Negative conflict of jurisdiction over prisoner transfer appeal: exclusive competence of supervision judge under Law No. 254/2013

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-IX -a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a contestat decizia de respingere a cererii sale de transfer la Penitenciarul Giurgiu, nr. 6872/11.03.2022.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 774/12.04.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorului de supraveghere a privării de liberate de la Penitenciarul Aiud.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 14 din 18 septembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru judecarea recursului în interesul legii a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administraţie a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluţioneze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar."

Prin încheierea nr. 298/29.06.2022, Judecătorul delegat pentru supravegherea privării de libertate din cadrul Penitenciarului Aiud a declinat compentenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziei ANP nr. 6972/11.03.2022 în favoarea Curţii de Apel Alba - Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această încheiere, Judecătorul de supraveghere a reţinut că motivele care au stat la baza admiterii excepţiei necompetenţei materiale şi au condus la declinarea cererii de către judecătorul de supraveghere ignoră aspecte esenţiale reglementate de Legea nr. 245/2013 privind competenţa judecătorului de supraveghere şi posibilitatea de a contesta actele instituţiilor centrale.

Prin sentinţa civilă nr. 167/28.07.2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a adms excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi de declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătorului de supraveghere a privării de liberate de la Penitenciarul Aiud.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Alba - Iulia a reţinut că Legea nr. 254/2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 56 alin. (2) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competenţa soluţionării cererilor formulate de către deţinuţi împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege.

Având în vedere că actul administrativ contestat de reclamant este emis în legătură cu dreptul său la transfer într-un alt penitenciar pentru continuarea studiilor liceale, competenţa de soluţionare a cererii formulate aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Aiud.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul acţiunii de faţă îl reprezintă plângerea formulată deţinutul A. privind exercitarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 254/2013.

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente material şi teritorial în raport cu calificarea naturii juridice a litigiului.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 45 alin. (2) din Legea 254/2013:

"Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor."

Totodată conform art. 56 alin. (2) din acelaşi act normativ:

"(...)

(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată. (...)

(8) Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor. (...)"

În acelaşi sens este şi Decizia nr. 14/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 908 din 20 noiembrie 2017, prin care Completul pentru judecarea recursului în interesul legii a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administraţie a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluţioneze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar."

Aşa fiind, Înalta Curte, împărtăşind opinia Curţii de Apel Alba Iulia, constată că Legea nr. 254/2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 56 alin. (2) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competenţa soluţionării cererilor formulate de către deţinuţi împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege.

Prin urmare, având în vedere că actul contestat de petent este emis în legătură cu dreptul său la transfer într-un penitenciar aflat cât mai aproape de

Spitalul Penitenciar Rahova unde se află sub tratament, Înalta Curte apreciază că judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Aiud este competent să soluţioneze prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorului de Supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Aiud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în favoarea Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Aiud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2022.