Standing exception upheld; appeal allowed, first-instance judgment quashed and remanded for retrial over procedural violation.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 10.12.2018, reclamanta Congregaţia Notre Dame de Sion, prin mandatara Episcopia Română Unită Cu Roma, Greco-Catolică Oradea, a solicitat - în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România - anularea parţială a Deciziei nr. 8038/2018 privind soluţionarea cererii de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Oradea, str. x, jud. Bihor, înscris în C.F. nr. x Oradea, la nr. topo xb, constând în construcţii şi terenul aferent în suprafaţă de 4478 mp.

În şedinţa publică din 14 octombrie 2020, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarei Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Oradea pentru reclamanta Congregaţia Notre Dame de Sion.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 102/CA din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis "excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată din oficiu", şi în consecinţă, a anulat acţiunea formulată de reclamanta Congregaţia Notre Dame de Sion, prin mandatara Episcopia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România.

Pentru a hotărî astfel a reţinut că, în conformitate cu art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., "Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.", iar potrivit art. 85 alin. (5), "Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau o persoană juridică dată unui avocat sau consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei."

A mai reţinut că, prin Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă".

În speţă, o persoană juridică, care figurează în proces ca reclamantă, adică Congregaţia Notre Dame de Sion, a formulat o acţiune în justiţie prin avocatul angajat de o altă persoană juridică, respectiv Episcopia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea. De asemenea, situaţia de fapt prezentată rezultă şi din procurile de reprezentare prezentate la solicitarea instanţei, mai întâi una generală, intitulată însă "Procură Specială" şi autentificată în data de 13.12.2005 prin încheierea de autentificare nr. 4748/2005 a B.N.P. A..

Instanţa a constatat că, din ambele procuri depuse la dosar rezultă că reclamanta o împuterniceşte pe mandatara Episcopia Română Unită cu Roma Greco - Catolică Oradea să o reprezinte în justiţie. Or, aşa cum s-a arătat anterior, în lumina prevederilor art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost acesta interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în justiţie o persoană juridică nu poate fi reprezentată printr-o altă persoană juridică, şi nici prin avocatul angajat de aceasta din urmă.

Chiar dacă reclamanta a susţinut că ar fi reprezentată ea însăşi de domnul avocat B., instanţa constată că deşi i s-a pus în vedere, partea nu a putut prezenta contractul de asistenţă juridică încheiat între aceasta şi domnul avocat, fiind depus la dosar, în vederea repunerii cauzei pe rol, Contractul de asistenţă juridică nr. x/10.12.2018 încheiat între domnul avocat şi domnul C., în calitate de vicar general al Episcopiei Române Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea, fapt ce rezultă atât din ştampila aplicată de client pe contract precum şi din susţinerile orale ale părţii.

În aceste condiţii, chiar dacă împuternicerea avocaţială este emisă în numele clientului Congregaţia Notre Dame de Sion, atât timp cât între domnul avocat şi reclamantă nu există un contract de asistentă juridică legal încheiat, nu se poate reţine nici susţinerea reclamantei în sensul că aceasta ar fi reprezentată direct de avocatul care a formulat cererea introductivă.

Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că potrivit art. 85 alin. (5) in C. proc. civ. împuternicirea de a reprezenta o persoană juridică dată unui avocat se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei de avocat, iar conform art. 108 alin. (1) şi (3) din Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011 privind Statutul profesiei de avocat, "(1) Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenţă juridică, încheiat în formă scrisă între avocat şi client ori mandatarul acestuia. (...) (3) Avocatul nu poate acţiona decât în limitele contractului încheiat cu clientul său, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege".

Prin urmare, dreptul avocatului de a reprezenta un client, persoană fizică sau juridică, există doar în măsura în care există încheiat, în formă scrisă, un contract de asistenţă juridică între client şi avocat.

În lipsa unui astfel de contract, nu se poate naşte dreptul de reprezentare convenţională, cu excepţia cazului prevăzut de art. 87 alin. (2) din C. proc. civ., un astfel de drept de reprezentare neputând aşadar rezulta dintr-o procură generală sau specială.

Pe de altă parte, nu se poate reţine nici incidenţa art. 121 alin. (6) Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011 privind Statutul profesiei de avocat în sensul că avocatul reclamantei a fost angajat de o terţă persoană juridică, respectiv Episcopia Română Unită Cu Roma, Greco - Catolică Oradea în beneficiul reclamantei, iar aceasta a acceptat încheierea contractului în aceste condiţii.

Sub acest aspect, instanţa are în vedere faptul că dispoziţia cuprinsă la art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, are caracter de normă specială în materia reprezentării persoanelor juridice în justiţie prin avocat, astfel că se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 121 alin. (6) Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011 privind Statutul profesiei de avocat, care trebuie interpretate în sensul că sunt aplicabile doar în cazul reprezentării de către avocat în faţa altor autorităţi publice decât în justiţie sau în cazul în care este vorba despre persoane fizice.

În consecinţă, curtea de apel a constatat că nu se poate reţine existenţa dreptului de a o reprezenta pe reclamantă în prezenta cauză nici în favoarea mandatarei Episcopia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea şi nici în favoarea domnului avocat B., astfel că a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată din oficiu şi a anulat acţiunea.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Congregaţia Notre Dame de Sion, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ.

În motivare a arătat, în esenţă, că prin Procura specială autentificată sub nr. x/2005 de BNP A. din Iaşi, a mandatat EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ ORADEA, printre altele, "să ne reprezinte la (...) orice alte organe competente, în vederea reconstituirii/revendicării dreptului de proprietate pentru imobilele (construcţii şi terenuri) aflate pe raza judeţului Bihor". Totodată, prin această procură specială, în scopul retrocedării proprietăţilor imobiliare situate pe raza judeţului Bihor, a împuternicit mandatara inclusiv să-i angajeze avocat.

Toate cererile de retrocedare care au stat la baza emiterii Deciziei contestate au fost făcute, în numele reclamantei, de mandatara EPISCOPIA GRECO-CATOLICĂ ORADEA, în baza procurii de mai sus, iar acţiunea în contencios administrativ a fost introdusă de avocatul subscrisei, în baza Contractului de asistenţă juridică nr. x/2018 (depus la dosarul cauzei), încheiat de mandatara EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ ORADEA pentru CONGREGAŢIA NOTRE DAME DE SION. Astfel, calitatea de client a reclamantei este stipulată la rubrica din Art. 1 - Obiectul contractului, unde mai sunt menţionate în mod expres serviciile avocaţiale ce urmează a fi prestate, respectiv redactarea de cereri cu caracter juridic" şi reprezentarea juridică".

În principal, sentinţa nr. 102/CA/14.10.2020 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosarul sus-menţionat este nelegală sub aspectul anulării acţiunii, dacă dispozitivul sentinţei nr. 102/CA/14.10.2020 a Curţii de Apel Oradea nu se referă decât la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarei Episcopia. Apreciază că instanţa de fond a pronunţat această hotărâre cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, conform art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

In primul rând, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 248 din C. proc. civ. privind soluţionarea excepţiilor procesuale, respectiv, deşi a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului subscrisei, la termenul de judecată din data de 03.04.2019 şi a prorogat discutarea ei pentru termenul din 17.04.2019, nu a dispus niciodată unirea acesteia cu fondul şi nici soluţionarea separată prin încheiere. Mai mult, după repunerea cauzei pe rol, singura excepţie care a fost reiterată şi asupra căreia s-a acordat un termen de judecată pentru ca părţile să pună concluzii a fost excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarei Episcopia. Chiar şi la ultimul termen de judecată din data de 14.10.2020, instanţa de fond nu a pus în discuţie decât această ultimă excepţie, iar prin dispozitivul hotărârii recurate nu s-a referit în mod explicit decât la admiterea acesteia.

În al doilea rând, instanţa de fond nu a respectat regulile de procedură privitoare la reprezentarea procesuală, a căror încălcare atrage nulitatea absolută necondiţionată, conform art. 176 pct. 2 din C. proc. civ.

Astfel, contrar celor reţinute de prima instanţă, calitatea de reprezentant a avocatului reclamantei a fost probată cu împuternicirea avocaţială nr. 100/2018, care face această dovadă în condiţiile art. 85 alin. (3) din C. proc. civ. şi ale art. 43 din Legea nr. 51/1995.

În al treilea rând, toate considerentele sentinţei privind analiza calităţii de reprezentant a avocatului prin prisma interpretării clauzelor contractului de asistenţă juridică contravin chiar Deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curţi, care se referă limpede strict la ipoteza în care o persoană juridică este reprezentată în justiţie de o altă persoană juridică mandatară sau de avocatul sau consilierul juridic al acesteia din urmă. Nicidecum, însă, decizia instanţei supreme nu vizează ipoteza din speţa de faţă, respectiv situaţia în care avocatul este avocatul reclamantei, iar nu al mandatarei. împrejurarea că reprezentantul Episcopiei a semnat contractul de asistenţă juridică în calitate de mandatară, atât timp cât reclamanta a avut calitatea de client în consonanţă cu prevederile art. 121 alin. (6) raportat la art. 108 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

În al patrulea rând, susţinerea instanţei de fond că prevederile art. 121 alin. (6) din Hotărârea nr. 64/2011 a UNBR sunt aplicabile doar în cazul reprezentării de către avocat în faţa altor autorităţi publice decât in justiţie", deoarece dispoziţia art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte, are caracterul unei norme speciale în materia reprezentării persoanelor juridice in justiţie prin avocat, este rezultatul unei interpretări parţiale şi nesistematice a normelor de procedură incidente. Astfel, art. 121 din Statutul profesiei de avocat reglementează condiţiile generale ale contractului de asistenţă juridică, constituind, practic, chiar una dintre normele de trimitere la care se referă expresia "în condiţiile legii" din art. 84 din C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, prevederile art. 121 alin. (6) din Hotărârea nr. 64/2011 a UNBR, emise în conformitate cu Legea nr. 51/1995, au ele însele caracterul unor norme speciale emise în executarea în concret a legii, astfel încât motivul invocat de instanţa de fond privind "caracterul special şi prioritar" al prevederilor generale ale art. 84 alin. (1) din C. proc. civ. apare ca fiind nelegal.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susţineri din recurs.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat exclusiv în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reţine că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunţare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept incidente.

De asemenea, în conformitate cu art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În acest context legal, Înalta Curte constată că prima critică formulată de recurenta reclamantă este întemeiată, întrucât judecătorul fondului a încălcat dispoziţiile procedurale ce consacră principiile oralităţii, contradictorialităţii şi dreptul la apărare al părţilor, principii care guvernează procesul civil, iar această împrejurare se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, din încheierea de şedinţă de la primul termen de judecată din 06.03.2019 reiese că instanţa de fond a pus în discuţie problema reprezentării reclamantei de EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICA ORADEA, apreciind că ar fi necesară depunerea la dosar a unui mandat special în acest sens, iar nu a procurii generale înfăţişate. După dezbateri, a pus expres în vedere avocatului prezent să facă dovada existenţei "unei procuri speciale din care să rezulte mandatul dat de reclamanta CONGREGAŢIA NOTRE DAME DE SION pentru EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICA ORADEA, în vederea reprezentării în prezentul dosar.", acordând şi un termen în acest scop.

Ulterior, a fost depus la dosar Contractul de asistenţă juridică nr. x/2018 în care figurează la rubrica "Client" reclamanta CONGREGAŢIA NOTRE DAME DE SION, contractul fiind încheiat de mandatarul persoană fizică C.. De asemenea, împuternicirea avocaţială consemnează drept client Congregaţia, fiind menţionat numărul contractului de asistenţă juridică.

Avocatul prezent în şedinţa de judecată a solicitat admiterea excepţiei doar cu privire la lipsa calităţii de reprezentant a Episcopiei şi a susţinut tot timpul că o reprezintă direct pe reclamantă, care figurează în calitate de client în contractul de asistenţă juridică.

Înalta Curte constată că - în acest context factual, chiar fără a nega valabilitatea argumentaţiei sentinţei în sensul că o persoană juridică nu ar putea reprezenta convenţional o altă persoană juridică în justiţie, prin raportare la art. 84 alin. (1) din Cod, astfel cum a fost interpretat şi prin Decizia nr. 9/2016 a ÎCCJ - totuşi în cauză nu rezultă punerea în discuţie a excepţiei lipsei calităţii avocatului semnatar al acţiunii de reprezentant al reclamantei CONGREGAŢIA NOTRE DAME DE SION, deşi în considerentele sentinţei este analizată şi această excepţie.

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum şi prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanţă a soluţionat pe cale de excepţie cauza cu încălcarea regulilor de procedură în ceea ce priveşte aspectele expuse mai sus - apreciază recursul ca fiind fondat în limitele arătate, urmând să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 496 şi art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Congregaţia Notre Dame de Sion împotriva sentinţei nr. 102/CA din 14 octombrie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.