Annulment of appeal for failure to pay judicial stamp tax despite formal notice in administrative review proceedings

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5.06.2020, reclamantul a solicitat revizuirea sentinţei nr. 1615/24.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, invocând motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată pârâta Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 5799/05.11.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reţinând faptul că cererea de revizuire se judecă de instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 235 din 23 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 235 din 23 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, revizuentul A. a formulat recurs.

În motivarea cererii de recurs, a apreciat că sentinţa nr. 1615/2019 afirmă autojudecarea de judecătorii CCR a încălcării îndatoririlor statutare, lucru imposibil de realiza deoarece se încalcă legea conservării masei.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului prin raportare la procedura reglementată de lege. Astfel, data comunicării sentinţei este 27.04.2021 şi data formulării recursului este 25.02.2021, termenul de recurs fiind de 15 zile de la comunicarea hotărârii, acesta nefiind prematur, ci inadmisibil.

Totodată, a arătat că, în opinia sa, orice motive invocate prin cererea depusă de recurent nu poartă asupra motivării sentinţei, care nu este cunoscută de niciuna dintre părti, motiv pentru care nu se pot formula apărări, conform art. 487-490 C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 15 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii dispusă la alin. (3) al aceluiaşi articol, cererea de recurs fiind netimbrată.

Argumente de drept şi de fapt relevante

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte constată că la cererea de recurs formulată de revizuent nu a fost ataşată taxa judiciară de timbru prevăzută de lege.

Prin adresa emisă de instanţă la data de 14 mai 2021 i s-a pus în vedere recurentului obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, această adresă fiind comunicată la data de 18 mai 2021, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

La data de 29 iunie 2021, recurentul-reclamant a depus la dosar cerere de renunţare la judecarea recursului.

Constatând că recurentul-reclamant nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, deşi obligaţia i-a fost adusă la cunoştinţă, astfel cum rezultă din actele de procedură antereferite, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile de formă în ceea ce priveşte regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă.

Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 235 din 23 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.