Jurisdiction over revocation of specific-function contractual personnel in the Ministry of Foreign Affairs: administrative versus labor court competence

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi Ministerul Afacerilor Externe a solicitat anularea răspunsului la plângerea prealabilă înregistrat sub nr. x/27.09.2021, comunicat reclamantului in 04.10.2021 şi anularea ordinului de revocare nr. 2417/31.08.2021, repunerea sa în situaţia anterioară emiterii ordinului de revocare şi plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca personal încadrat pe funcţie de conducere, director general adjunct conform reglementarilor legale privind funcţia specifică MAE, conform contractului individual de muncă nr. x/19.01.2018 şi obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor (prejudiciul de 150 000 euro la cursul BNR din ziua plăţii) pentru prejudiciul produs prin încălcarea securităţii datelor sale cu caracter personal divulgate fără consimţământul său în articolul de presa din 24.08.2021.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 263/21.01.2022, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Cutii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Instanţa a reţinut că ordinul contestat este un ordin cu caracter individual emis de Ministrul Afacerilor Externe în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, cnf. art. 57 alin. (4) din codul administrativ, prin care reclamantul a fost revocat din funcţia sa de director adjunct al Agenţiei de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare, funcţie în care reclamantul fusese numit tot prin ordin similar de Ministrul Afacerilor Externe, potrivit art. 3 alin. (6) din hotărârea nr. 1006/2016 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare şi pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe .

A reţinut că atâta vreme cât din hotărârea 1006/2016 nu reiese că numirea în funcţia de director adjunct al Agenţiei este condiţionată de încheierea unui raport de muncă între persoana numită în funcţie şi Agenţie, ordinul contestat în prezenta cauză nu are nicio legătură cu raporturile de muncă stabilite între reclamant şi Agenţia de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare.

Prin sentinţa civilă nr. 1166 din data de 22 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII -a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul din prezenta cauză se încadrează în categoria personalului prevăzută de art. 382 lit. i) din O.U.G. nr. 57/2019, conform contractului individual de muncă nr. x/19.01.2018 încheiat cu angajatorul Agenţia de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare pe o durată determinată începând cu data de 19.01.2018 şi până la revocarea din funcţie prin ordin al Ministrulului afacerilor externe, în funcţia de director adjunct al al Agenţiei de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare (RoAid). conform reglementărilor legale privind funcţia specifică MAE (lit C. E din contractul de muncă).

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează revocarea reclamantului A. din funcţia de director adjunct al Agenţiei de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare.

Înalta Curte constată că, în cauză, determinant în stabilirea competenţei materiale este criteriul ce ţine de natura juridică a litigiului.

Astfel, reclamantul a îndeplinit funcţia de director general adjunct în cadrul Agenţiei de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare din subordinea MAE, în perioada 19.01.2018-31.08.2021, si şi-a exercitat activitatea în concret, conform contractului individual de munca nr. x/19.01.2018, numirea în funcţie fiind făcută prin Ordinul de numire nr. 183/19.01.2021 al ministrului afacerilor externe.

Prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1006/20016 şi art. 22 din H.G. nr. 16/2017 stabilesc că Agenţia de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Afacerilor Externe.

Art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 16/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, prevede că M.A.E. este încadrat cu personal diplomatic şi consular, cu personal pe funcţii de execuţie specifice M.A.E. şi cu alte categorii de personal contractual, precum şi cu funcţionari publici.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 1006/2016 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare şi pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, "personalul din cadrul Agenţiei este încadrat cu personal pe funcţii de execuţie specifice M.A.E.".

Aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel, tipul de activitate concretă desfăşurată şi atribuţiile reclamantului din fişa postului aprobată de directorul general al RoAid, conform prevederilor art. 23 alin. (7) lit. V) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al RoAid, aprobat prin Decizia nr. 144/2019 a directorului general al RoAid, dovedesc încadrarea reclamantului pe funcţii specifice ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe.

În plus, din adresa nr. x/12.10.2021 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului Bucureşti, rezultă că Agenţia de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare a transmis în baza de date contractul individual de muncă pe numele reclamantului, înregistrat sub nr. x/19.01.2018, cu data începerii acitivităţii la 19.01.2018, pe durată nedeterminată, cu norma întreagă, în funcţia de director general adjunct, încetat la data de 01.09.2021, potrivit art. 56 alin. (1) lit. i) din Codul Muncii.

Este adevărat că numirea reclamantului în funcţia de director adjunct s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. (3) alin. (6) din H.G. nr. 1006/2016, prin Ordinul nr. 183/19.01.2018, însă acest fapt nu este de natură a înlătura de la aplicare în cauza de faţă prevederile art. 382 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 57/2019.

Potrivit art. 382 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 57/2019, în categoriile de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici, legiuitorul a inclus:

i) membrii Corpului diplomatic şi consular al României şi personalul contractual încadrat pe funcţii specifice ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe.

Art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 care reglementează competenţa de soluţionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public prevede:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

De altfel, în mod corect, Curtea de Apel a reţinut similaritatea cu cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia RIL nr. 19/2021, în sensul că, art. 382, precum şi art. 536 sunt înscrise în titlul II al Codului administrativ, motiv pentru care, în privinţa acestei categorii de personal contractual cu funcţie specifice în domeniul afacerilor externe (astfel cum indică art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 1006/2016), competenţa instanţei de contencios administrativ nu mai poate fi reţinută, chiar dacă intrarea în vigoare a Codului administrativ nu a schimbat natura juridică a raporturilor dintre părţi.

Cum nici Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nici H.G. nr. 16/2017, nici H.G. nr. 1006/2016 nu cuprind prevederi speciale referitoare la competenţa instanţelor de contencios administrativ de a soluţiona litigii privind raportul de serviciu al personalului contractual cu funcţie specifice în domeniul afacerilor externe, astfel cum este definit prin art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 1006/2016, şi având în vedere prevederile art. 382 lit. i) din O.U.G. nr. 57/2019, devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun, respectiv cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii, precum şi cele ale art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011, conform cărora conflict individual de muncă este conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

Având în vedere că prezentul litigiu are caracterul unui conflict de muncă, Înalta Curte constată că instanţa sesizată de către reclamant iniţial, şi anume Tribunalul Bucureşti, este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII -a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Externe şi B., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII -a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2022.