Salary discrimination claim; nullity of cassation appeal for failure to state grounds under Art. 488

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 28.01.2020, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care a solicitat să se constate discriminarea salarială pentru perioada 11 mai 2011 - 31 ianuarie 2014 şi să se dispună obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale la plata despăgubirilor materiale reprezentate de diferenţele salariale la nivelul legilor nr. 221/2008 si nr. 330/2009 pentru perioada 13 mai 2011 - 31 ianuarie 2014, sume actualizate cu rata inflaţiei si dobânda legala de la data naşterii acestui drept şi până la plata efectivă a acestora, precum şi daune morale, ambele despăgubiri în cuantum total de 100.000 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 117 din 10 iulie 2020 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3. Recursul exercitat în cauză şi alte aspecte relevante

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii, respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat existenţa unor speţe similare, acţiuni formulate de alte cadre didactice, care s-au adresat celor 3 puteri ale statului, respectiv cea legislativă, executivă şi judecătorească, pentru rezolvarea situaţiei discriminatorii reclamate, a prezentat corespondenţa purtată cu diferitele autorităţi şi federaţii sindicale reprezentative din învăţământ şi a apreciat că nu putea solicita pârâtului emiterea unui act administrativ, câtă vreme drepturile salariale ale cadrelor didactice sunt stabilite prin lege sau prin interpretarea actelor normative dată prin recursuri în interesul legii sau hotărâri de dezlegare a chestiunilor de drept emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, recurentul a prezentat succesiunea actelor normative în materie, situaţia discriminatorie din punct de vedere salarial pentru perioada 2011-2014, a redat parte din considerentele deciziei CCR nr. 794/15.12.2016 şi a indicat o serie de dosare soluţionate de Tribunalul Argeş având ca obiect "drepturi băneşti - Legea nr. 221/2008, Legea nr. 330/2009 şi Legea nr. 63/2011".

Deşi au fost legal citaţi, intimaţii-pârâţi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Ministerul Educaţiei nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

În şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază calea de atac, argumentele prezentate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, cererea de recurs se limitează la prezentarea situaţiei de fapt care a condus la formularea cererii de chemare în judecată, fără a fi aduse critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate (fără a se face referiri la vreunul dintre considerentele instanţei de fond).

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Constatând că recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 anterior menţionat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 117 din 10 iulie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.