Competition-law interveners lack standing: ancillary intervention applications rejected as inadmissible, appeals dismissed.

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 51/10.08.2016 emisă de Consiliul Concurenţei solicitând anularea deciziei pentru motive de ordin formal; anularea deciziei pe fond şi închiderea investigaţiei; modificarea deciziei în sensul reindividualizării sancţiunii contravenţionale aplicate cu consecinţa înlocuirii sau reducerii acesteia şi suspendarea executării deciziei atacate până la soluţionarea definitivă a dosarului.

B. şi C. au formulat cereri de intervenţie accesorie în interesul reclamantei A. S.R.L., solicitând admiterea în principiu a cererilor.

B. a solicitat anularea Deciziei nr. 51/10.08.2016 şi închiderea investigaţiei şi în subsidiar, modificarea deciziei în sensul reindividualizării sancţiunii contravenţionale aplicate cu consecinţa înlocuirii sau recucerii acesteia iar C. a solicitat anularea Deciziei nr. 51/10.08.2016 emisă de către autoritatea publica Consiliul în tot sau în parte, anularea Ordinului nr. 15/19.11.2012 prin care a fost declanşată procedura de investigare şi în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate cu avertisment ori reducerea amenzii contravenţionale raportat la criteriile legale de individualizare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 10 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse ca inadmisibile cererile de intervenţie accesorii formulate de B. şi C..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 10 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, B. şi C. au declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, admiterea în principiu a cererilor de intervenţie accesorie, anularea încheierii de şedinţă din 10.12.2021 şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuare judecăţii în vederea soluţionării cauzei.

Au arătat recurentele că doresc să promoveze interesele profesionale ale asociaţilor firmei reclamante, de profesie piloţi de nave maritime, în special prin promovarea unor întrebări preliminare la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ce sunt de natură să dezlege problema de interpretare a tratatelor în prezenta cauză, interesele proprii ale intervenienţilor derivând din afectarea drepturilor ce s-ar putea produce prin rămânerea definitivă a deciziei nr. 51/2016 a Consiliului Concurenţei.

În accepţiunea acestora, sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de intervenţie accesorie ce provin de la un partener social, respectiv asociatul reclamantului ce nu doreşte să extindă cadrul procesual ci să susţină apărările formulate de petenţi în condiţiile în care au apărut modificări în legislaţie ce se încadrează în cadrul legii mai favorabile şi impun administrarea unui probatoriu ce nu putea fi prevăzut anterior.

În final au menţionat recurentele că încheierea atacată cuprinde motive contradictorii fiind dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material, considerând necesar ca soluţia atacată să fie reformată prin admiterea căii de atac.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a încheierii Curţii de Apel Bucureşti, susţinând, în esenţă, că în mod corect a reţinut prima instanţă că cererile de intervenţie accesorie formulate de către recurente sunt inadmisibile, dat fiind faptul că în speţă nu se justifică niciun interes propriu al intervenienţilor.

De asemenea, susţine că C. nu are calitatea de parte investigată şi sancţionată prin decizia a cărei anulare se solicită, iar autoarele cererilor de intervenţie nu ar putea obţine niciun folos din anularea sancţiunii aplicate reclamantei, pentru motivul că amenda contravenţională aplicată acesteia nu afectează în vreun fel interesele titularului cererii de intervenţie.

În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor Legii pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 22/1999, intimatul susţine că recurentele nu au justificat relevanţa acestui aspect în susţinerea căii de atac declarate.

4.2 Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului recurentelor, admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, anularea încheierii din 10.12.2021 şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii în vederea soluţionării cauzei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauză, B. şi C. au formulat cereri de intervenţie accesorie în cauza formulată de reclamanta A. S.R.L., având ca obiect anularea, în partea care o priveşte, a Deciziei nr. 51/10.08.2016 emisă de Consiliul Concurenţei.

Se reţine că în discuţie este admisibilitatea cererilor de intervenţie accesorie formulate de recurente în litigiul declanşat de A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Concurenţei prin care s-a solicitat anularea acestei Decizii nr. 51/10.08.2016 emisă de intimat.

Prin acest act administrativ, în ceea ce priveşte piaţa serviciilor de pilotaj maritim, autoritatea de concurenţă a sancţionat contravenţional D. S.R.L., E. S.R.L. şi A. S.R.L. pentru încălcarea art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei şi art. 101 din T.F.U.E., precum şi Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" S.A. pentru încălcarea art. 6 alin. (1) lit. d) din Legea concurenţei şi art. 102 din T.F.U.E.

În consecinţă, instanţei de fond îi este dedusă judecăţii cercetarea legalităţii raportului administrativ de sancţionare a societăţii A. S.R.L. prin decizia emisă de autoritatea de concurenţă.

Art. 61 C. proc. civ. deschide calea oricărei persoane care justifică un interes de a interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.

Conform art. 33 C. proc. civ. "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara".

Pentru a fi în prezenţa unei intervenţii accesorii, apărările invocate de intervenientul accesoriu trebuie să susţină motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de către reclamantă şi să se circumscrie dezvoltării pe care reclamanta a dat-o respectivelor motive, nefiind admisibile apărări noi, care ar transforma cererea de intervenţie accesorie într-o cerere de intervenţie principală.

În cadrul cererii de intervenţie accesorie terţul nu invocă un drept propriu, o astfel de cerere ducând doar la lărgirea cadrului procesual sub aspectul părţilor nu şi al cauzei şi obiectului cererii de chemare în judecată.

Din conţinutul dispoziţiilor legale anterior menţionate se poate lesne observa că terţul care formulează o cerere de intervenţie trebuie să urmăresc şi obţinerea unui folos pentru sine, nu numai pentru partea a cărei poziţie în proces urmăreşte să o susţină, acesta nefiind doar un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit.

În aceste coordonate, se observă că recurentele din prezenta cauză nu justifică un interes procesual propriu în formularea cererilor de intervenţie accesorie, alegaţiile acestora demonstrând susţinerea intereselor profesionale ale asociaţilor firmei reclamante şi ale membrilor asociaţiei profesionale.

În privinţa interesului intervenientei C. "Tomis" corect a apreciat prima instanţă că s-a pronunţat implicit, cu putere de lucru judecat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie atunci când a analizat admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie voluntară principală formulată iniţial de aceasta, deoarece, indiferent de felul intervenţiei, terţul trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, interesul fiind o condiţie ce trebuie îndeplinită pentru exercitarea oricărei forme concrete de manifestare a acţiunii civile, deci şi a intervenţiei voluntare, fie principală, fie accesorie.

De asemenea, privitor la B., s-a reţinut că decizia Consiliului Concurenţei nu are cum să vatăme interesele sale, din moment ce nici sancţiunea aplicată şi nici recomandările sau măsurile pe care autoritatea le-a formulat nu se adresează acesteia, ci altor entităţi.

Pe de altă parte, se poate observa că recurentele reclamă un interes de ordin pur teoretic, în sensul de a obţine o jurisprudenţă favorabilă prin eventuala promovarea a unei întrebări preliminare la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Or, complexitatea cauzei sau eventual sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o cerere preliminară, nu sunt de natură a justifica admisibilitatea cererilor de intervenţie formulate de reclamante.

Prin urmare, Înalta Curte concluzionează că în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibile cererile de intervenţie accesorii formulate de recurente, hotărârea recurată fiind pronunţată în acord cu dispoziţiile legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentele B. şi C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentele B. şi C. împotriva încheierii din 10 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.