Nullity of cassation appeal for failure to develop specific illegality grounds beyond mere dissatisfaction and factual reiteration

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la 02.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/18.11.2020 emis de pârâtă.

Prin sentinţa nr. 4911 din 06.09.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a acestei instanţe, la 29.09.2021, sub nr. x/2021.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 235 din data de 18 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de repunere în termen formulată de reclamantul A.; a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată de pârâtă, şi a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate, constatate de A.N.I., ca tardiv formulată.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 235 din 18 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa a promovat recurs reclamantul A., întemeindu-l pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Constanţa, în vederea administrării corecte şi detaliate a probatoriilor şi pentru o cercetare temeinică a fondului cauzei; iar, în subsidiar, casarea sentinţei de fond şi rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi motivată.

În dezvoltarea recursului a arătat, sub aspectul principal al cererii de chemare în judecată, că în mod nefondat a admis instanţa de fond excepţia tardivităţii acţiunii, considerând partea că nu a analizat înscrisurile administrate în probaţiune şi argumentaţia formulată şi dovedită cu privire la repunerea în termenul de formulare a contestaţiei.

Astfel, deşi a invocat motive temeinic justificate, instanţa de fond în mod eronat a reţinut că aspectele invocate, pe care le-a reiterat în cuprinsul cererii de recurs, nu pot contura existenţa unui astfel de motiv temeinic justificat.

Citând dispoziţiile art. 186 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a mai susţinut că motivele invocate în sprijinul cererii de repunere în termenul de formulare a acţiunii în anulare se circumscriu acestor norme legale, întrucât a făcut dovada că motivul întârzierii promovării acţiunii este temeinic justificat şi nu îi poate fi imputabil în condiţiile în care pârâta nu i-a comunicat raportul de evaluare pentru a avea posibilitatea să-l conteste în termenul prevăzut de lege.

Totodată, deşi a prezentat instanţei suficiente argumente dovedite cu înscrisuri, aceasta a reţinut în mod nefondat că demersul său ar fi tardiv formulat, astfel încât se impune retrimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea analizării fondului litigiului.

În susţinerea solicitării de casare a sentinţei de fond şi de reţinere a cauzei spre rejudecare de către instanţa de recurs, reclamantul a expus situaţia de fapt şi motivele de nelegalitate aduse Raportului de evaluare nr. x/18.11.2020 emis de Agenţia Naţională de Integritate, a cărui anulare o solicită pe motiv că nu sunt întrunite condiţiile imperative prevăzute de lege pentru existenţa stării de incompatibilitate reţinute, conform argumentelor dezvoltate în paginile 4-6 ale cererii de recurs.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare la recursul reclamantului, în cuprinsul căreia a susţinut, în principal, excepţia nulităţii recursului pentru neformularea unor critici de nelegalitate la adresa sentinţei de fond care să atragă incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, în subsidiar, că recursul este nefondat, apreciind că în mod corect a constatat instanţa de fond legalitatea raportului de evaluare contestat. În esenţă, a susţinut că raţionamentul instanţei de fond este legal, fiind corect fundamentat pe premisa conform căreia aspectele invocate de reclamant nu sunt specifice instituţiei repunerii în termen, în realitate, acestea constituind simple apărări faţă de excepţia tardivităţii contestaţiei.

La termenul din 29 septembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Integritate, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată şi o va admite, urmând să constate că recursul declarat de reclamantul A. este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.

Aşadar, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 din C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.

Condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează, în lipsa acestor menţiuni instanţa învestită cu judecarea recursului neputând exercita un control judecătoresc eficient, ci, numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

De altfel, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului şi nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţă, deşi recurentul-reclamant a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs formulată acesta nu a formulat veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate de prima instanţă, subsumate motivului de casare invocat, ci, a preluat susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la repunerea în termen şi anularea raportului de evaluare, şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la faptul că prima instanţă nu i-a analizat toate înscrisurile depuse şi a reluat aspectele ce au conturat situaţia de fapt, fără a se raporta însă la considerentele sentinţei atacate şi fără a le combate efectiv.

În aceste condiţii, susţinerile recurentului-reclamant nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva dispoziţiilor legale invocate şi nici a celorlalte motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac exercitate.

Sub acest aspect este important a se mai reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată de instanţa de fond, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală. Totodată, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu poate fi limitat la o simplă indicare a motivelor de casare incidente în cauză şi la reluarea apărărilor formulate în faţa instanţei de fond, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate acesteia, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.

Or, simpla nemulţumire a recurentului cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă prin sentinţa atacată, nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe critici de nelegalitate circumscrise motivelor prevăzute în mod expres şi limitativ de lege şi invocate, de altfel în mod formal de acesta prin cererea de recurs, având în vedere că recursul este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având deja la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Aşadar, atât timp cât partea nu a arătat, în concret, modul în care normele de drept incidente în cauză au fost încălcate ori greşit aplicate de instanţa de fond la pronunţarea soluţiei contestate, simpla indicare formală a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a fi dezvoltate critici care să poată fi circumscrise acestuia, echivalează cu nemotivarea cererii de recurs.

În aceste condiţii, reţinând caracterul nemotivat al cererii de recurs, având în vedere că recurentul-reclamant a procedat la reluarea argumentelor invocate în faţa instanţei de fond şi la reiterarea situaţiei de fapt, neinvocând veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac promovate.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs.

În considerarea argumentelor expuse la pct. 5 din prezenta decizie, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, va constata nul recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei de fond pe care, în consecinţă, o va menţine ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 235 din 18 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.