din dotare, ar fi în legătură "directă sau indirectă" cu atribuţiile exercitate în domeniul privat, în cadrul S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., fără să fie precizată, în concret, în ce ar consta presupusa legătură dintre cele două domenii.

Prin raport s-a realizat o simplă enumerare a atribuţiilor şi responsabilităţilor.

Potrivit fişei postului activitatea de instructor de tir sportiv nu este în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate de poliţist.

Cu toate acestea, instanţa de fond a înlăturat nejustificat această apărare motivat de faptul că "raportul de evaluare nu priveşte sancţionarea pentru activitatea la S.C. B. S.R.L.."

Concluzia cuprinsă în Raportul de cercetare prealabilă opinează în sensul că "profesia de instructor de tir sportiv nu este în legătura directă/indirectă cu atribuţiile exercitate de poliţist potrivit fisei postului", indiferent în cadrul cărei societăţi a exercitat această profesie, în concret.

Recurentul a amai susţinut că, profesiile de instructor în poligonul de tir/antrenor/instructor preparator formare se subscriu activităţii didactice, astfel că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Relativ la acest aspect, instanţa de fond a apreciat că nu se poate vorbi de o activitate didactică autorizată, ca o activitate de învăţare în sensul legii educaţiei prin prisma definiţiei dată de lege instructorului în poligonul de tragere, respectiv "persoana care desfăşoară activităţi de instruire, îndrumare şi supraveghere a tragerilor efectuate în poligoanele autorizate şi care a dobândit în condiţiile legii, un atestat de instructor în poligonul de trageri".

Această opinie este eronată întrucât dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 293/2004 au dat posibilitatea funcţionarilor publici să exercite activităţi în domeniul didactic, chiar dacă acestea se exercită în afara funcţiei didactice dintre cele prevăzute de art. 247 din Legea nr. 1/2011.

Cu toate că instanţa se referă la definiţia instructorului în poligonul de tir, activitatea recurentului trebuie să fie analizată prin prisma atribuţiilor efective cuprinse în fişa postului din domeniul privat.

Cursurile reprezintă o formă de învăţare în context formal, realizate de o societate privată prin instructori formatori, ale căror activităţi erau organizate, planificate, monitorizate de către Directorul de curs, iar obiectivele şi instructajul clienţilor privind regulile de siguranţă în poligon conform regulamentului interior al poligonului şi al legislaţiei în vigoare erau predate tot de către recurentul reclamant, conform fişei postului deţinut. Astfel, atribuţiile subsemnatului în calitatea de instructor formator se circumscriu domeniul didactic.

Cursurile de formare profesională se supun reglementărilor cuprinse în Titlul V din Legea 1/2011, Intitulat "învăţarea pe tot parcursul vieţii". Conform art. 328 alin. (3) din acest act normativ "învăţarea pe tot parcursul vieţii cuprinde educaţia timpurie, învăţământul preuniversitar, învăţământul superior, educaţia şi formarea profesională continua a adulţilor."

Totodată, funcţia de instructor formator pe care recurentul a deţinut-o este menţionată expres de prevederile art. 357 alin. (1) din Legea 1/2011 privitoare la personalul care lucrează în domeniul educaţiei permanente.

Sunt neîntemeiate apărările Agenţia Naţională de Integritate, întrucât cele trei condiţii menţionate sunt interpretate în mod eronat şi lipsite de temei legal, neindicând in niciun fel incompatibilitatea prevăzuta de Legea 161/2003:

- "deţinerea unei funcţii publice"

- "exercitarea simultană a unei alte funcţii în mediul privat";

- "existenţa unei legături directe sau indirecte între cele două domenii de activitate".

Pentru clarificarea legalităţii desfăşurării celor două activităţi

Activitatea desfăşurată este în concordanţă cu respectarea prevederilor legale de exercitare a dreptului la muncă conferit de Constituţie cât şi de art. 96 din Legea 161/2003 potrivit căruia: "Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice. Funcţionarii publici, funcţionari publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătura directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului.".

Ministerului Afacerilor Interne este imposibil de regăsit în sectorul privat, deoarece în România nu există o asemenea reglementare a organizării şi funcţionării sistemului de apărare într-un cadru privat sau public- privat.

Între cele două funcţii, ocupate pentru profesii diferite, nu există nicio legătură directă sau indirectă, în condiţiile în care domeniile de activitate ale celor doi angajatori sunt total distincte, activitatea societăţilor fiind evident didactică şi, implicit, diferită de cea a Poliţiei, iar funcţiile ocupate în profesia de agent principal de politie nu are nicio legătură cu profesia instructor/formator.

Pentru aceste motive, reiese că, recurentul nu s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada exercitării funcţiei publice.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 483, 488 pct. 8, art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare la recursul reclamantului, prin intermediul căreia, în principal a invocat excepţia nulităţii considerând că recurentul nu a formulat critici sub aspectul nelegalităţii sentinţei de fond care să atragă incidenţa motivului de casare invocat. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluţia instanţei de fond este corectă şi că nu pot fi primite argumentele invocate de reclamant, câtă vreme starea sa de incompatibilitate a fost generată de faptul că, în calitate de funcţionar cu statut special, a încălcat dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, exercitând simultan cu funcţia publică, în domeniul privat, şi funcţia de instructor în poligonul de tir, astfel încât atribuţiile exercitate ca funcţionar public sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile stabilite în cadrul S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.

La termenul din 29 septembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate prin întâmpinare, reţinând că motivele de recurs dezvoltate pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza 1 noul C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, a susţinerilor părţilor, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine că, recursul este întemeiat, urmând a-l admite, în limitele şi pentru următoarele considerente:

Recurentul reclamant şi-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

O primă critică a recurentului reclamant vizează faptul că, "a invocat nulitatea absolută a raportului de evaluare în temeiul art. 13 alin. (1), coroborat cu art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, însă Curtea de Apel a omis să analizeze şi pronunţat o hotărâre cu o greşită aplicare a normelor legale". Susţinerea recurentului este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Instanţa de fond a arătat care sunt motivele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a acţiunii formulată de reclamant, respectiv a arătat care sunt motivele pentru care a respins solicitările reclamantului, astfel că, din această perspectivă, sentinţa civilă recurată a fost pronunţată de instanţa de fond cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

Dispoziţiile legale menţionate anterior nu obligă instanţa de judecată să răspundă tuturor apărărilor avansate de parte, putând să le analizeze global printr-un raţionament juridic de sinteză or să indice un singur aspect considerat esenţial astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument, sau o afirmaţie a părţii, nu constituie automat motiv de casare a sentinţei.

De asemenea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse criticile recurentului reclamant referitoare la faptul că, instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010.

Contrar susţinerilor recurentului reclamant, în mod corect instanţa de fond a reţinut că raportul de evaluare nr. x/05.11.2020, întocmit de intimată este legal şi temeinic, nefiind viciat din perspectiva nulităţii, sub aspectul respectării procedurii administrative prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, cât şi a aspectelor de fond privind existenţa stării de incompatibilitate a reclamantului.

În analiza sa, instanţa de fond a pornit de la o premisă corectă şi anume că, în speţă nu au fost reţinute aspecte legale de declararea averii ci o stare de incompatibilitate sens în care a arătat că apărările reclamantului ce vizează dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 76/2010 în sens larg, nu pot fi primite precum şi că astfel, sub aspect procedural, sunt incidente prevederile art. 20-28 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că în speţă, este determinant faptul că sancţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, este justificată exclusiv în procedura verificării averii, care presupune solicitarea şi obţinerea de informaţii strict legate de viaţa privată şi familială celui evaluat de bunurile dobândite de aceasta şi de familia sa cât şi de modalitatea şi împrejurările dobândirii. Prin urmare, sancţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările se aplică strict în ceea ce priveşte evaluarea averii.

Însă, în materia incompatibilităţilor cât şi în materia conflictului de interese, în acest stadiu al dosarului de evaluare, inspectorul de integritate nu deţine decât informaţiile din eventuala sesizare (dacă este cazul), precum şi informaţiile publice transmise de către instituţii publice (adresa persoanei evaluate, declaraţiile de avere şi de interese depuse, funcţii sau calităţi deţinute, etc).

În pofida susţinerilor recurentului reclamant toate aceste informaţii sunt informaţii cu caracter public, fiind respectate astfel dispoziţiile legale.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 13 art. 20 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare rezultă că evaluarea existenţei unei situaţii de incompatibilitate sau conflict de interese se face prin raportare la declaraţiile de avere şi de interese, astfel că nu se poate aprecia că intimata Agenţia Naţională de Integritate nu ar fi fost în măsură să solicite aceste documente înainte de a-l informa pe recurentul reclamant cu privire la evaluare sa, ci era îndreptăţită să efectueze solicitări în acest sens către instituţii care le deţineau.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul reclamant faţă de procedura de informare efectuată de inspectorul de integritate, Înalta Curte reţine că, în mod corect instanţa de fond, prin prisma analizării materialului probator administrat în cauză, a constatat că raportul de evaluare nr. x/05.11.2020 este temeinic şi legal şi sub aspectul respectării procedurii administrative, sens în care a arătat că:

- la data de 05.11.2018, Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, a fost sesizată de către o persoană juridică, în lucrarea nr. x/05.11.2018, cu privire la faptul că A., agent de poliţie în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, secţia 9 Poliţie, nu a respectat regimul juridic al incompatibilitătilor întrucât "desfăşoară activităţi lucrative, în funcţia de instructor-formator (...) în baza contractului individual de muncă nr. x/01.02.2016, la S.C. B. SRL".

- faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond a arătat că, în cauza dedusă judecaţi, perioada supusă evaluării juridic al incompatibilităţilor de către A. este 01.07.2008 (numirea în funcţia de agent la Sectorul 2, secţia 9 poliţie, în domeniu ordine publică Compartimentul proximitate)-14.01.2019 (data până la care a exercitat funcţia de instructor în poligonul de tir), astfel că, raportul de evaluare este întocmit cu Respectarea termenului prevăzut de acest articol de lege, respectiv la data de 05.11.2020.

Totodată, recurentul A. a fost informat în legătură cu declanşarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor în perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice.

Informarea înregistrată sub nr. x/GII 06.11.2018 a fost transmisă la domiciliul persoanei evaluate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire fiind restituită la sediul Agenţia Naţională de Integritate cu menţiunea "aviz, reavizat, expirat termen păstrare"

Raportul de evaluare întocmit are la bază documente şi informaţii solicitate de către Agenţia Naţională de Integritate, in conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, de la instituţii publice şi persoane juridice.

Totodată, persoana evaluată a fost invitată să prezinte orice probe, date ori informaţii pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris şi informată cu privire la faptul ca are/dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat.

Adresele de informare nr. x/14.11.20219 şi nr. 5921/G/ll/12.02.2020 au fost transmise prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, fiind restituite Agenţiei Naţionale de Integritate cu menţiunea "aviz, reavizat, expirat termen păstrare"

Înalta Curte reţine că, modalitatea de comunicare a documentelor către persoana evaluată prin scrisoare recomandată cu confirmare de prin, face dovada că destinatarul, care a fost avizat şi reavizat a refuzat deci prin conduita sa, primirea corespondentei.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunţată în dosarul nr. x/2013 a statuat următoarele:

"Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale, în situaţia similară - a comunicării prin poştă a unui act de procedură - în cazul refuzului expres de primire a corespondenţei, procedura se socoteşte îndeplinită la data consemnării de către funcţionarul poştal a acestui refuz.

Legea procesual civilă instituie, aşadar, în situaţia expres prevăzută, o prezumţie absolută, de cunoaştere a actului, fundamentată pe atitudinea subiectivă a părţii, expres manifestată, şi pe necesitatea prevenirii şi sancţionării abuzului de drept din partea acesteia.

Această modalitate de interpretare şi aplicare a legii este în măsură să asigure un just echilibru între interesele contrare din cadrul procedurii contravenţionale,- într-o manieră care să nu reducă dreptul persoanei sancţionate contravenţional, de a i se comunica actul prin care s-a dispus această măsură, la unul pur formal (în varianta considerării celor două modalităţi de comunicare ca fiind alternativele de o parte, şi care, în acelaşi timp, să nu greveze, obligaţia autorităţii cu o sarcina imposibil de realizat, ce ar depinde în exclusivitate de voinţa persoanei sancţionate de a se prevala într-un mod abuziv de dreptul respectiv, pe de alta parte".

Aşadar, în raport de cele sus reţinute, reiese că, cerinţa comunicării unor acte de procedură către persoana evaluată a fost îndeplinită în situaţia avizării/reavizării şi care, în fapt, un refuz expres de primire a corespondenţei menţiuni ce se regăsesc, de altfel, consemnate pe confirmările de primire a corespondenţei.

Concluzionând, Înalta Curte constată că, prima instanţă a reţinut în mod corect că, raportul de evaluare nu a fost viciat de cauze de nulitate, aşa cum pretinde recurentul reclamant, iar din perspectiva unei nulităţi relative, reclamantul nu a probat o vătămare.

Cu privire la criticile referitoare la motivele de nelegalitate ale Raportului de evaluare, instanţa de control judiciar reţine că, sunt fondate, urmând a fi admise, avându-se în vedere următoarele considerente:

La data de 05.11.2020, intimata pârâtă A.N.I. a întocmit Raportul de evaluare nr. x/05.11.2020, reţinând că în urma evaluării efectuate, în raport cu datele, informaţiile şi documentele aflate până în prezent la dosarul lucrării, au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor, în sensul dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 întrucât în calitate de funcţionar public cu statut special, recurentul a exercitat în domeniul privat, în cadrul S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., funcţii care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile din fişa postului în următoarele perioade:

- între 08.11.2014 - 25.05.2015 - instructor în poligonul de tir (prescripţie);

- între 01.11.2016 - 01.04.2018 - instructor în poligonul de tir (D. SRL);

- între 04.06.2018 -14.01.2019 - instructor în poligonul de tir (C.).

Potrivit art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

"(1) Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice. Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului".

Aşadar, din conţinutul textului de lege sus enunţat reiese că, funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului.

În speţă, Înalta Curte reţine că, funcţia exercitată de către recurentul reclamant, din sectorul privat respectiv, aceea de instructor poligon de tir nu este în legătură directă sau indirectă, cu atribuţiile pe care acesta le exercită ca funcţionar public cu statut special - agent la Sectorul 2, secţia 9 Poliţie, în domeniul ordine publică - Compartimentul Proximitate.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că, prin fişa postului ca agent de poliţie principal, recurentului îi sunt stabilite mai multe sarcini, îndatoriri şi responsabilităţi. Dintre aceste atribuţii, prin Raportul de evaluare s-a stabilit că atribuţia de a participa la şedinţele de tragere cu armamentul din dotare, ar fi în legătură "directă sau indirectă" cu atribuţiile exercitate în domeniul privat, în cadrul S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., fără să fie precizată, însă, în concret, în ce ar consta presupusa legătură dintre cele două domenii.

Prin Raportul de evaluare s-a realizat o simplă enumerare a atribuţiilor şi responsabilităţilor Postului de instructor în poligonul de tir.

Potrivit fişei postului transmisă de D. S.R.L. atribuţiile instructorului în poligonul de tir sunt următoarele:

"- pregăteşte teoretic şi practic persoanele fizice care doresc să deţină sau să poarte şi sa folosească arme şi muniţii, în condiţiile legii, precum şi persoanele care urmează să fie dotate cu arme pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu sau, după caz, să desfăşoare activităţi ce implică accesul la arme şi muniţii în cadrul societăţii şi/sau altor persoane juridice autorizate să deţină ori să folosească arme şi muniţii sau, după caz, să desfăşoare operaţiuni cu arme şi muniţii;

- organizează, îndrumă, conduce, controlează şi răspunde de desfăşurarea în mod eficient a activităţilor care implică persoanele fizice în poligonul de tragere;

- instruieşte trăgătorii în cadrul poligonului la cel mai înalt nivel, cu prezentarea tuturor cunoştinţelor teoretice şi practice pe care le deţine în domeniu."

S-a mai reţinut prin Raportul de evaluare că, potrivit fişei postului aparţinând recurentului, în calitate de agent şef adjunct de poliţie - Compartimentul proximitate, potrivit capitolului D, lit. a) sarcini şi îndatoriri, rezultă faptul ca "participă la şedinţele de tragere cu armamentul din dotare".

Înalta Curte constată că, aşa cum rezultă din fişa postului de instructor în poligonul de tir, în poligonul privat de tragere, recurentul nu efectuează, în concret, activităţi de tragere, ci acesta predă cursuri teoretice şi practice cu privire la modalitatea în care se foloseşte o armă, dar şi cu privire la regulile de siguranţă privind manipularea armamentului şi a muniţiei.

Instanţa de fond, însă, a argumentat că legătura dintre atribuţiile exercitate de către recurent, în calitate de instructor în poligonul de tir şi în calitate de agent de poliţie ar rezulta din analiza atribuţiilor concrete prevăzute în fişa postului, coroborat cu menţiunile din contractele de muncă încheiate cu şcoala de tir, precum şi din fişa postului ataşate acestora.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că legătura dintre cele două, deşi "potenţială", ar rezulta din participarea la şedinţele de tragere cu armamentul din dotare, dar şi din colaborarea cu poliţiştii din formaţiunile operative.

Cu titlu de exemplu, instanţa a evocat o situaţie în care la S.C. B. S.R.L. a fost efectuat un control de către o echipă de la Serviciul Arme, Muniţii şi Explozibili, concluzionând că exista, aşadar, o relaţionare între recurentul reclamant şi membrii echipei de control.

Înalta Curte observă că, recurentul activează în cadrul Compartimentului de proximitate şi nu în cadrul Serviciului Arme, Muniţii şi Explozibili, între cele două compartimente neexistând nicio relaţie de subordonare ori relaţionare directă sau indirectă.

Prin urmare, aprecierea instanţei de fond relativ la această potenţială relaţionare, desprinsă dintr-un context izolat, nu poate conduce la concluzia că între cele două funcţii ar exista o legătură, fie ea directă ori indirectă.

Contrar susţinerilor intimatei, între şedinţele de tragere cu armamentul din dotare ale recurentului şi manipularea armamentului/muniţiei în cadrul societăţilor comerciale, nu există o potenţială relaţionare.

Astfel, şedinţele de tragere cu armamentul din dotare se efectuează anual în cadrul poliţiei pentru pregătirea şi perfecţionarea poliţistului, sens în care, recurentul este instruit de alt formator. Nu există nicio prevedere care să impună obligativitatea unei trageri anuale pentru menţinerea abilităţilor de tragere, aceasta fiind ordonată la anumite intervale de timp de către forurile superioare.

Această activitate de instruire şi perfecţionare continuă a poliţistului nu are absolut nicio legătură cu instructajul teoretic şi practic al clienţilor privind regulile de siguranţă în poligonul privat, conform regulamentului interior al poligonului şi al legislaţiei în vigoare.

Totodată, deşi art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului conferă dreptul recurentului la "...portul permanent al armamentului din dotare sau achiziţionat personal, în condiţiile legii", în exercitarea atribuţiilor de instructor în poligonul de tir, recurentul manipulează strict armamentul şi muniţia din cadrul persoanelor juridice la care a fost angajat. Armamentul şi muniţia într-un poligon privat sunt oferite contra - cost clienţilor/cursanţilor, acesta fiind scopul pentru care se înfiinţează societăţile de profil.

Arma din dotare nu se foloseşte niciodată în poligonul privat. În poligonul privat de tragere, recurentul nu efectuează efectiv şedinţe de tragere, ci predă cursuri cu privire la modalitatea în care se foloseşte o armă, dar mai înainte de toate predă regulile de siguranţă, riscul accidentării fiind extrem de mare.

Acestea sunt doar o parte din activităţile pe care recurentul le desfăşoară, însă niciuna nu are legătură directă ori indirectă cu "participarea la şedinţele de tragere cu armamentul din dotare" în cadrul Poliţiei, în sensul stabilit prin fişa postului.

Înalta Curte reţine că, potrivit articolulului 1 al Anexei 10 din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 140/2016 privind activitatea de management şi resurse umane în cadrul unităţilor Ministerului Afacerilor Interne:

"(1) Poliţistul poate exercita, potrivit legii, funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice, precum şi funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate de poliţist, potrivit fişei postului.

(2) Funcţiile sau activităţile prevăzute la alin. (1) se pot exercita fără a afecta îndeplinirea atribuţiilor funcţiei de poliţist şi, după caz, a obligaţiilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare."

Aşa cum s-a reţinut mai sus, potrivit fişei postului recurentului, activitatea de instructor de tir sportiv nu este în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate de poliţist.

Cu toate acestea, instanţa de fond a înlăturat nejustificat această apărare motivat de faptul că "raportul de evaluare nu priveşte sancţionarea pentru activitatea la S.C. B. S.R.L.."

Or, în cadrul Raportului de evaluare contestat, intimata pârâtă reţine că, recurentul a exercitat întocmai această profesie în domeniul privat, în cadrul S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. respectiv:

- între 08.11.2014 - 25.05.2015 - instructor în poligonul de tir;

- între 01.11.2016 - 01.04.2018 - instructor în poligonul de tir;

- între 04.06.2018 -14.01.2019 - instructor în poligonul de tir;

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în perioada de referinţă, recurentul fiind încadrat în cadrul secţiei 9 Poliţie, a fost şi salariat al societăţilor sus menţionate ca Instructor în poligonul de tir/instructor preparator formare în procedura de desfăşurare a cursului de instruire teoretică şi practica în domeniul armelor şi muniţiilor cumulând cele două calităţi după cum urmează:

- exercitând funcţia publică cu statut special în profesia de agent la Sectorul 2, secţia 9 Politie, în domeniul ordine publică - Compartimentul Proximitate pentru o normă de 8 ore/zi, de la ora 7:30 la ora 15:30 de luni până vineri:

- şi ocupând funcţia privată în profesia instructor formator pe care am deţinut-o la angajatorii C. S.R.L. şi D. S.R.L pentru o fracţiune de normă de 2 ore/zi, de la ora 16 la ora 18, în intervalele de timp indicate în raportul de evaluare din 05.11.2020.

Prin urmare, în speţă, reiese că, recurentul s-a conformat dispoziţiilor legale ale art. 1 alin. (2) din Anexa 10 din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 140/2016 privind activitatea de management şi resurse umane în cadrul unităţilor Ministerului Afacerilor Interne:

"(2) Funcţiile sau activităţile prevăzute la alin. (1) se pot exercita fără a afecta îndeplinirea atribuţiilor funcţiei de poliţist şi, după caz, a obligaţiilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare."

Astfel, profesia de instructor în poligonul de tir nu a afectat şi nici nu avea posibilitatea de a afecta atribuţiile recurentului în calitate de poliţist de proximitate şi nici, îndeplinirea obligaţiilor prev. de art. 44 din Legea nr. 360/2002, astfel reieşind că, acesta nu s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada exercitării funcţiei publice,

Prin urmare, aceste din urmă aspecte invocate de recurentul reclamant, vizând nelegalitatea Raportului de evaluare sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care nu reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Întrucât s-a reţinut nelegalitatea Raportului de evaluare, din perspectiva lipsei legăturii directe sau indirecte între atribuţiile recurentului exercitate ca funcţionar public cu statut special, şi cele exercitate în sectorul privat, în calitatea de instructor în poligonul de tir, cerinţe prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, urmează a nu mai fi analizate celelalte critici ale recurentului.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul.

Va casa sentinţa recurată şi, rejudecând:

Va admite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Va anula Raportul de evaluare nr. x/05.11.2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 877 din 4 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/05.11.2020.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.