Suspension of execution of forensic medical expert regulations: impact of expert opinion restrictions on the right to defense and fair trial

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021 la data de 30.12.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior de Medicină Legală, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea următoarelor prevederi din Hotărârea nr. 14 din data de 23.06.2017 a Consiliului Superior de Medicină Legală, privind activitatea medicului legist în calitate de expert numit de organele judiciare la solicitarea părţilor: art. 22 alin. (2) lit. a) din Hotărâre; art. 17 alin. (1) lit. b) teza finala (cu privire la sintagma "sau cu acordul expertului oficial") din Hotărâre; art. 18 alin. (1) lit. a), b) din Hotărâre.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 15/2022 din 25 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior de Medicină Legală.

S-a dispus suspendarea executării dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b) teza finală "..sau cu acordul expertului oficial", respectiv a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) lit. a) din Hotărârea nr. 14/23.06.2017 a Consiliului Superior de Medicină Legală prin care au fost adoptate Normele metodologice privind activitatea medicului legist în calitate de expert numit de organele judiciare la solicitarea părţilor.

A fost respinsă în rest cererea de suspendare.

S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în această procedură.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior de Medicină Legală, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Astfel, în procedura de faţă, instanţa are posibilitatea de a efectua exclusiv o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

A apreciat recurentul că modalitatea în care instanţa a înţeles să soluţioneze cererea de suspendare, intrând în analiza legalităţii normelor contestate, poate fi calificată ca o antepronunţare asupra unei eventuale cereri de anulare a dispoziţiilor vizate.

În mod eronat, instanţa de fond a apreciat existenţa cazului bine justificat atât cu privire la dispoziţiile art. 17 alin. (1) din hotărâre, cât şi cu privire la dispoziţiile instituite în cuprinsul art. 22 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ.

A mai arătat recurentul că necesitatea stipulării menţiunii "în prezenţa sau cu acordul expertului oficial" îşi găseşte explicaţia chiar în cuprinsul normei legale, actele şi mijloacele de probă ale cauzei sunt puse la dispoziţia instituţiei medico-legale de organele judiciare, ceea ce creează în sarcina instituţiei vizate o obligaţie de diligenţă în asigurarea integrităţii, conservării şi securizării tuturor elementelor care prezintă valoare în caz.

A menţionat recurentul că eronată este şi interpretarea dată de instanţă dispoziţiilor cuprinse în art. 22 alin. (2) lit. a) din hotărâre, apreciindu-se că prin instituirea normei vizate se aduce atingere dreptului reclamantei la apărare.

Legiferarea unor norme precise aplicabile activităţii expertului-parte nu constituie o intruziune în activitatea sa, nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, ci conferă legitimitate opiniei expertale realizate de acesta.

Totodată, a concluzionat recurentul, limitele prevăzute de normele legale în care se desfăşoară activitatea expertului recomandat nu reprezintă ingerinţe de natură să atragă o încălcare a drepturilor intimatei, instanţa ce soluţionează cauza penală urmând a analiza opinia expertală în ansamblul întregului materialul probator administrat în cauză, ceea ce înlătură posibilitatea existenţei unei pagube iminente.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca tardiv, iar în subsidiar ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

La termenul de judecată din 22 septembrie 2022, Înalta Curte a respins excepţia tardivităţii recursului, având în vedere că acesta a fost formulat în termenul prevăzut de lege.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat suspendarea art. 22 alin. (2) lit. a), art. 17 alin. (1) lit. b) teza finala (cu privire la sintagma "sau cu acordul expertului oficial"), art. 18 alin. (1) lit. a), b) din Hotărârea nr. 14 din data de 23.06.2017 a Consiliului Superior de Medicină Legală, privind activitatea medicului legist în calitate de expert numit de organele judiciare la solicitarea părţilor.

Soluţionând cererea, instanţa de fond a admis în parte cererea reclamantei şi a dispus suspendarea executării dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b) teza finală "..sau cu acordul expertului oficial", respectiv a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) lit. a) din Hotărârea nr. 14/23.06.2017 a Consiliului Superior de Medicină Legală prin care au fost adoptate Normele metodologice privind activitatea medicului legist în calitate de expert numit de organele judiciare la solicitarea părţilor. A respins în rest cererea de suspendare.

Recurentul-pârât a formulat critici în ceea ce priveşte soluţia de admitere în parte a cererii de suspendare, critici subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantei (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

Referitor la noţiunea de caz bine justificat, aceasta a fost definită prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind reprezentată de acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În cauză, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22 alin. (2) lit. a) din Hotărârea nr. 14/23.06.2017 a Consiliului Superior de Medicină Legală, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, prima instanţă reţinând în mod corect că argumentele reclamantei sunt împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului.

Astfel, prima instanţă a avut în vedere că interdicţia conţinută de art. 22 alin. (2) lit. a) din actul menţionat cu privire la aspectele pe care le poate aborda opinia expertală (expertul medico-legal recomandat nu poate face aprecieri: a) asupra competenţei psihice sau a discernământului unei persoane chiar dacă a participat la examinarea persoanei respective efectuată de comisia medico-legală psihiatrică) ridică serioase îndoieli cu privire la legalitatea acestor dispoziţii în contextul exercitării dreptului la apărare.

Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 162/14.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior de Medicină Legală.

Au fost anulate art. 22 alin. (2) lit. a) şi art. 18 alin. (1) lit. a), b) din Hotărârea Consiliului Superior de Medicină Legală nr. 14 din 23.06.2017 şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de anulare a art. 17 alin. (1) lit. b) teza finală din acelaşi act normativ.

Chiar dacă această sentinţă nu are caracter definitiv, soluţia pronunţată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, întrucât generează îndoieli serioase şi rezonabile cu privire la legalitatea actului administrativ în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22 alin. (2) lit. a), făcând de prisos analiza celorlalte susţineri şi apărări ale recurentului-pârât cu privire la nedovedirea acestei condiţii.

În concluzie, instanţa de recurs apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru suspendarea executării dispoziţiilor art. alin. (2) lit. a) din Hotărârea Consiliului Superior de Medicină Legală nr. 14 din 23.06.2017.

Referitor la cea de a doua condiţie prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte va achiesa la opinia instanţei de fond, considerând că aceasta a apreciat corect, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, că, în măsura în care operează limitarea din art. 22 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Consiliului Superior de Medicină Legală nr. 14 din 23.06.2017, încuviinţarea de către instanţă a participării acestuia din partea reclamantei (inculpatei) la efectuarea lucrării de specialitate care vizează inclusiv starea psihică de la epoca săvârşirii faptei apare ca fiind lipsită de finalitate practică. Prin aceasta dreptul la apărare al reclamantei şi dreptul la un proces echitabil în consecinţă ar fi grav şi iremediabil vătămate, i s-ar crea un prejudiciu care nu ar mai putea fi reparat.

Înalta Curte reţine şi faptul că prezumarea de către instanţa de judecată a unor consecinţe viitoare produse de dispoziţiile contestate asupra situaţiei reclamantei nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte admiterea cererii de suspendare a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Consiliului Superior de Medicină Legală nr. 14 din 23.06.2017 este legală şi urmează să fie menţinută, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, în raport de soluţia de admitere a cererii în anularea actului administrativ în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Consiliului Superior de Medicină Legală nr. 14 din 23.06.2017, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1), situaţie regăsită în speţa de faţă. Astfel, independent de caracterul neîntemeiat al criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că prelungirea măsurii suspendării executării dispoziţiilor art. 22 alin. (2) lit. a) din hotărâre a operat de drept în beneficiul reclamantei, în temeiul dispoziţiei legale exprese, neputând fi înlăturată prin soluţia pronunţată în prezenta cale de atac.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. b) teza finală "..sau cu acordul expertului oficial" din Hotărârea Consiliului Superior de Medicină Legală nr. 14 din 23.06.2017, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, având în vedere analizarea motivelor de nelegalitate pe fondul acţiunii în anulare şi respingerea acestei cereri prin sentinţa civilă amintită anterior, respectiv nr. 162/14.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Soluţia pronunţată constituie un argument în susţinerea neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, întrucât această hotărâre judecătorească constituie un reper în verificarea aparenţei de legalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b) teza finală "..sau cu acordul expertului oficial" din Hotărârea Consiliului Superior de Medicină Legală nr. 14 din 23.06.2017, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate asupra legalităţii dispoziţiilor contestate, pronunţându-se în sensul validării acestora.

În consecinţă, având în vedere că nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. b) teza finală "..sau cu acordul expertului oficial" din Hotărârea Consiliului Superior de Medicină Legală nr. 14 din 23.06.2017, nu se mai impune analizarea condiţiei pagubei iminente, aceasta neputând fi analizată în lipsa existenţei unui caz bine justificat, întrucât, pentru a putea opera suspendarea executării actului administrativ se impune ca cele două condiţii să fie îndeplinite în mod cumulativ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Consiliul Superior de Medicină Legală împotriva sentinţei civile nr. 15/2022 din 25 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte sentinţa recurată şi, după rejudecare, va respinge cererea de suspendare a executării dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b) teza finală "...sau cu acordul expertului oficial" din Hotărârea nr. 14/23.06.2017 a Consiliului Superior de Medicină Legală. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Superior de Medicină Legală împotriva sentinţei civile nr. 15/2022 din 25 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, după rejudecare:

Respinge cererea de suspendare a executării dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. b) teza finală "...sau cu acordul expertului oficial" din Hotărârea nr. 14/23.06.2017 a Consiliului Superior de Medicină Legală.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 22 septembrie 2022.