Funding denial overturned, grant application remanded for re-evaluation; damages claim barred.

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.02.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a formulat contestaţie împotriva deciziei Comitetului Director din 12.08.2020, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei Comitetului Director al A.F.M. cuprinzând listele proiectelor respinse (aprobarea centralizatorului cuprinzând proiectele propuse spre respingere), publicată pe pagina de internet a Administraţiei Fondului pentru Mediu, poziţia nr. 73 din lista 035 din data de 12.08.2020, prin care i-a fost respinsă solicitarea de finanţare în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- admiterea contestaţiei, anularea deciziei contestate şi anularea Deciziei Comitetului Director cuprinzând listele proiectelor respinse (fără număr) din 11.06.2020, poziţia 183 din lista 8 din 11.06.2020, şi, în consecinţă, să constate îndeplinite toate condiţiile de eligibilitate pentru aprobarea proiectului propus, înregistrat sub nr. RO11-293 la instalatorul validat 2000 B. S.R.L., precum şi obligarea intimatei la finanţarea nerambursabilă cu suma de 20.000 RON, propusă spre aprobare prin proiect, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 781 din 18.05.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei, invocată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 02.06.2021, sub nr. x/2021.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa nr. 187 din 25 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii petitului privind obligarea intimatei la finanţarea nerambursabilă cu suma propusă spre aprobare prin proiect de 20.000 RON; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu şi, în consecinţă:

A anulat Decizia Comitetului Director din 12.08.2020 de respingere a contestaţiei şi a anulat în parte Decizia Comitetului Director cuprinzând lista solicitanţilor respinşi în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, în şedinţa Comitetului Director al A.F.M. din 11.06.2020, publicată la 11.06.2020, respectiv în ceea ce priveşte poziţia nr. 183 din lista 8.

A obligat pârâta să emită o nouă decizie privind verificarea condiţiilor de eligibilitate cu luarea în considerare a celor stabilite în hotărâre.

A respins ca inadmisibil petitul privind obligarea intimatei la finanţarea nerambursabilă cu suma propusă spre aprobare prin proiect de 20.000 RON şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 187 din 25 iunie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului promovat recurenta-pârâtă a susţinut că a înţeles să critice hotărârea instanţei de fond sub aspectul interpretării dispoziţiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanţare înregistrat cu numărul unic RO11-2933, depus de intimatul-reclamant în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională", temeiul respingerii cererii de finanţare menţionate constituindu-l împrejurarea că cererea de finanţare nu a fost completată prin tehnoredactare, contrar obligaţiei stipulate la art. 21 lit. a) din Ghidul de finanţare.

În concret, a criticat sentinţa de fond pentru greşita interpretare a dispoziţiilor Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018, mai exact a prevederilor art. 21 lit. a) din ordin, care stabilesc obligativitatea ca cererea de finanţare depusă în vederea înscrierii în program să fie în original şi completată integral prin tehnoredactare, conform formularului prevăzut în anexa nr. 3 la Ghid.

A invocat dispoziţiile art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid, citate în cuprinsul cererii de recurs, şi a susţinut că legiuitorul a stabilit atribuţii distincte în sarcina instalatorului validat şi a Comisiei de analiză, rezervând acesteia din urmă obligaţia de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude însă dreptul acesteia de a analiza şi conformitatea documentelor, în aplicarea principiului qui potius major, potius minor.

De asemenea, a invocat art. 7 alin. (1) lit. y) din Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională - Casa Verde Fotovoltaice, care prevede că solicitantul eligibil este persoana fizică care îndeplineşte cumulativ criteriile de eligibilitate şi depune la instalatorul validat documentele obligatorii prevăzute în ghid, text de lege care se interpretează coroborat cu art. 21 lit. a) din acelaşi ordin, care stabileşte obligativitatea depunerii cererii de finanţare, în original, completată integral prin tehnoredactare, obligaţie neîndeplinită în cauză de intimatul-reclamant.

Raportat la conţinutul Ordinului nr. 1287/2018, reiese că cererea de finanţare trebuia completată integral prin mijloace tehnice, astfel cum au înţeles să completeze şi să depună majoritatea solicitanţilor, legiuitorul stabilind în mod imperativ această obligaţie, prin Ghidul de finanţare. Or, intimatul-reclamant a făcut confuzie între redactarea prin mijloace tehnice (tehnoredactare) şi redactarea olografă a unui document.

Deşi instalatorul validat are obligaţia de a verifica documentele înainte de încărcarea acestora în aplicaţia informatică, recurenta-pârâtă apreciază că, în faza de verificare, comisia competentă nu poate trece peste acest aspect, întrucât în cadrul analizei efectuate utilizează o grilă ce conţine criteriile de verificare, primul document prevăzut în grila de evaluare pentru care trebuia bifat de către evaluator dacă există şi îndeplineşte condiţiile cerute de Ghid fiind chiar cererea de finanţare.

Conform art. 21 lit. a) din Ordinul nr. 1287/2018, cererea de finanţare trebuia depusă în original, completată integral prin tehnoredactare, conform formularului prevăzut în anexa nr. 3 la Ghid, astfel că, în analizarea cererilor de finanţare, Administraţia Fondului pentru Mediu, prin comisiile de analiză/contestaţii, nu a făcut decât să respecte dispoziţiile legale aplicabile, respectiv cele ale Ordinului ministrului mediului nr. 1287/2018, nefiindu-i imputabilă vreo culpă. Altfel spus, nu se poate reţine că recurenta-pârâtă ar fi răspunzătoare de înscrierea în aplicaţie a unui document neconform cu cerinţele Ghidului de finanţare, ci instalatorul validat care a încărcat documentele şi care nu a venit în sprijinul solicitantului pentru a-i oferi suportul necesar în vederea completării prin tehnoredactare a cererii de finanţare, în acord cu cerinţele Ghidului de finanţare.

Întrucât ceilalţi solicitanţi şi instalatori au înţeles să completeze cererea de finanţare prin tehnoredactare, folosind mijloace tehnice, reiese cu puterea evidenţei că modalitatea în care a fost soluţionată cererea de finanţare depusă de intimatul-reclamant este una temeinică şi legală, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile, iar susţinerile reclamantului reprezintă aspecte ce nu îi sunt imputabile atât timp cât a respectat prevederile art. 33 din Ghidul de finanţare.

A mai criticat recurenta-pârâtă considerentele instanţei de fond referitoare la reţinerea temeiniciei susţinerilor intimatului-reclamant privind situaţiile identice în care motivul de respingere al cererii de finanţare a vizat aceeaşi neregularitate a tehnoredactării cererii, iar Comisia de soluţionare a contestaţiilor a admis contestaţiile altor solicitanţi, fiind astfel înlăturat acest motiv din analiza eligibilităţii proiectelor acestora. În susţinerea criticii invocate a arătat că, deşi aceste aspecte sunt confirmate de menţiunile cuprinse în tabelul exemplificativ depus de intimatul-reclamant, situaţiile din acele dosare nu au fost identice cu aceea a intimatului-reclamant din prezenta cauză.

Ca urmare, în mod corect a respins dosarul de finanţare al reclamantului şi contestaţia formulată de acesta, motivat de faptul că cererea de finanţare nu a fost completată prin tehnoredactare conform prevederii obligatorii cuprinse la art. 21 lit. a) din Ghidul de finanţare, ţinând cont că aprobarea unei cereri de finanţare are la bază îndeplinirea tuturor criteriilor de conformitate şi eligibilitate ale solicitantului şi proiectului la momentul depunerii dosarului de finanţare. Or, instanţa de fond nu a avut în vedere că a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce nu poate fi acceptat într-o bună ordine juridică.

De asemenea, a afirmat că instanţa de fond nu a avut în vedere că Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională este finanţat din bani ce provin din fonduri ale Uniunii Europene, astfel încât condiţiile de acordare au caracter imperativ, regulile de aplicare fiind în mod strict reglementate şi aplicabile tuturor celor care doresc să se înscriere în program pentru obţinerea finanţării.

Finanţarea beneficiarilor finali-persoane fizice în cadrul Programului-se realizează cu respectarea condiţiilor impuse de către finanţator, şi anume Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, precum şi cu respectarea condiţiilor obligatorii stabilite prin Ghidul de finanţare aferent sesiunii de depunere.

Aşadar, având în vedere că la momentul înscrierii în program solicitantul nu a depus cererea de finanţare conform cerinţelor prevăzute în Ghidul de finanţare prin art. 21 lit. a) din Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018, în mod corect Comisia de analiză i-a respins cererea, intimatul-reclamant nefiind eligibil în cadrul Programului, deoarece nu îndeplineşte condiţiile şi criteriile stipulate în mod cumulativ în Ghidul de finanţare.

În plus, comisia de analiză era îndrituită şi obligată, în egală măsură, să verifice, în procedura de analizare a conformităţii documentelor, existenţa tuturor documentelor obligatorii, precum şi forma şi valabilitatea acestora, pentru că aprobarea unei cereri de finanţare are la bază îndeplinirea tuturor criteriilor de conformitate şi eligibilitate ale solicitantului şi proiectului la momentul depunerii dosarului de finanţare.

Pentru motivele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii de fond şi rejudecarea cauzei cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatului-reclamant A. i-a fost comunicată cererea de recurs şi a fost legal citat pentru termenul de dezbateri din 29 septembrie 2022, însă acesta nu a depus întâmpinare şi nu a fost prezent la termenul stabilit în vederea soluţionării recursului.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de criticile invocate de recurenta-pârâtă, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat şi îl va respinge ca atare, în considerarea argumentelor ce succed:

În cauză, sub aspectul contextului factual, se reţine că începând cu data de 10.09.2019 a fost deschisă sesiunea de depunere a dosarelor de finanţare nerambursabilă-persoane fizice, în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională", aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018. În cadrul acestui program intimatul-reclamant A. a depus o solicitare de finanţare nerambursabilă în cuantum de 20.000 RON, fiind înregistrat dosarul de finanţare nr. x.

Prin decizia Comitetului Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu din data de 11.06.2020 s-a aprobat centralizatorul cuprinzând proiectele propuse spre respingere, printre care şi cel al intimatului-reclamant A., care a fost înregistrat la instalatorul validat 2000 B. S.R.L. sub nr. RO11-2933, cu următoarea motivare: "cererea de finanţare nu este completată integral prin tehnoredactare, ceea ce contravine prevederilor ghidului de finanţare aferent sesiunii de depunere."

Contestaţia administrativă împotriva soluţiei de respingere a cererii de finanţare, formulată de intimatul-reclamant în temeiul art. 23 alin. (1) din Ghidul de finanţare din 02.12.2018, a fost respinsă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, soluţia fiind publicată pe pagina de internet a instituţiei la 12.08.2020, motivul de respingere a cererii de finanţare şi a contestaţiei administrative formulate constând în faptul că cererea de finanţare nu a fost completată integral prin tehnoredactare.

Considerând că motivul de fapt şi de drept ce a stat la baza respingerii cererii sale de finanţare este neîntemeiat şi nelegal, fiind rezultatul unei erori de drept, intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea deciziei de respingere a contestaţiei împotriva Deciziei Comitetului Director din cadrul A.F.M., care cuprinde lista proiectelor respinse, inclusiv al său, menţionat la poziţia 183 din lista 8 din 11.06.2020, decizie emisă în temeiul art. 22 din Anexa Ordinului ministrului mediului nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională.

Soluţionând acţiunea, instanţa de fond a găsit întemeiate susţinerile reclamantului privind nelegalitatea măsurii dispuse de pârâtă, în sensul respingerii cererii de finanţare şi a contestaţiei administrative formulate de acesta, admiţând în parte acţiunea părţii reclamante, în sensul anulării Deciziei Comitetului Director din 12.08.2020, de respingere a contestaţiei şi a anulării în parte a Deciziei Comitetului Director cuprinzând lista solicitanţilor respinşi în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, în şedinţa Comitetului Director al A.F.M. din 11.06.2020 şi publicată la 11.06.2020, respectiv în privinţa poziţiei nr. 183 din lista 8. Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă decizie privind verificarea condiţiilor de eligibilitate cu luarea în considerare a celor stabilite în hotărâre şi a respins ca inadmisibil petitul privind obligarea intimatei la finanţarea nerambursabilă cu suma propusă spre aprobare prin proiect de 20.000 RON.

Pe calea recursului de faţă, supus analizei instanţei de control judiciar, pârâta a atacat sentinţa de fond din perspectiva unor critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Potrivit textului de lege invocat: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat în mod greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanţare înregistrat cu nr. unic RO11-2933, depus de intimatul-reclamant A. în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională". Mai exact, a criticat sentinţa de fond în ceea ce priveşte modalitatea de interpretare dată de prima instanţă prevederilor Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul nr. 1278/2018, şi anume a dispoziţiilor art. 21 lit. a) referitoare la obligativitatea depunerii cererii de finanţare, în original, completată integral prin tehnoredactare, conform formularului prevăzut în anexa nr. 3 la ghid, în opinia sa confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea acestor prevederi legale în speţă, dar şi cu privire la semnificaţia unor termeni şi la obligaţia verificării documentelor înainte de încărcarea acestora în aplicaţia informatică.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a criticat argumentele instanţei de fond potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, faţă de dispoziţiile art. 7 din Ghid, care prevăd la lit. g) a acestui text definiţia cererii de finanţare, iar la lit. a) că analiza conformităţii documentelor este o procedură prin care se verifică existenţa tuturor documentelor obligatorii ce trebuie depuse, precum şi forma şi valabilitatea acestora.

În opinia recurentei-pârâte, împrejurarea că art. 18 din Ghid stabileşte în sarcina instalatorului validat obligaţia de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condiţiile impuse de Ghid nu poate conduce la concluzia că analiza valabilităţii actelor ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanţare la instalator, deoarece în această ipoteză nu s-ar mai justifica dispoziţia normativă potrivit căreia, în faza de analiză, comisia de specialitate analizează dosarul prin utilizarea unei grile ce conţine criteriile de verificare, inclusiv cel referitor la existenţa documentelor necesare şi la îndeplinirea de către acestea a cerinţelor impuse de Ghidul solicitantului, rolul instalatorului validat constând doar în a bifa dacă aceste documente există şi dacă îndeplinesc sau nu condiţiile legale.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză prin probatoriul administrat, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente situaţiei deduse judecăţii, soluţia acesteia fiind legală, fiind adoptată ca atare şi de instanţa de control judiciar care reţine, în esenţă, că chestiunea supusă analizei şi asupra căreia părţile au opinii contrare, vizează consecinţele nedepunerii cererii de finanţare, completată integral prin tehnoredactare.

Potrivit art. 8 din Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018, etapele programului sunt următoarele: a) publicarea pe pagina de internet a Autorităţii a informaţiilor necesare demarării programului; b) validarea, încheierea contractelor cu instalatorii şi publicarea listei acestora; c) înscrierea solicitanţilor, rezervarea sumelor aferente finanţării şi aprobarea solicitanţilor; d) obţinerea ATR (n.r. aviz tehnic de racordare) şi încheierea contractelor de finanţare nerambursabilă; e) implementarea proiectului; f) decontarea şi plata sumelor solicitate de către instalatorii validaţi; g) monitorizarea beneficiarilor final.

Art. 18 din acelaşi Ghid prevede că: (1) Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validaţi care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul. (2) Instalatorul validat care a încheiat contractul de participare efectuează înscrierea solicitantului cu condiţia depunerii de către acesta a tuturor documentelor prevăzute în ghid. (3) Înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în: a) identificarea solicitantului şi analiza conformităţii documentelor prezentate cu condiţiile impuse prin ghid; b) introducerea în aplicaţia informatică a următoarelor date...; c) scanarea de către instalator a documentelor prevăzute la art. 21 şi introducerea lor în aplicaţia informatică în format pdf, ulterior stabilirii conformităţii acestora; d) rezervarea sumelor aferente finanţării fiecărui solicitant care întruneşte condiţiile referitoare la conformitatea documentelor.

Pe de altă parte, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că art. 19 din Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, în forma publicată la 04.09.2019, reglementează criteriile de eligibilitate a dosarului de finanţare, fiind detaliate de art. 20 din acelaşi Ghid, printre acestea neputându-se identifica cerinţa depunerii cererii de finanţare de către solicitant în formă tehnoredactată sau o eventuală sancţiune a nerespectării unei asemenea condiţii.

Intimatul-reclamant a respectat paşii procedurali impuşi de normele legale incidente, depunând cererea de finanţare la instalatorul validat 2000 B. S.R.L., fiind înregistrată sub. nr. RO11-2933, urmând ca procedura de înscriere în sistem să fie realizată, potrivit art. 18 alin. (1) şi alin. (2) anterior citate, de către instalatorul autorizat, procedură pe care, de altfel, a urmat-o.

Aşadar, responsabilitatea analizării conformităţii documentelor prezentate cu cerinţele impuse prin intermediul Ghidului solicitantului revenea instalatorului validat, acestuia revenindu-i obligaţia de a realiza înscrierea solicitantului în aplicaţia informatică doar în ipoteza în care constata că documentele prezentate sunt conforme cu cerinţele impuse prin ghid, în speţă acesta apreciind că dosarul intimatului-reclamant îndeplineşte condiţiile de înscriere a cererii de finanţare.

Or, câtă vreme documentele au fost înscrise în aplicaţia informatică, iar Administraţia Fondului pentru Mediu nu a notificat instalatorul validat, în condiţiile art. 33 alin. (3) din Ghid, cu privire la nerespectarea unor condiţii prevăzute în ghidul de finanţare, nu poate respinge proiectul solicitantului, la momentul întocmirii şi aprobării centralizatorului privind proiectele şi sumele propuse spre aprobare, pe motiv că cererea de finanţare nu îndeplineşte o condiţie de formă ce ar fi putut fi adusă la cunoştinţa intimatului-reclamant în termenul prevăzut de aceste dispoziţii legale, în timp util pentru remedierea deficienţei constatate.

În consecinţă, nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora, deşi instalatorul validat are obligaţia de a verifica documentele înainte de încărcarea acestora în aplicaţia informatică, valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare se analizează de către Comisia de analiză din cadrul Administraţiei Fondului pentru Mediu, la momentul discutării dosarului de finanţare, şi că aceasta nu poate fi considerată răspunzătoare de înscrierea în aplicaţie a unui document neconform cu cerinţele Ghidului de finanţare, atât timp cât din cuprinsul prevederilor legale incidente nu rezultă fără echivoc faptul că aceasta este voinţa legiuitorului.

Dimpotrivă, normele legale menţionate reflectă neîndoielnic faptul că legiuitorul a prevăzut termenul de 30 de zile impus prin art. 33 alin. (3) din Ghid, tocmai pentru a reglementa situaţiile în care se impune, anterior verificării îndeplinirii criteriilor de eligibilitate de către comisia de analiză din cadrul A.F.M., remedierea unor deficienţe a documentelor prezentate, inclusiv sub aspectul cerinţelor de formă impuse prin ghid. Conform acestui text de lege: "În situaţia în care Autoritatea constată nerespectarea condiţiilor prevăzute în ghidul de finanţare, notifică instalatorul validat în vederea remedierii deficienţei respective. În termen de maximum 30 de zile de la primirea notificării, instalatorul validat are obligaţia să remedieze deficienţa semnalată de Autoritate, sub sancţiunea neefectuării plăţii cheltuielilor aferente deficienţelor sau recuperării sumelor deja plătite."

În speţă, cum instalatorul validat nu a considerat că ar fi nerespectate condiţiile prevăzute în ghidul de finanţare şi a înscris dosarul intimatului-reclamant în aplicaţia informatică, iar autoritatea pârâtă, la rândul său, nu a notificat instalatorul validat în termenul prevăzut de lege pentru remedierea deficienţei în discuţie, în mod corect a reţinut prima instanţă că măsura respingerii cererii de finanţare pe motivul nedepunerii acesteia, completată integral prin tehnoredactare, este disproporţionată, marcată de un formalism excesiv, fiind, prin urmare, una nelegală ce se impune a fi înlăturată ca o consecinţă a anulării actelor administrative contestate, emise de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu. Aceasta deoarece, în contextul factual reţinut, şi-a întemeiat raţionamentul logico-juridic pe interpretarea sistematică a cadrului normativ naţional şi european în materie, constatând astfel în mod just că încălcarea de către autorităţile naţionale a propriilor obligaţii de asistenţă şi accesibilitate, a creat premisele situaţiei deduse judecăţii în cauza pendinte.

Într-adevăr, prima instanţă a procedat în mod corect la un examen efectiv al cadrului normativ în vigoare ce îi circumstanţiază aplicarea şi la administrarea probatoriului specific, pentru a determina dacă sancţiunea respingerii cererii de finanţare pe motivul invocat trebuia sau nu să fie aplicată reclamantului în împrejurările factuale reţinute. Or, în condiţiile în care autoritatea pârâtă şi, implicit, instalatorul validat, aveau obligaţia de a oferi asistenţă şi sprijin reclamantului, în sensul că instalatorul trebuia să verifice conformitatea documentelor cu cerinţele impuse prin ghid, iar autoritatea să notifice instalatorul validat cu privire la deficienţa constatată, pentru a asigura solicitantului posibilitatea de a o remedia în timp util, iar aceştia nu au procedat ca atare, rezultă fără putinţă de tăgadă că nu se poate reţine culpa părţii reclamante în depunerea unei cereri necompletate integral prin tehnoredactare, aceasta respectându-şi obligaţia de a parcurge etapele prevăzute de legea aplicabilă, iar autorităţile competente nu i-au adus la cunoştinţă existenţa vreunei probleme în finalizarea procedurii de depunere a dosarului de finanţare.

În concluzie, sunt nefondate criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare constând în încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în speţă impunându-se concluzia că autoritatea pârâtă nu putea aprecia ca nefiind valabilă cererea de finanţare ce nu era completată integral prin tehnoredactare, înregistrată de reclamant la instalatorul validat cu respectarea termenelor legale, în contextul în care solicitantului nu i-a fost adusă la cunoştinţă această deficienţă, pentru a o remedia în timp util, nici de către instalatorul validat cu ocazia primirii documentelor şi a încărcării acestora în aplicaţia informatică, nici de către autoritatea pârâtă prin intermediul instalatorului validat, în conformitate cu art. 33 alin. (3) din Ghid.

Date fiind aceste împrejurări, întrucât documentele au fost legal înregistrate de către intimatul-reclamant la instalatorul validat, recurentei-pârâte îi revenea obligaţia de a le analiza conţinutul şi nu de a respinge cererea de finanţare pentru motivul că nu a fost completată integral prin tehnoredactare.

Nici criticile recurentei ce vizează considerentele instanţei de fond reţinute cu privire la situaţiile identice invocate de reclamant, nu pot fi primite. Deşi a susţinut că situaţiile reţinute în ipotezele indicate nu au fost identice cu aceea a intimatului-reclamant, nu a arătat în concret în ce constă această distincţie şi de ce contestaţia acestuia s-a impus a fi respinsă, contrar celorlalte cazuri semnalate.

Faptul că în susţinerea criticii formulate a depus, cu titlu exemplificativ, unele cereri de finanţare şi contestaţiile formulate de solicitanţi, din care rezultă că situaţiile nu au fost similare ce aceea a intimatului-reclamant din prezenta cauză, nu este suficient pentru a demonstra nelegalitatea soluţiei instanţei de fond fundamentate pe acest considerent, câtă vreme prin depunerea acestora nu s-a demonstrat că situaţiile reţinute de prima instanţă nu corespund realităţii şi, implicit, că nu susţin caracterul întemeiat al apărărilor reclamantului.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge şi aceste susţineri ale recurentei-pârâte şi va constata că sentinţa de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale incidente în cauză, demersul părţii fiind, prin urmare, nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

În considerarea argumentelor expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

Totodată, va menţine soluţia primei instanţe asupra cererii reclamantului privind obligarea intimatei la finanţarea nerambursabilă cu suma propusă spre aprobare prin proiect de 20.000 RON, deoarece nu a fost recurată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 187 din 25 iunie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.