Appeal against refusal to suspend proceedings is inadmissible under Article 414(2) of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal se află dosarul nr. x/2020 având ca obiect cererilor de recursurile formulate de recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi de recurentul-pârât Primarul General al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1994/25.03.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C., D., E. S.R.L., Consiliul Local al Sectorului 2 Bucureşti, Primarul Sectorului 2 Bucureşti, F. S.A. (fostă G.), având ca obiect anulare act administrativ - autorizatia de construire nr. x/28.03.2019.

La termenul din data de 4 aprilie 2022, recurentul-pârât Primarul General al Municipiului Bucureşti a formulat cerere de suspendare a judecăţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin raportare la dosarul nr. x/2020, aflat în recurs, cu termen de judecată 22 septembrie 2022.

2. Hotărârea recurată

Prin încheierea din 4 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, faţă de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a respins cererea formulată de recurentul Primarul General al Municipiului Bucureşti, Curtea neidentificând argumente de natură a dispune suspendarea judecăţii în cauza de faţă în raport de un alt dosar ce priveşte o cerere de chemare în judecată formulată de persoane fizice distincte faţă de reclamanţii din proces.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 4 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recurentul-pârât Primarul General al Municipiului Bucureşti a formulat recurs.

În susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat, în contextul expunerii succinte a motivelor referitoare la necesitatea suspendării judecăţii, recurentul a arătat că nu este legală soluţia instanţei de judecată cu privire la respingerea cererii de suspendare a judecăţii formulată de Primarul General al Municipiului Bucureşti, pe motiv că dosarul nr. x/2020 priveşte acţiunea formulată de alţi reclamanţi, câtă vreme ambele dosare au ca obiect aceeaşi Autorizaţie de Construire, fiind chemaţi în judecată aceeaşi pârâţi.

4. Apărările formulate în recurs

În stadiul procesual al recursului nu s-au formulat întâmpinări.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 15 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru motivele în continuare expuse.

Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituţia României).

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

În acest context, instanţa de control judiciar reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Potrivit art. 414 alin. (2) din C. proc. civ. "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de suspendare facultativă formulată de recurentul-pârât, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., această încheiere nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs în condiţiile legale antereferite.

Cu privire la acest aspect este de menţionat şi Decizia nr. 9/2018 a Curtii Constituţionale a României prin referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 414 alin. (2) din C. proc. civ., în care s-au reţinut următoarele:

"17. Astfel, din analiza textului de lege criticat rezultă că încheierile de respingere şi, respectiv, cele de admitere ale cererilor de suspendare a cursului judecării procesului produc efecte juridice diferite. Dacă, în primul caz, cursul judecăţii nu se întrerupe, în cel de-al doilea efectul constă în suspendarea judecării procesului cel puţin până la soluţionarea căii de atac formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea. Împotriva încheierilor de respingere a cererii de suspendare se poate face apel odată cu fondul, potrivit art. 466 alin. (4) din noul C. proc. civ., iar împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea se poate face recurs cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului. Diferenţa de tratament juridic în cele două cazuri rezultă din efectele produse de cele două tipuri de încheieri, de respingere şi, respectiv, de admitere a cererii de suspendare a judecării procesului. Astfel, potrivit art. 413 alin. (1) din C. proc. civ., măsura suspendării este lăsată la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs sau atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. Dispoziţia procedurală nu are un caracter imperativ, instanţa având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecării procesului. 18. Prin urmare, caracterul raţional şi obiectiv al diferenţei de tratament juridic al normei procedurale cuprinse în art. 414 alin. (2) din C. proc. civ. rezultă din grija legiuitorului de a nu se întârzia judecarea cauzei, prin judecarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare. Astfel, în caz de suspendare, judecarea cauzei respective poate dura foarte mult, însă în situaţia respingerii suspendării, judecarea cauzei continuă."

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Prin urmare, reţinând că recurentul nu are deschisă calea de atac astfel cum a fost exercitată împotriva încheierii atacate, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii recursului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti împotriva încheierii din 4 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.