Revision inadmissible: Failure of Supreme Court uniform law decisions to constitute conflicting judgments under *res judicata* rules.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 03.02.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Interne solicitând: admiterea cererii de repunere în termenul de prescriptie pentru cererea de obligare a pârâtului la plata diurnei în valută conform art. 1 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 1086/2004, pentru participarea în "Misiunea Naţiunilor Unite în KOSOVO" (UNMIK) în perioada 16.12.2007 - 30.11.2008 şi în "European Union Rule of Law Mission in Kosovo" (EULEX) în perioada 01.12.2008 - 01.12.2010; obligarea pârâtului la plata diurnei în valută pentru participarea reclamantului în Misiunea Naţiunilor Unite în KOSOVO" (UNMIK) în perioada 16.12.2007 - 30.11.2008 şi în European Union Rule of Law Mission in Kosovo" (EULEX) în perioada 01.12.2008 - 01.12.2010, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 1086/2004; obligarea pârâtului la plata dobanzii legale calculate conform O.G. nr. 13/2011 de la data scadenţei diurnei în valută şi până la plata efectivă a acesteia.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1307/27.05.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a admis cererea de repunere în termenul de prescripţie, a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului diurna în valută prevăzuta de art. 1 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1086/2004 pentru participarea acestuia, în calitate de ofiţer, în "Misiunea Naţiunilor Unite in KOSOVO" (UNMIK) în perioada 16.12.2007 -30.11.2008 şi în European Union Rule of Law Mission în Kosovo (EULEX) în perioada 01.12.2008-01.12.2010, la care se adaugă dobânda legală aferentă debitului principal, calculată de la data scadenţei şi până la data achitării integrale a debitului.

3. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei civile nr. 1307/27.05.2020, iar în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii, ca neîntemeiată.

4. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin decizia civilă nr. 2333 din 18 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

5. Calea de atac exercitată în prezenta cauză

Împotriva deciziei civile nr. 2333 din 28 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de revizuire, s-a arătat că hotărârea judecătorească împotriva căreia s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac, încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor Deciziei nr. 38 din 7 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept şi publicată în Monitorul Oficial nr. 922 din data de 27 septembrie 2021, prin raportare şi la Decizia nr. 30/2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Astfel, în opinia sa, în speţa dedusă judecăţii sunt aplicabile dispoziţiile art. 521 alin. (3) teza I) C. proc. civ. potrivit cărora "dezlegarea data problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I (...)."

6. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

A susţinut că revizuirea a fost formulată în lipsa cunoaşterii considerentelor deciziei nr. 2333/2021 a CAB- SCAF, întrucât această hotărâre nu era comunicată.

Totodată, decizia ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu are autoritate de lucru judecat, nefiind îndeplinite condiţiile art. 432 C. proc. civ.

Intimatul a mai arătat că, în opinia sa, problema de drept dezlegată prin decizia nr. 38/2021 a ICCJ (dreptul solicitat este acelaşi cu dreptul primit) nu vizează problema dezlegată prin decizia nr. 2333/2021 a Curţii de Apel Bucureşti (inconveniente de ordin material sau moral), iar decizia respectă considerentele Deciziei 38/2021, care au fost adaptate situaţiei de speţă.

7. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din data de 28 februarie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 15 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din data de 15 septembrie 2022 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, s-a admis cererea formulată de revizuentul Ministerul Afacerilor Interne şi a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 521 alin. (3) coroborat cu art. 430 C. proc. civ.

II. Hotărârea instanţei competente a se pronunţa asupra revizuirii

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează să admită excepţia inadmisibilităţii invocată de intimat şi să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 509 pct. (8) din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Ipoteza hotărârilor potrivnice prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are ca scop protejarea autorităţii de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătoreşti, nefiind admis ca o hotărâre definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleaşi persoane şi cu privire la aceeaşi pricină, cu încălcarea art. 431 din C. proc. civ.

Autoritate de lucru judecat dobândeşte, în temeiul art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului, dar şi hotărârea care statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra unui incident procedural, care - odată lămurit - nu mai poate fi reiterat. Au autoritate de lucru judecat dispozitivul şi considerentele pe care acesta se sprijină, dar şi considerentele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Din perspectiva presupusei încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, se impune existenţa unor dezlegări date asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat, faţă de a doua hotărâre, a cărei revizuire a fost solicitată, care prin considerente sau dispozitiv i-a dat o rezolvare contrară, conducând astfel la adoptarea unor soluţii care nu se pot concilia şi, în final, care nu pot fi puse în executare.

Dispoziţiile art. 430 invocate de revizuentă prevăd însă că "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".

În ceea ce priveşte hotărârea pronunţată de Înalta Curte potrivit art. 519 şi următoarele - Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta este obligatorie pentru instanţele de judecată, in temeiul art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., ce reprezintă o transpunere a dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie referitoare la poziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ierarhia sistemului judiciar şi la rolul său de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.

Dispoziţiile art. 521 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că "Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Învestită cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, prin decizia nr. 454 din 29 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 26 octombrie 2021, Curtea Constituţională a reţinut că analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii şi riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanţe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanţei supreme să statueze într-o manieră care să clarifice şi să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanţelor din ţară.

De asemenea, s-a arătat că soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se impune cu forţă obligatorie tuturor judecătorilor, însă acest lucru nu aduce atingere independenţei acestora, întrucât, în cadrul proceselor pe care le soluţionează, judecătorul îşi menţine prerogativa decizională neştirbită, în sensul că va aprecia întregul ansamblu probatoriu în mod obiectiv, în absenţa oricăror influenţe exterioare care să îi afecteze libertatea de a ajunge la o soluţie bazată exclusiv pe propria argumentare raţională. Interpretarea obligatorie dată de instanţa supremă se integrează în esenţa textului de lege interpretat, explicând înţelesul acestuia, clarificând modul său de aplicare şi evidenţiind semnificaţia corectă a conţinutului său normativ, fără să impună însă judecătorilor care urmează să îl aplice soluţii prestabilite pentru situaţii date, ci permiţând coroborarea acestuia, în cadrul procesului de interpretare şi aplicare a legii la speţă, cu toate celelalte elemente de fapt şi de drept pe care judecătorul îşi va fonda raţionamentul care va conduce la soluţionarea litigiului.

Constată astfel Înalta Curte că decizia nr. 38 din 7 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu soluţionează fondul unui litigiu, acesta fiind obligatorie pentru instanţe în temeiul art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., ca o consecinţă a instituirii de către puterea constituantă a competenţei instanţei supreme de a asigura aplicarea şi interpretarea unitară a legii.

În aceste condiţii, se reţine că prezenta cerere de revizuire nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., necircumscriindu-se ipotezei reglementate de legiuitor.

Pe de altă parte, cu referire strict la hotărârea atacată pe calea revizuirii, Înalta Curte ia act că prin încheierea din data de 14 iunie 2021, curtea de apel a dispus respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect şi a amânat judecata la data de 25 octombrie 2021 în vederea redactării Deciziei nr. 38/07.06.2021 a ÎCCJ în dosarul nr. x/2021, considerentele acestei decizii putând conduce la dezlegarea problemei de drept din dosarul de faţă, în motivarea deciziei nr. 2333/15.11.2021 instanţa de recurs făcând referiri concrete la paragrafe din considerentele acestei decizii, fiind reţinută, aşadar, la soluţionarea recursului, contrar susţinerilor revizuentului.

Totodată, Înalta Curte are în vedere rolul revizuirii, reglementată ca o cale extraordinară de atac, şi care nu a fost concepută pentru a deschide părţii nemulţumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate în primul proces, permiţând astfel reanalizarea unei decizii soluţionate definitiv.

În aceste condiţii, în raport de scopul concret urmărit, astfel cum se configurează din criticile prezentate în cererea de revizuire, respectiv înlăturarea aprecierilor instanţei de recurs, Înalta Curte constată că şi din această perspectivă demersul revizuentului nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., pentru toate considerentele, urmând să fie admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., care prevede că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", va fi obligat revizuentul Ministerul Afacerilor Interne la plata către intimatul A. a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 513 şi art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul A., va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă şi va obliga revizuentul Ministerul Afacerilor Interne la plata către intimatul A. a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul A..

Respinge cererea de revizuire formulată de recurentul Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei civile nr. 2333 din 18 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Obligă revizuentul Ministerul Afacerilor Interne la plata către intimatul A. a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.