Appeal against annulment of EU fund repayment claim following non-fraudulent bankruptcy during sustainability period dismissed
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the public authority, upholding the first-instance decision which annulled the administrative decision and the minutes establishing a budgetary claim, effectively exonerating the company in bankruptcy from repaying the full sum of the EU-funded project. The dispute centered on the management authority’s attempt to recover approximately 20 million RON in non-repayable financial aid following the beneficiary’s entry into bankruptcy during the mandatory sustainability period (2014–2019) of a pharmaceutical production project. The court held that the full repayment obligation did not apply because the beneficiary’s insolvency was non-fraudulent, citing the mandatory precedence of Community law over national law under Article 148 of the Romanian Constitution. The decisive legal basis was the interpretation of Article 57 of Council Regulation (EC) No. 1083/2006 and Article 71 of Regulation (EU) No. 1303/2013, which explicitly exempt beneficiaries from reimbursement obligations when productive activities cease as a result of a non-fraudulent bankruptcy.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 5 alin. (45) din Legea nr. 85/2014, art. 10 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 117 din Legea nr. 85/2014, art. 14 C. proc. civ; Appeal against annulment of EU fund repayment claim following non-fraudulent bankruptcy during sustainability period dismissed: The dispute centered on the management authority’s attempt to recover approximately 20 million RON in non-repayable financial aid following the beneficiary’s entry into bankruptcy during the mandatory sustainability period (2014–2019) of a pharmaceutical production project. The court held that the full repayment obligation did not apply because the beneficiary’s insolvency was non-fraudulent, citing the mandatory precedence of Community law over national law under Article 148 of the Romanian Constitution. The decisive legal basis was the interpretation of Article 57 of Council Regulation (EC) No. 1083/2006 and Article 71 of Regulation (EU) No. 1303/2013, which explicitly exempt beneficiaries from reimbursement obligations when productive activities cease as a result of a non-fraudulent bankruptcy.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Procedural rule cited in the dispositive for the dismissal of the appeal.
Full text
Dosar nr. x/2017
Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (veche) contencios administrativ şi fiscal la data de 27 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. Polisano S.R.L., în faliment, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate (DGPEC): anularea Deciziei nr. 15060/20.04.2017, emise de pârât, privind soluţionarea contestaţiei administrative; anularea Procesului-verbal nr. x/10.02.2017, emis de pârât, de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale din cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul "Secţie de producţie medicamente Terapia cancerului" cod SMIS 24302; exonerarea de plata sumei de 19.967.411,86 RON, ca urmare a anularii actelor mai sus-menţionate şi stabilirea creanţei bugetare, cu respectarea principiului proporţionalităţii, ţinând cont de procentul de realizare a indicatorilor de rezultat în cadrul perioadei de durabilitate.
2. Soluţia pronunţată în primul ciclu procesual
2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1992/25.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Polisano S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar BDO Business Restructuring SPRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate; a anulat Decizia nr. 15060/20.04.2017 şi procesul-verbal nr. x/10.02.2017 şi a dispus recalcularea sumei datorate proporţional cu perioada rămasă de la deschiderea procedurii falimentului până la expirarea duratei de durabilitate. De asemenea, a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind exonerarea de plata sumei.
2.2 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 1358 din data de 04.03.2021 a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, împotriva sentinţei civile nr. 1992/25.04.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a dispune astfel, instanţa de casare a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe prevederile Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 şi ale Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, în raport cu care a reţinut exonerarea reclamantei de plata parţială a sumelor reţinute în sarcina sa, însă cele două regulamente anterior evocate nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată şi nu a fost pusă în discuţie aplicabilitatea lor în cauză, fiind menţionate pentru prima dată în considerentele hotărârii recurate, fapt ce a încălcat principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare prevăzute de art. 13 şi 14 C. proc. civ.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -VIII - a (Veche) contencios administrativ şi fiscal la data 01.07.2021 sub numărul x/2017*.
3. Soluţia pronunţată în al doilea ciclu procesual
Prin sentinţa civilă nr. 337 din 16 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Polisano S.R.L. în insolvenţă, reprezentată prin lichidator judiciar BDO Business Restructuring SPRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene; au fost anulate Decizia nr. 15060/20.04.2017 privind soluţionarea contestaţiei şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.02.2017, îndreptat prin Erata la PVC nr. 6880/10.12.2017 privind rectificarea unor erori materiale ca urmare a aplicării corecţiei financiare pe CR aferente proiectului, înregistrata sub nr. x/06.03.2017 şi creanţa bugetară stabilită prin aceasta Erata în cuantum de 19.967.411,86 RON; s-a constatat că reclamanta nu datorează suma de 19.967.411,86 RON şi s-a luat act aceasta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 337 din 16 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, în urma rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Criticile sale vizează caracterul superficial, extrem de părtinitor şi în contradicţie cu normele legale incidente în care prima instanţă a soluţionat speţa şi a concluzionat că se impune anularea actelor de impunere emise de Minister. Consideră că prima instanţă a apreciat în mod neesenţial că în perioada de durabilitate a investiţiei/sustenabilitate a proiectului, societatea a întocmit şi comunicat autorităţii publice rapoarte aferente anilor 2015 şi 2016 din care reiese că şi-ar fi îndeplinit indicatorii de rezultate, acest aspect fiind irelevant, în condiţiile în care, potrivit contractului de finanţare perioada de durabilitate a proiectului, respectiv de menţinere a investiţiei este cuprinsă între anii 2014-2019.
Apreciază recurentul-pârât că raţionamentul primei instanţe care a condus la pronunţarea hotărârii atacate este unul viciat, situaţie de natură a justifica incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atâta timp cât aceasta, în încercarea de a-i valida demersul societăţii reclamante, apelează la interpretări discreţionare ale normelor de drept material incidente şi trunchiază într-un mod părtinitor situaţia de fapt intervenită prin falimentul declarat, doar pentru a acoperii creanţele şi deficienţele societăţii în ceea ce priveşte nerespectarea clauzelor contractului de finanţare, ori ale prevederilor art. 5 alin. (45) din Legea nr. 85/2014 precum şi ale Instrucţiunii AM POC nr. 19954/21.11.2014 emisă de autoritatea de management.
Atâta timp cât prin intrarea în procedura de faliment, S.C. Polisano S.R.L. nu a respectat obligaţia contractuală asumată de aceasta cu privire la menţinerea investiţiei în perioada de durabilitate a contractului, ulterioară implementării proiectului (2014-2019), apreciază recurentul că, în speţă, ne aflăm în situaţia existenţei unui prejudiciu cert întrucât autoritatea de management are de recuperat integral suma acordată pentru finanţarea proiectului.
În ceea ce priveşte încadrarea procedurii de faliment în ipoteza de exceptare a beneficiarului de la obligaţia de rambursare a sumelor pentru lipsa de perenitate/durabilitate a investiţiei, consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în cauză ar fi aplicabile prevederile art. 57 cap. IV din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 coroborat cu art. 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013, reţinând că nemenţinerea investiţiei de către beneficiar pe întreaga durată de durabilitate a proiectului l-ar exonera pe acesta de la angajarea răspunderii sale, apreciind pe de o parte că falimentul societăţii nu ar fi unul fraudulos, iar pe de altă parte că autoritatea de management nu ar fi argumentat şi probat că ar fi un faliment fraudulos.
Consideră că aceste prevederi invocate de instanţa de fond nu constituie argumente pertinente şi concludente în dezlegarea cauzei în speţă şi că instanţa nu a creat cadrul procesual necesar unei dezbateri contradictorii pe tema celor două Regulamente Europene, corespunzător cerinţelor ce rezidă din art. 14 raportat la art. 10 alin. (1) C. proc. civ.
În privinţa art. 57 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, apreciază recurentul că, conţinutul acestui articol confirmă chiar afirmaţiile sale, astfel, prin nemenţinerea investiţiei în perioada de durabilitate a contractului, generată de procedura intrării în faliment a reclamantei s-a produs o modificare substanţială contractului de finanţare care a afectat natura sau condiţiile de aplicare ale acestuia, autoritatea de management procedând în sensul dispoziţiilor art. 57 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.
Totodată, consideră că art. 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, cu excepţia alin. (3), este inaplicabil în speţa de faţă, întrucât prevederile sale fac referire, cu precădere, la operaţiuni constând în investiţii în infrastructură sau producţie, operaţiuni străine de obiectul contractului de finanţare din cauză.
Referitor la natura falimentului beneficiarului, pe care instanţa de fond îl apreciază ca fiind nefraudulos, apreciază recurentul că acest aspect excede competenţei de învestire a instanţei cu prezenta cauză, considerând că nicio autoritate de management (publică) nu trebuie să argumenteze sau să probeze existenţa/inexistenţa, ori natura unui faliment intervenit asupra unui beneficiar în perioada de durabilitate a unui contract, fiind, în opinia sa, redundant raţionamentul primei instanţe câtă vreme obligaţia de restituire a finanţării este menţionată într-un contract de finanţare pe care beneficiarul l-a cunoscut şi asumat.
A concluzionat recurentul că, în esenţă, considerentele instanţei de fond au la bază interpretări ipotetice însă fără să analizeze în concret şi să dezlege eficient litigiul raportat la obiectul dedus judecăţii şi la argumentele sale, menţionând totodată că regulile de finanţare stabilite pentru fondurile externe nerambursabile sunt prevăzute în aplicaţia de finanţare, respectiv în contractul de finanţare semnat cu beneficiarul şi asumat de acesta, motiv pentru care apreciază raţionamentul instanţei de fond ca fiind irelevant.
5. Apărările formulate în recurs
Intimata-reclamantă Polisano S.R.L. prin lichidator judiciar de BDO Business Restructuring SPRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea sentinţei primei instanţe ca legală şi temeinică.
În esenţă a susţinut că în cuprinsul deciziei emise de pârât nu au fost menţionate neregulile identificate în sarcina societăţii ce ar fi putut conduce la justificarea aplicării unei corecţii de către instituţia pârâtă, singura "neregulă" menţionată fiind exclusiv aceea a declanşării falimentului societăţii Polisano S.R.L..
Consideră că prima instanţă, care a invocat şi citat în cuprinsul hotărârii atacate atât prevederile contractuale cât şi cele ale legislaţiei naţionale şi comunitare aplicabile speţei, a analizat contractul de finanţare încheiat între părţi iar motivarea sa este una completă şi lipsită de echivoc, contrar susţinerilor recurentului.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Între Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" şi Polisano S.R.L. a intervenit contractul nr. x/03.05.2011, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea de Management, pentru implementarea Proiectului având codul SMIS 24032 intitulat: secţie de producţie medicamente terapia cancerului.
In baza contractului nr. x/03.05.2011, Polisano S.R.L. a beneficiat de o finanţare totală în cuantum de 19.982.926,95 RON.
Prin Raportul de verificare la faţa locului nr. 3470/29.04.2014, întocmit de către reprezentanţii Ministerului Fondurilor Europene la data de 02.02.2014, s-a constatat faptul că proiectul a fost finalizat la 31.01.2014. Tot în acest raport, la filele x, se menţionează că reclamanta a achitat suma de 15.515,10 RON cu OP nr. x/24.01.2014 sumă reprezentând sancţiunea aplicată prin Nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/04.11.2011 ce a vizat neregulile săvârşite prin caietul de sarcini.
La data de 09.09.2016 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei Polisano S.R.L. de către Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 715/09.09.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016.
La data de 31.01.2017 a fost dispusă deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei Polisano S.R.L. prin sentinţa civilă nr. 44/31.01.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă.
Prin Procesul-verbal DGPEC/6880/10.02.2017, astfel cum a fost îndreptat prin Erata nr. x.03./2017, s-a constatat reziliat de drept contractul de finanţare încheiat în 2011, întrucât beneficiarul Polisano a intrat în faliment în anul 2017 când se afla în perioada de durabilitate a contractului (2014-2019) şi s-a dispus retragerea integrală a finanţării, stabilindu-se o creanţă bugetară de 19.967.411,86 RON, din care contribuţie UE -17.171.974,20 RON şi contribuţie publică naţională (buget de stat) -2.795.437,66 RON.
Prin Decizia nr. 15060/20.04.2017 a DGPEC din cadrul MDRAPFE, contestaţia reclamantei Polisano a fost respinsă ca neîntemeiată.
În acest context reclamanta S.C. Polisano S.R.L., în faliment, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate (DGPEC): anularea Deciziei nr. 15060/20.04.2017, emise de pârât, privind soluţionarea contestaţiei administrative; anularea Procesului-verbal nr. x/10.02.2017, emis de pârât, de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale din cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul "Secţie de producţie medicamente Terapia cancerului" cod SMIS 24302; exonerarea de plata sumei de 19.967.411,86 RON, ca urmare a anularii actelor mai sus-menţionate, şi stabilirea creanţei bugetare, cu respectarea principiului proporţionalităţii, ţinând cont de procentul de realizare a indicatorilor de rezultat în cadrul perioadei de durabilitate.
Prin sentinţa nr. 337 din 6 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă şi au fost anulate Decizia nr. 15060/20.04.2017 privind soluţionarea contestaţiei şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.02.2017, îndreptat prin Erata la PVC nr. 6880/10.12.2017 privind rectificarea unor erori materiale ca urmare a aplicării corecţiei financiare pe CR aferente proiectului, înregistrata sub nr. x/06.03.2017 şi creanţa bugetară stabilită prin aceasta Erata în cuantum de 19.967.411,86 RON.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, criticile sale fiind găsite neîntemeiate de instanţa de control judiciar pentru cele ce urmează.
Conform art. 57 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 539/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 iunie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune în ceea ce priveşte simplificarea anumitor cerinţe şi în ceea ce priveşte anumite dispoziţii referitoare la gestiunea financiară, ce reprezintă cadrul general de reglementare pentru acordarea fondurilor în exerciţiul financiar 2007-2013:
(1) Statul membru sau autoritatea de gestionare se asigură că o operaţiune care cuprinde investiţii în infrastructură sau investiţii productive beneficiază în continuare de contribuţia fondurilor doar dacă aceasta nu suferă, în decurs de cinci ani de la data finalizării, o modificare importantă cauzată de o schimbare în natura proprietăţii unui element de infrastructură sau de încetarea unei activităţi de producţie şi care afectează natura sau condiţiile de punere în aplicare a operaţiunii sau oferă unei firme sau unui organism public un avantaj necuvenit. Se va consideră că măsurile care intră în domeniul de aplicare al asistenţei aferente FSE nu au păstrat contribuţia numai în cazul în care sunt supuse unei obligaţii de menţinere a investiţiei în conformitate cu normele aplicabile privind ajutoarele de stat în sensul articolului 107 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi în cazul în care suferă o modificare importantă ca urmare a încetării activităţii productive în decursul perioadei prevăzute de normele respective. Statele membre pot reduce la trei ani termenele prevăzute la primul paragraf în cazul menţinerii investiţiilor de către întreprinderile mici şi mijlocii.
(2) Statul membru şi autoritatea de gestionare informează Comisia în raportul final de execuţie menţionat la articolul 67 cu privire la orice modificare menţionată la alin. (1). Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.
(3) Sumele plătite în mod necuvenit se recuperează în conformitate cu articolele 98-102.
(4) Statele membre şi Comisia se asigură că întreprinderile care fac sau au făcut obiectul unei proceduri de recuperare în conformitate cu dispoziţiile alin. (3) în urma transferului unei activităţi productive într-un stat membru sau către un alt stat membru nu beneficiază de o contribuţie din fonduri.
(5) Alineatele (1) - (4) nu se aplică niciunei operaţiuni care suferă o modificare importantă ca urmare a încetării activităţii productive din cauza unui faliment nefraudulos.
Totodată, potrivit art. 71 din Regulamentul nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului:
(1) În cazul unei operaţiuni constând în investiţii în infrastructură sau producţie, contribuţia din partea fondurilor ESI se rambursează dacă, în termen de cinci ani de la efectuarea plăţii finale către beneficiar sau în termenul prevăzut de normele privind ajutorul de stat, după caz, face obiectul uneia dintre următoarele:
(a) încetarea sau delocalizarea unei activităţi productive în afara zonei vizate de program;
(b) o modificare a proprietăţii asupra unui element de infrastructură care dă un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unui organism public;
(c) o modificare substanţială care afectează natura, obiectivele sau condiţiile de realizare şi care ar determina subminarea obiectivelor iniţiale ale acesteia. Sumele plătite în mod necuvenit pentru operaţiune sunt recuperate de statul membru proporţional cu perioada pentru care cerinţele nu au fost îndeplinite. Statele membre pot reduce la trei ani perioada limită stabilită la primul paragraf în situaţii care vizează menţinerea investiţiilor sau a locurilor de muncă create de IMM-uri.
(2) În cazul unei operaţiuni constând în investiţii în infrastructură sau producţie, contribuţia din partea fondurilor ESI se rambursează dacă, în termen de 10 ani de la efectuarea plăţii finale către beneficiar, activitatea de producţie în cauză este delocalizată în afara Uniunii, cu excepţia situaţiei în care beneficiarul este un IMM. În cazul în care contribuţia din partea fondurilor ESI ia forma unui ajutor de stat, perioada de 10 ani se înlocuieşte cu termenul-limită aplicabil conform normelor privind ajutorul de stat.
(3) În cazul operaţiunilor sprijinite de FSE şi al operaţiunilor sprijinite de alte fonduri ESI care nu constau în investiţii în infrastructură sau producţie, contribuţia din partea fondului se rambursează numai dacă operaţiunile fac obiectul unei obligaţii de menţinere a investiţiei în temeiul normelor aplicabile privind ajutorul de stat şi are loc o încetare sau delocalizare a activităţii de producţie în termenul prevăzut de respectivele norme.
(4) Alineatele (1), (2) şi (3) nu sunt aplicabile contribuţiilor către sau din partea instrumentelor financiare sau oricăror operaţiuni a căror activitate de producţie încetează ca urmare a unui faliment nefraudulos.
(5) Alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică persoanelor fizice care beneficiază de sprijin pentru investiţii şi, după finalizarea operaţiunii de investiţii, devin eligibile şi beneficiază de sprijin în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului, dacă investiţiile în cauză sunt legate în mod direct de tipul de activitate identificată ca fiind eligibilă pentru sprijin din partea Fondului european de ajustare la globalizare.
Din interpretarea acestor dispoziţii comunitare rezultă că legislaţia exonerează beneficiarii care primesc finanţare pentru investiţii de producţie, de la restituirea acestor sume în situaţia în care încetează producţia ca urmare a unui faliment nefraudulos.
Cum potrivit art. 148 din Constituţia României reglementările comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile din legile interne şi cum procedura de faliment deschisă împotriva reclamantei Polisano este una nefrauduloasă, judecătorul fondului a stabilit în mod corect că aceasta se află în ipoteza de exceptare de la obligaţia de rambursare prevăzută de dispoziţiile anterior enunţate.
Criticile recurentului-pârât referitoare la inaplicabilitatea prevederilor art. 57 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 şi a art. 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, prin raportare la faptul că în mod greşit prima instanţă a apreciat că falimentul S.C. Polisano S.R.L. nu ar fi unul fraudulos şi la lipsa argumentelor instanţei în susţinerea acestei concluzii, sunt apreciate ca fiind nefondate de către instanţa de control judiciar.
Instanţa de fond a argumentat aspectul caracterului nefraudulos al falimentului reclamantei, reţinând că, aşa cum rezultă din cele două sentinţe civile ale Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nr. 715/09.09.2016 şi nr. 44/31.01.2017, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă, respectiv prin care s-a hotărât începerea procedurii generale a falimentului S.C. Polisano S.R.L., împotriva societăţii nu au fost demarate acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 85/2014 şi, prin urmare, procedura de faliment a acesteia este una nefrauduloasă.
Cum perioada de implementare a proiectului cu titlul "Secţie de producţie medicamente terapia cancerului" a fost cuprinsă între data de 03.05.2011 şi 03.02.2014, iar perioada de menţinere obligatorie a investiţiei (perioada de durabilitate) era cuprinsă în intervalul 2014 - 2019, a constatat prima instanţă că deschiderea falimentului (anul 2017) a avut loc în perioada de durabilitate, astfel încât perioada de implementare se încheiase cu mult înainte de acest moment.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului - pârât potrivit cărora instanţa de fond nu ar fi creat cadrul procesual necesar unei dezbateri contradictorii pe tema celor două Regulamente Europene la care face trimitere în considerentele hotărârii criticate, se constată că acestea sunt contrazise de faptul că pentru termenul de judecată din 6 octombrie 2021, când au avut loc dezbaterile asupra cauzei, părţile au fost citate de instanţa de fond cu menţiunea de a-şi exprima punctul de vedere asupra incidenţei în cauză a Regulamentelor nr. 1083/2006 şi nr. 1303/2013, recurentul din prezenta cauză înţelegând să depună la dosar precizări cu privire la acest aspect .
Prin urmare, instanţa de fond a asigurat, întru totul, respectarea principiului contradictorialităţii prevăzut de art. 14 C. proc. civ., alegaţiile recurentului fiind nesusţinute.
Instanţa de control judiciar constată, aşadar, că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate de recurentul-pârât prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare în sensul invocat de recurent, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârât, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei nr. 337 din 6 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.