Challenging judicial inspectorate classification of disciplinary complaint; adequacy of judicial motivation and admissibility of conflict of interest claim in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, la data de 29.05.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., desfiinţarea Rezoluţiei de clasare nr. 242/A din 22.01.2020 dispusă în dosarul nr. x, prin care a fost clasată sesizarea sa adresată Inspecţiei Judiciare la data de 10.12.2019 şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor precum şi desfiinţarea rezoluţiei de respingere a plângerii dispusă de către Inspectorul Şef în dosarul nr. x/26 martie 2020 în conformitate cu prevederile Art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004.

La data de 22.06.2020, reclamantul a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată (contestaţiei) prin care a solicitat adăugarea la cererea iniţială a următoarelor capete şi motive:

- introducerea în cauză a inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, B., chemat să răspundă în solidar cu instituţia,

- constatarea pe baza faptelor şi argumentelor prezentate a conflictului de interese care alimentează comportamentul nelegal şi contrar interesului public al inspectorului şef,

- obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri cu titlu de daună morală în cuantum total de 60.000 RON, din care 20.000 RON persoana şi 40.000 RON instituţia.

2. Hotărârea recurată

Prin sentinţa civilă nr. 1157 din 9 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară si B., aşa cum a fost modificată, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1157 din 9 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de nelegalitate invocate, în esenţă, recurentul-reclamant a invocat următoarele argumente:

- pronunţarea asupra caracterului inexact, incomplet şi lipsit de temei a situaţiei de fapt reţinută de judecătorul fondului în cadrul considerentelor, situaţia de fapt fiind preluată din întâmpinare, iar nu din cererea de chemare în judecată; lipsa motivelor pentru care judecătorul fondului a înlăturat cererile de la pct. 3, 4, 6, 7, 8 din cuprinsul capătului 1 de cerere,

- nepronunţarea judecătorului asupra tuturor cererilor şi nearătarea soluţiilor tuturor cererilor, neretinând nici corect şi nici integral situaţia de fapt, astfel că sentinţa a fost dată cu încălcarea normelor de procedură,

- confuzia între obligatia de a asigura informaţiile de interes public cu furnizarea unui răspuns (prin care de fapt s-a refuzat accesul la informaţiile solicitate),

- lipsa de temei de fapt şi de drept a aprecierilor primei instanţei cu privire la: chestiuni referitoare la numerotarea dosarelor de către personalul auxiliar care-şi desfăşoară activitatea în cadrul Arhivei; faptul că personalul auxiliar şi cel conex al instanţei nu poartă ecusoane; faptul că nu cunoaşte identitatea judecătorului delegat la Biroul de informare şi relaţii publice, deoarece adresa de răspuns nr. x/22.02.2019 nu poartă numele în clar; absenţa unui răspuns punctual al judecătorului delegat la Biroul de informare şi relaţii publice la sesizările prin care reclama activitatea de numerotare a dosarelor vechi în arhivă, chestiunea referitoare la ecusoane şi la judecătorul de serviciu; refuzul de comunicare de către conducerea instituţiei a înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere, încălcându-i-se astfel dreptul de acces la informaţii; comunicarea tardivă (cu depăşirea termenului de 10 zile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2001) a unui răspuns din partea comisiei delegate de preşedintele instanţei pentru verificări; modul de instrumentare şi soluţia dată în dosarele nr. x/2012 şi nr. y/2012 de către doamnele judecător C.

şi D., cu încălcarea termenului de 7 zile prevăzut de art. 371 indice 1 C. proc. civ..(încheierea nr. 4663/17.09.2012); lipsa de autenticitate a încheierii nr. 4663/17.09.2012 pronunţată în dosarul nr. x/2012 (nr. încheierii este scris olograf, lipsesc date referitoare la modalitatea prin care a fost redactată şi numărul de exemplare, nu poartă numele membrilor completului, semnătura de pe încheiere fiind suspectă de fals grosolan, prezenţa în dosar a unei încheieri semnate şi a uneia nesemnată de judecător, precum şi a uneia care avea numărul de dosar în formă olografă şi una tipărit) falsul încheierii nr. 4574/13.09.2012 pronunţate în dosarul nr. x/2012 prin existenţa unor semnături diferite date de către acelaşi magistrat; necomunicarea încheierii nr. 7008/01.08.2018 despre care se vorbeşte în încheierea de şedinţă din data de 04.10.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2012 (încheiere de îndreptare eroare materială); obligaţia impusă în dosarul nr. x/2018 de a achita o taxă de timbru exorbitantă (108.903 RON) cu intenţia de a i se încălca accesul la justiţie; nelegalitatea adreselor de răspuns nr. x/24.04.2019 şi nr. y/30.05.2019 prin care i s-a refuzat accesul la informaţii şi încălcarea termenelor de răspuns, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 Referitor la Tribunalul Olt; aspecte vizând modalitatea de soluţionare a dosarului nr. x/2019 de către completul care a stabilit taxa de timbru în dosarul nr. x/2019, instrumentat de Tribunalul Dolj; adresele de răspuns nr. x/27.05.2019 şi nr. y/12.06.2019 prin care i s-a refuzat punerea la dispoziţie a condicii şedinţelor de judecată şi a registrului de evidenţă a redactărilor din care să rezulte informaţiile solicitate de petent, în ceea ce priveşte Tribunalul Dolj; solicitarea de constatare a conflictului de interese a inspectorul sef al Inspecţiei Judiciare.

În concluzie, în opinia sa, sentinţa este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 397 alin. (1) şi 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aspect în raport cu care înţelege să invoce nulitatea absolută a sentintei recurate, în temeiul art. 178 alin. (1) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea recurată este legală, nefiind susceptibilă de criticile formulate de reclamant din perspectiva motivelor de casare invocate.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a reiterat susţinerile din cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 17 mai 2021, recurentul-reclamant a depus la dosar precizări, în cuprinsul cărora a invocat excepţia necompetenţei generale de ordine publică a instanţei plasată sub orice alt steag jurisdicţional care nu este drapelul republicii constituţionale România. A enunţat dispoziţiile art. 13 şi art. 12 din Constituţia României, art. 1 din Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, în esenţă, arătând că înţelege să solicite verificarea şi certificarea desfăşurării judecării cauzei în jurisdicţia de ordine publică aflată sub garanţiile morale şi legale de ordine publică a instanţei plasată sub orice steag jurisdicţional care nu este drapelul republicii constituţionale România. Astfel, în cazul în care înainte de începerea judecării cauzei, condiţia nu este îndeplinită de Completul nr. 9 sau nu poate fi îndeplinită de însăşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (înregistrată comercial în România cu nr. x), instanţa va constata prin excepţie (ridicată din oficiu, cât şi de recurent) că este necompetentă public la modul general, fapt pentru care dosarul va fi declinat către instanţa competentă de pe jurisdicţia corespunzătoare de ordine publică aflată sub steag naţional constituţional, conform dispoziţiilor art. 130, 132 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul reclamantului este nefondat.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, în raport de motivele expuse, excepţia necompetenţei generale de ordine publică a instanţei plasată sub orice alt steag jurisdicţional care nu este drapelul republicii constituţionale România nu este o veritabilă excepţie în sensul dispoziţiilor art. 130, 132 C. proc. civ. astfel cum au fost invocate de recurentul-reclmant.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamantul reclamantul A. cu o cerere, prin care, în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei de clasare nr. 242/A din 22.01.2020 dispusă în dosarul nr. x, prin care a fost clasată sesizarea sa adresată Inspecţiei Judiciare la data de 10.12.2019 şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor precum şi desfiinţarea rezoluţiei de respingere a plângerii dispusă de către Inspectorul Şef în dosarul nr. x/26 martie 2020 în conformitate cu prevederile art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, prin cererea de modificare a acţiunii reclamantul solicitând adăugarea la cererea iniţială a următoarelor capete de cerere: introducerea în cauză a inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, B., chemat să răspundă în solidar cu instituţia, constatarea pe baza faptelor şi argumentelor prezentate a conflictului de interese care alimentează comportamentul nelegal şi contrar interesului public al inspectorului şef, obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri cu titlu de daună morală în cuantum total de 60.000 RON, din care 20.000 RON persoana şi 40.000 RON instituţia.

Prin sentinţa recurată acţiunea a fost respinsă, reclamantul înţelegând să formuleze critici din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciind că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., analizând considerentele hotărârii atacate se constată că această critica este nefondată.

Verificând sentinţa atacată prin prisma argumentelor invocate de recurentul-reclamant sub acest aspect, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele impuse de textul art. 425 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar.

În acest context, Înalta Curte subliniază că motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Altfel spus, motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

În acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a analizat criticile formulate de reclamant cu privire la fiecare aspect invocat de acesta şi, în considerarea dispoziţiilor art. 45 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, a constatat că inspectorul judiciar a analizat în mod corespunzător aspectele menţionate în sesizare, prin prisma incidenţei abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) şi t) din Legea nr. 303/2004, republicată. Astfel, argumentele care au stat la baza soluţiei criticate de recurent sunt prezentate în considerentele hotârârii, fiind respectate dispoziţiile procedurale şi enunţate detaliat motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi argumentele care au justificat soluţia pronunţată.

În concret, cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea 303/2004, prin prisma dispoziţiilor art. 991 din lege, judecătorul fondului a reţinut că " sub aspectul laturii subiective, judecătorul care acţionează cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă realizează o distorsionare conştientă a dreptului, prin aplicarea greşită a legii, în mod voit, în scopul producerii unei vătămări sau acceptării producerii acesteia. Spre deosebire de buna-credinţă, care presupune că magistratul acţionează cu grijă faţă de interesul public de înfăptuire a justiţiei, apără interesele legitime ale părţilor, îşi subordonează comportarea sa exigenţelor ce decurg din îndatoririle profesionale şi normele deontologice, reaua-credinţă presupune atât intenţia de a manipula legea în mod conştient, cât şi voinţa de a cauza o vătămare a intereselor uneia din părţi, elemente care însă nu au fost probate în cauză, apreciind că, în mod corect, a constatat Inspecţia Judiciară că nemulţumirile exprimate de petiţionar în cuprinsul sesizării excedează limitelor legale ale controlului de natură administrativă al Inspecţiei Judiciare, iar incidenţa normelor legale şi aplicabilitatea lor la situaţia de fapt dedusă judecăţii reprezintă chestiuni de judecată, fiind rezultatul unui proces de interpretare sistematică a dispoziţiilor legale incidente, atribut esenţial al activităţii de judecată propriu-zisă.

În ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) ultima teză din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a constat că "aceasta reprezintă nerespectarea în mod nejustificat a obligaţiilor cu caracter administrativ prevăzute de lege sau de regulamente. Aşadar, elementul material îl poate constitui o acţiune sau o inacţiune, iar urmarea constă în afectarea relaţiilor sociale ocrotite prin dispoziţiile legale care reglementează obligaţiile administrative ale judecătorilor, cu scopul desfăşurării în bune condiţii a activităţii la nivelul instanţelor, reţinând că, aşa cum rezultă din cuprinsul rezoluţiei contestate, inspectorul-judiciar a analizat fiecare din criticile expuse de către reclamant."

De asemenea, Curtea a constatat că inspectorul-judiciar a apreciat corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare, astfel:

"- Din verificările întreprinse a rezultat că dosarul nr. x/2018 a fost soluţionat la data de 26.02.2019, iar grefierul observat de petiţionar, care în datele de 13.02.2019,18.02.2019 şi 19.02.2019 numerota dosare în arhiva curentă avea, potrivit art. 63 lit. f) din ROI şi obligaţia de a coase şi numerota înscrisurile depuse la dosarele aflate pe rol înainte sau între termene. Tot din verificări a rezultat ca practică la Judecătoria Craiova că actele depuse între şedinţe sunt cusute şi numerotate la dosar de către grefierii arhivari, iar cele depuse în timpul şedinţei de către grefierii de şedinţă.

- Faptul că persoana care numerota aceste dosare nu purta ecuson, aceasta făcând parte evident din rândul personalului auxiliar, nu are relevanţă cu privire la abaterile disciplinare invocate de către reclamant.

- Faptul că nu i s-a comunicat petiţionarului copia înregistrării din arhivă din data de 19.02.2019 nu a fost de natură a constitui o ilegalitate, întrucât nu exista o obligaţie în sarcina instanţei de a pune la dispoziţie asemenea înregistrări, nefiind vorba de informaţii publice sau care să ascundă fapte ilicite sau penale.

- Din verificări a rezultat că în cauza nr. 17853/215/2012 a fost pronunţată o singură încheiere, respectiv nr. 4574/13.09.2012, cea care a fost şi îndreptată material, prin urmare menţionarea încheierii nr. 7008/0l.08.2018 a fost o eroare ce putea fi îndreptată printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale, formulată la cerere sau din oficiu.

- Petiţionarul a primit prin adresa nr. x/22.02.2019 un răspuns cu privire la această chestiune, iar ulterior a formulat o reclamaţie ce a fost înaintată Comisiei constituite în baza Legii nr. 544/2001.

- Faptul că răspunsul nr. x/21.03.2019 al Comisiei de soluţionare a reclamaţiei administrative constituită la nivelul instanţei, în temeiul art. 35 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 modificată, l-a nemulţumit pe petiţionar, în mod temeinic s-a precizat de inspectorul judiciar că reprezintă doar un mod propriu al acestuia de a comunica şi de a se manifesta în relaţia cu instanţa de judecată.

- În ceea ce priveşte identitatea conducătorului BIRP, această informaţie este la îndemâna oricărui justiţiabil care accesează portalul Judecătoriei Craiova, interfaţa organizare, fiecare instanţă având obligaţia de a afişa astfel de informaţii.

- Referitor la obligaţia impusă în dosarul nr. x/2018 de a achita o taxă de timbru apreciată de către petiţionar ca exorbitantă, inspectorul judiciar a precizat în mod corespunzător că petiţionarul a formulat cerere de reexaminare împotriva stabilirii taxei de timbru, cerere ce a fost soluţionată prin încheierea din data de 18.02.2019 în dosarul nr. x/2018, precum şi cerere de ajutor public judiciar soluţionată prin încheierea din data de 12.03.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, ambele respinse, prin urmare, chestiunea reclamată fiind deja tranşată de către o instanţă."

A mai reţinut prima instanţă că nici criticile îndreptate către BIRP din cadrul Tribunalului Olt, nu au fost confirmate de verificările prealabila efectuate, constatând că "prima solicitare adresată de petiţionar a fost la data de 23.04.2019, adresa de răspuns a BIRP nr. 15509 purtând data de 24.04.2019, iar cea de-a doua solicitare datează din data de 16.05.2019, adresa de răspuns BIRP nr. 18277 purtând data 30.05.2019, cu respectarea art. 7 din Legea nr. 544/2001.

Or, Curtea, în acord cu pârâta, constată că reclamantul nu a cerut acces la informaţii publice, ci a cerut judecătorului care a soluţionat prin încheierea nr. 4663/17.09.2012 cererea de încuviinţare la executare (care ulterior funcţiona în cadrul Tribunalului Olt) să-i răspundă cu privire la anumite aspecte din încheiere, chestiune care excedează competenţei vreunui birou/compartiment/serviciu al vreunei instanţe naţionale.

Aşadar, în mod corect s-a considerat că nu sunt indicii ale săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea 303/2004 republicată şi modificată."

În ceea ce priveşte critica petiţionarului cu privire la BIRP din cadrul Tribunalului Dolj vizând modul de soluţionare a cererii de reexaminare în cadrul dosarului nr. x/2019, s-a constatat că "în mod eronat în practicaua încheierii din 15.05.2019 s-a menţionat că cererea de reexaminare ar viza încheierea din data de 16.10.2018, aceasta fiind pronunţată în altă cauză, existând posibilitatea formulării unei cereri de îndreptare eroare materială pentru remedierea situaţiei.

De asemenea, cu privire la cererea petiţionarului de a i se pune la dispoziţie registrul de evidenţă al hotărârilor şi condica şedinţelor de judecată din data de 15.05.2019, într-adevăr acestea nu sunt informaţii de interes public.

Totodată, adresa de răspuns a BIRP nr. 19/IP/27.05.2019 şi cea a Comisiei pentru soluţionarea solicitărilor formulate în temeiul Legii nr. 544/2001, respectiv nr. 10124/12.06.2019, au fost întocmite cu respectarea termenelor prevăzute de lege şi au răspuns solicitărilor formulate de către petiţionar în limita impusă de lege şi regulament."

În aceste condiţii, având în vedere legalitatea şi temeinicia rezoluţiei de clasare, judecătorul fondului a constatat că "şi rezoluţia nr. x a inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, prin care a fost respinsă plângerea petentului formulată împotriva rezoluţiei de clasare emisă în dosarul nr. x, a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 317/2004, republicată şi modificată, cu respectarea condiţiilor legale speciale în materie, neexistând astfel niciun motiv de nelegalitate care să conducă la desfiinţarea acesteia."

În ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită constatarea conflictului de interese a inspectorul sef al Inspecţiei Judiciare, s-a reţinut că "această cerere excedează în mod evident obiectul spetei deduse judecăţii, Curtea de Apel Bucureşti nefiind instituţia îndrituită a constata un eventual conflict de interese."

În aceste condiţii faptul că prima instanţă nu a răspuns punctual la fiecare susţinere din cererea de chemare în judecată ori fiecărei nuanţe a interpretării date de reclamant dispoziţiilor legale apreciate de acesta ca fiind incidente în cauză nu este de natură să ducă la concluzia că sentinţa nu este motivată corespunzător.

Totodată, nici faptul că urmare a analizării actelor contestate de reclamant prin raportare la susţinerile părţilor litigante şi la actele depuse în dovedire, prima instanţă a ajuns la concluzia că atât rezoluţia de clasare cât şi rezoluţia nr. x a inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, prin care a fost respinsă plângerea petentului formulată împotriva rezoluţiei de clasare emisă în dosarul nr. x sunt legale şi temeinice, aspecte susţinute şi de pârâtă prin întâmpinare, nu însemană că judecătorul a preluat exclusiv punctul de vedere al acestei părţi, doar pentru că a ajuns la concluzia că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, astfel cum încearcă să inducă recurentul-reclamant.

În fine, împrejurarea că recurentul-reclamant nu este, de fapt, de acord, cu concluzia la care a ajuns instanţa de fond, nu echivalează cu lipsa de raţionament juridic sau cu nemotivarea hotărârii, astfel încât această critică nu poate fi primită.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte observă că potrivit acestuia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, se reţine că sunt lipsite de suport susţinerile recurentului în ceea ce priveşte încălcarea art. 397 şi art. 425 C. proc. civ., în sensul că nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor şi nu a arătat soluţia tuturor cererilor, neretinând nici corect şi nici integral situaţia de fapt, astfel cum s-a reţinut anterior, hotărârea fiind motivată cu respectarea tuturor dispoziţiilor procedurale legale în materie, neputând fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva invocată de recurent.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de control judiciar constată că nici acesta nu este incident în cauză.

Astfel, se constată că judecătorul fondului a apreciat în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, aceasta fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea judicioasă a fondului şi a probatoriilor administrate, astfel cum s-a reţinut anterior, în mod nerelevant încercând recurentul să se prevaleze de aspecte de fapt ori de dispoziţii legale dispersate, fără aplicabilitate în speţă.

În concluzie, sentinţa recurată este legală, motivele de nelegalitate şi argumentele astfel cum au fost invocate în susţinerea acestora nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1157 din 9 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.