Negative jurisdictional conflict: interpretation of "domicile" vs. "residence" for territorial competence in administrative salary disputes

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la 01.11.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Harghita, a solicitat obligarea pârâtului să emită documentele prin care să recalculeze salariul şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi, începând cu data de 01.11.2018 şi pentru viitor, prin raportare la salariul minim brut prevăzut de lege în perioada 2018-2021, prin înlocuirea salariului funcţiei îndeplinite din reconstrucţia salarială cu suma de 1.900 RON în anul 2018, de 2.080 RON în anul 2019, de 2.230 RON, respectiv 2.350 RON în anul 2020 şi de 2.300 RON, respectiv 2.350 RON în anul 2021, dar nu mai mult de nivelul stabilit pentru anul 2022 prin legea în vigoare, Legea nr. 153/2017; obligarea pârâtului să recalculeze sumele compensatorii şi sporurile cuvenite prin raportare la noile valori obţinute; obligarea pârâtului să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 01.11.2018, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Harghita, secţia Civilă

Prin sentinţa civilă nr. 73/26.01.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Ilfov a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, competenţa se stabileşte prin raportare la domiciliul reclamantului, membru de sindicat.

2.2. Hotărârea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 508/27.05.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita. A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut, în esenţă, că, potrivit procesului-verbal ataşat la dosar, domiciliul reclamantei este în mun. Miercurea Ciuc, jud. Harghita, la data înregistrării acţiunii.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Aşadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispoziţiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică, situaţie reţinută în mod corect de ambele instanţe aflate în conflict. Problema care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte înţelesul noţiunii de "domiciliu", în sens procedural şi a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin domiciliu se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar reşedinţa este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară.

Deşi dispoziţiile art. 107 şi următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înţelege prin domiciliul părţilor, prezintă relevanţă prevederile art. 155 pct. 6 din C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării se înţelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuieşte la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziţii legale la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că, deşi noţiunile de "domiciliu" şi "reşedinţă" nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, această distincţie nu este relevantă în procedura civilă, unde utilizarea alternativă a celor două sintagme urmăreşte să asigure legalitatea procedurii de citare, respectiv înştiinţarea corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii. Noţiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, în cazul de faţă cu reşedinţa reclamantului, iar în raport de locuinţa statornică a părţii se stabileşte atât legalitatea procedurii de citare, cât şi instanţa competentă să soluţioneze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speţă, la atribuirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe în circumscripţia căreia reclamanţii nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voinţa legiuitorului, care, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamanţilor accesul facil la instanţa de judecată aflată în circumscripţia teritorială în care locuiesc.

Din verificările efectuate de Tribunalul Braşov în ceea ce o priveşte pe reclamanta A., angajată în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Harghita, a rezultat că aceasta are reşedinţa din 11.08.2020 în mun. Miercurea Ciuc, jud. Harghita, unde a avut locul de muncă, loc menţinut şi la data promovării cererii de chemare în judecată, aceasta fiind locuinţa statornică, în raport de care se stabileşte competenţa teritorială a instanţei de contencios administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe Sindicatul Naţional Al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I.-Biroul Teritorial Harghita pentru A., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Harghita, prin reprezentant legal, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 septembrie 2022.