Age-based discrimination claim in professional grade promotion: CNCD decision annulled, fine set aside, and appeal allowed

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 25.06.2020 sub nr. x/2017, reclamantul Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., anularea în parte a Hotărârii CNCD nr. 973/18.11.2019 prin care a fost admisă sesizarea petentei A. cu aspecte privind nepromovarea în grad profesional necorespunzător vechimii şi anularea amenzii contravenţionale în cuantum de 1.000 RON aplicată reclamantului, în baza art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

2. Soluţia pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 87 din 8 septembrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, faţă de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin hotărârea nr. 973/2019, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a admis sesizarea petentei A. privind nepromovarea acesteia în gradul profesional corespunzător vechimii deţinute în profesie şi a constatat că aspectele sesizate constituie discriminare conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000, dispunându-se sancţionarea reclamantului cu amendă contravenţională în sumă de 1000 RON.

S-a reţinut că petenta A. nu a fost promovată în gradul profesional I după 3 ani de la ultima promovare, fiind menţinută în gradul II, spre deosebire de patru colegi mai tineri din Orchestra Populară - Ansamblul Chindia care au fost promovaţi în gradul I şi II după definitivarea studiilor superioare.

Astfel, s-a reţinut existenţa unui tratament diferenţiat al angajatorului care a omis să dea curs cererilor petentei privind promovarea în gradul profesional superior, existenţa unui criteriu de discriminare, respectiv "vârsta".

Prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele legale în sensul calificării faptei angajatorului de a nu da curs cererilor petentei privind promovarea în grad profesional după trei ani de la ultima promovare, drept faptă de discriminare, avându-se în vedere analiza considerentelor sentinţei nr. 2332/2017 a Tribunalului Dâmboviţa.

A apreciat că, potrivit acestei sentinţe, reclamantul a fost obligat să dea curs cererilor formulate de petentă şi să iniţieze procedura privind încadrarea acesteia în gradul I corespunzător vechimii de 20 de ani iar examenele de promovare organizate nu ar constitui o punere în executare întocmai a dispozitivului sentinţei sus menţionate.

Instanţa de recurs consideră că recursul este întemeiat iar sentinţa primei instanţe a fost dată cu aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. d) din O.G. nr. 137/2000, întrucât fapta nu constituie discriminare, aşa cum greşit a apreciat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Lecturând sentinţa nr. 2332/2017 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, se constată că prin dispozitivul acesteia s-a dispus obligarea pârâtului Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa să dea curs cererilor formulate de reclamanta A. şi să iniţieze procedura privind încadrarea reclamantei în gradul I corespunzător vechimii de 20 de ani.

Prima instanţă a interpretat eronat atât dispozitivul cât şi considerentele acestei hotărâri judecătoreşti, singura obligaţie a Centrului Judeţean de Cultură fiind de a iniţia procedura privind încadrarea reclamantei A., nicidecum să realizeze o anumită încadrare a acesteia în gradaţia superioară, aşa cum greşit se menţionează în motivarea Hotărârii nr. 973/2019 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Dimpotrivă, în penultimul alineat al hotărârii judecătoreşti menţionate, s-a arătat în mod expres faptul că încadrarea în gradaţia superioară este o problemă ce poate fi decisă ulterior susţinerii examenului, astfel că singura obligaţie ce incumba pârâtului era de a organiza examenul de promovare.

Ulterior pronunţării sentinţei nr. 2332/2017, recurentul pârât a organizat, la data de 11.12.2017, examenul de promovare, intimata A. neformulând cerere de înscriere la examen, spre deosebire de colegii săi.

După data rămânerii definitive a sentinţei respective, recurentul a mai organizat examenul de promovare la care intimata, din nou, nu s-a prezentat.

Considerentele hotărârii recurate sunt eronate întrucât examenele de promovare organizate de către reclamant constituie exact o punere în executare a dispozitivului hotărârii judecătoreşti astfel că susţinerea primei instanţe în sensul că situaţia discriminatorie poate fi înlăturată numai prin executarea întocmai a dispozitivului sentinţei nu face decât să fie în favoarea susţinerilor reclamantului, astfel că are un caracter contradictoriu în raport de soluţia pronunţată.

Cu toate că reclamantul a procedat exact aşa cum a reţinut prima instanţă în sensul că s-a înlăturat situaţia discriminatorie prin organizarea a două examene de promovare la care intimata nu s-a prezentat, instanţa nu a interpretat corect această situaţie de fapt, intimata refuzând să se prezinte la examene, astfel că este imposibil a se reţine că recurentul ar fi săvârşit o faptă de discriminare, neavând nicio obligaţie de a o promova pe intimată în condiţiile refuzului acesteia de a se prezenta la examene, acest aspect reţinut prin Hotărârea contestată fiind contrazis atât de sentinţa civilă invocată cât şi de prevederile H.G. nr. 286/2011 care se referă la promovarea personalului în urma examenului.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, se va admite acţiunea reclamantului Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa şi se va anula hotărârea nr. 973/18.11.2019 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 87 din 8 septembrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Admite acţiunea reclamantului Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa.

Anulează hotărârea nr. 973/18.11.2019 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.