Competence for salary discrimination claims between judicial auxiliary staff: labor court versus administrative jurisdiction under Law no. 153/2017

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată la data de 25.02.2020 pe rolul Tribunalului Timiş, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Oradea, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Oradea şi Preşedintele Curţii de Apel Oradea:

- recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, care depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat, şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022;

- uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie conform deciziei înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu data de 01.01.2018 în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017.

- repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenţei dintre suma care ni s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Bucureşti.

- obligarea pârâţilor Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea şi Ministerul Justiţiei la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada I ianuarie 2018 şi pe viitor,

- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadentei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 3, 4, 6, 10, 25, 37, 38 din legea 153/2017, Anexa V la Legea nr. 153/2017, art. 268, art. 5, art. 159, art. 166 Codul Muncii, art. 2523, 1535 C. civ., art. 14 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 18.02.2021, Tribunalul Timiş, secţia a I civilă a admis excepţia de conexitate a cauzei înregistrate sub nr. x/2020 la dosarul x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, invocată de pârâta Curtea de Apel Oradea şi a dispus conexarea cauzei înregistrate sub nr. x/2020 la dosarul nr. x/2019.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

La termenul din 21.09.2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea dosarului nr. x/2020 şi formarea unui dosar distinct, respectiv dosarul nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 19.10.2021, având ca obiect obligaţia de a face.

Prin sentinţa nr. 1451 din data de 19 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă (complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale), a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, prin urmare, a suspendat soluţionarea cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. şi pe pârâţii Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor şi Ministerul Justiţiei, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că natura juridică a cauzei inregistrate initial sub nr. x/2020 nu este de contencios administrativ, întrucât reclamanţii nu contestă un act administrativ tipic şi nici nu deduc judecăţii un act administrativ asimilat, şi nu există alte dispoziţii speciale prin care să fie instituită competenţa materială a instanţei de contencios administrativ. Ori de câte ori legiuitorul a dorit ca litigiile privind anumite categorii profesionale să nu intre sub jurisdicţia muncii, ci să fie soluţionate de către instanţele de contencios administrativ, a prevăzut-o expres, prin instituirea unor norme speciale de atribuire a competenţei.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Din expunerea obiectului acţiunii deduse judecăţii, rezultă că reclamanţii, personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Tribunalului Bihor, au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor şi Ministerul Justiţiei, recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curţi de apel, uniformizarea modului de calcul al salariilor, repararea prejudiciului produs şi plata diferenţei dintre sumele astfel rezultate şi cele efectiv plătite, pentru perioada 1 ianuarie 2018 dar şi pentru viitor, precum şi actualizarea sumelor astfel stabilite cu indicele de inflaţie.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au invocat o diferenţiere nejustificată în materie de salarizare şi au solicitat aplicarea directă a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului privind nediscriminarea şi dreptul la egalitate în situaţii similare, a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a dispoziţiilor legale în materie.

În raport de obiectul principal al acţiunii - acordarea de drepturi salariale, cu invocarea discriminării ivite în timpul raportului de serviciu al reclamanţilor, Înalta Curte reţine că reclamanţii nu supun judecăţii examinarea legalităţii unui act administrativ (nici tipic şi nici asimilat), acţiunea formulată neprezentând nici configuraţia unei contestaţii promovate potrivit art. 7, sectiunea 1, cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017.

Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 anterior menţionate, conform cărora "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti" şi nici dispoziţiile de drept comun ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Dispoziţiile legale anterior menţionate sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competenţa exclusivă, materială şi teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal fiind reglementată pentru situaţii clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

În raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamanţi, având în vedere împrejurarea că pentru litigiile privind drepturile salariale, în afara situaţiei circumstanţiate, prevăzute la art. 7, sectiunea 1, cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competenţa de soluţionare instanţelor de contencios administrativ, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecăţii este unul civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar competenţa materială va fi determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 şi art. 269 din Codul muncii.

Art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din acelaşi cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul."

Prin urmare, competenţa soluţionării cauzei revine tribunalului - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă pe care, de altfel, reclamanţii au ales să o învestească iniţial, având în vedere şi dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii GG., HH., II., JJ., BB., W., KK., LL., MM., NN., AA., OO., M., PP., T., N., NNN., QQ., SS., RR., TT., O., VV., UU., WW., YY., ZZ., XX., CC., BBB., Y., AAA., FF., GGG., I., X., CCC., DDD., EEE., FFF., JJJ., HHH., III., KKK., LLL., MMM., Z., L., DD., OOO., PPP., QQQ., Q., F., D., G., B., C., E., R., U., H., P., K., J., EE., S., V., A., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiţiei, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.