Revision for contradictory judgments: failure of triple identity (parties, object, cause) in separate audit penalty recoveries

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub numărul x/2020, reclamanţii Primarul Oraşului Breaza - A. şi Oraşul Breaza prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova şi B., au solicitat anularea în parte a încheierii nr. 1/22.01.2020, prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 38/2019 şi anularea în parte a Deciziei nr. 38/2019 în ceea ce priveşte punctul 1.4 din decizie.

În subsidiar, în măsura în care se va respinge capătul principal, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei B., la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova, acesta fiind, la data controlului, în suma de 4.183,65 RON reprezentând diferenţa intre chiria perceputa şi încasată conform contract, în cuantum de 210,69 RON/lună şi suma calculată de auditori, respectiv chirie în cuantum de 489,60 RON lunar, pentru o perioadă de 15 luni, precum şi obligarea pârâtei la plata în continuare, de la data controlului şi până la finalizarea contractului încheiat, a sumei de 489,60 RON reprezentând chirie lunară.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 883 din data de 14 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii Primarul Oraşului Breaza - A. şi Oraşul Breaza prin Primar, a fost anulată în parte încheierea nr. 1/22.01.2020 şi Decizia nr. 38/2019, cu privire la măsura dispusă la punctul I.4, pentru suma de 4.183,65 RON.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova a formulat recurs, susţinând netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii atacate şi solicitând admiterea recursului formulat, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza pe fond, respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată, şi menţinerea, ca fiind temeinice şi legale a actelor contestate de reclamantă, respectiv încheierea nr. 1/22.01.2020 şi Decizia nr. 38/2019, în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. 1.4 din decizie referitor la recuperarea sumei de 4.183,65 RON.

1.4. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 811 din 31 mai 2021 Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova împotriva sentinţei nr. 883 din data de 14 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

1.5. Calea de atac a revizuirii

Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 811 din data de 31 mai 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta arată că există două decizii pronunţate de aceeaşi instanţă, în dosare diferite, dar având aceleaşi părţi, aceeaşi cauză (recuperarea prejudiciului produs printr-o HCL) şi acelaşi obiect (anularea actelor de control/administrative emise de Camera de Conturi Prahova).

Astfel, decizia civilă nr. 811 din data de 31 mai 2021 a menţinut soluţia dispusă prin sentinţa civilă nr. 883/14.09.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 prin care au fost anulate în parte încheierea nr. 1/22.01.2020 şi Decizia nr. 38/2019 în ceea ce priveşte măsura de la punctul 1.4 .

Anterior, Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat Decizia nr. 207/09.02.2021, în dosarul nr. x/2020, prin care a respins aceeaşi acţiune în anulare, împotriva aceloraşi acte emise de Camera de Conturi Prahova.

În consecinţă, ambele dosare au ca obiect cereri în anulare, formulate în contenciosul administrativ, vizând aceleaşi acte administrative (Decizia tir. 38/2019 şi încheierea nr. 1/22.01.2020) şi având aceleaşi părţi (reclamantă UATO Breaza şi pârâtă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova). Situaţia premisă este aceeaşi, constând în emiterea unei Hotărâri de Consiliu Local prin care Consiliul Local Breaza, încălcând dispoziţiile legale referitoare la achiziţiile publice, a atribuit unor societăţi comerciale terenuri aliate în proprietate publică.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimaţii Primarul oraşului Breaza şi oraşul Breaza prin Primar, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire depusă de Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova, respingerea cererii de revizuire, aceasta neîncadrându-se în dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Au arătat intimaţii că prin cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine, în principiu, că Decizia nr. 811/31.05.2021 menţine sentinţa civilă nr. 883/2020, deşi anterior Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat Decizia nr. 207/09.02.2021 în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă aceeaşi acţiune în anulare.

În raport de prevederile art. 509 şi 513 alin. (3) din C. proc. civ., cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate conform cerinţelor legii, fiind invocată o hotărâre judecătorească care priveşte alte părţi, obiect şi cauză.

Astfel, în dosarul nr. x/2020 figurează ca părţi: oraşul Breaza şi Primarul oraşului Breaza în calitate de reclamanţi, Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova şi S.C. C. S.R.L..

In ceea ce priveşte obiectul dosarului acesta se referă la anularea actelor celor două autorităţi în ceea ce priveşte suma de 4.497,30 RON prin raportare la un contract de închiriere încheiat între oraşul Breaza şi societatea comercială sus indicată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare.

Articolul menţionat reglementează condiţiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât şi condiţiile specifice fiecăruia dintre acestea.

Faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", se constată că Decizia nr. 811 din 31 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, poate constitui obiect al cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

Potrivit motivului invocat - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile anterior menţionate, este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă.

Se reţine, astfel, că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii: - existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; - hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; - cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

În prezenta cauză, revizuenta pretinde că hotărârea instanţei de recurs încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 207/09.02.2021 în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă aceeaşi acţiune în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 şi în care acţiunea a fost admisă.

Contrar susţinerilor revizuentei, Înalta Curte constată că în privinţa celor două procese nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în raport de cadrul procesual al dosarelor enunţate anterior.

Astfel, în dosarul nr. x/2020 figurează ca părţi: oraşul Breaza, Primarul oraşului Breaza şi S.C. C. S.R.L. în calitate de reclamanţi, Curtea de Conturi a României - Camera Conturi Prahova, fiind pârâtă, iar în prezentul dosar nr. x/2020, în calitate de reclamantă, alături de oraşul Breaza, Primarul oraşului Breaza figurează numita B..

Prin urmare, părţile reclamante sunt diferite.

În ceea ce priveşte obiectul celor două dosare, deşi în aparenţă se solicită anularea aceloraşi acte întocmite de organele de control ale Curţii de Conturi, cauza juridică este diferită, în sensul că, deficienţele constatate sunt în legătură cu două contracte de închiriere diferite atât sub aspectul chiriaşilor (SC C. S.R.L. şi B.), a obiectului închiriat, precum şi a sumelor stabilite a fi recuperate drept prejudiciu (4.183,65 RON - B., respectiv 4497,30 RON - S.C. C. SRL).

În concluzie, revizuenta nu a făcut dovada încadrării cererii de revizuire în ipoteza reglementată de motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 8, cele două litigii vizând dosare cu părţi şi cauze diferite, făcând imposibilă constatarea autorităţii de lucru judecat, în sensul art. 431 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că argumentele invocate de revizuentă nu demonstrează temeinicia motivelor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu dispoziţiile art. 513 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge ca nefondată prezenta cerere de revizuire .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi împotriva Deciziei nr. 811 din 31 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se va depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2022.