Recruitment suspension claim inadmissible; special administrative procedure exclusively governs interim relief.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, la data de 22.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul de Monitorizare a Implementării Convenţiei ONU Privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială obligarea pârâtei la suspendarea concursului de recrutare organizat pentru ocuparea a 3 funcţii publice de execuţie de inspector de monitorizare clasa I grad profesional superior şi a funcţiei publice de conducere de şef serviciu grad II din cadrul Serviciului de monitorizare, ale cărui probe scrise au loc în data de 21.02.2022 (funcţiile publice de execuţie) şi 23.02.2022 (funcţia publică de conducere), până la soluţionarea definitivă a solicitării subsemnatei de anulare a concursului de recrutare.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat următoarele excepţii: excepţia lipsei plângerii prealabile, excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei de interes cu privire la cele trei funcţii publice de execuţie de inspector de monitorizare, faţă de împrejurarea că reclamanta nu a candidat pe vreunul din aceste posturi, excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a concursului de recrutare de funcţionari publici în vederea ocupării unor posturi vacante de execuţie de inspector de monitorizare clasa I grad profesional superior şi a unui post vacant de conducere de şef serviciu grad II în cadrul Serviciului de monitorizare, în raport de finalizarea concursului, şi de faptul că, în ceea ce priveşte concursul de recrutare de funcţionari publici în vederea ocupării unei funcţii publice de conducere de şef serviciu în cadrul Serviciului de monitorizare, acesta a fost oprit din desfăşurare deoarece procedura de concurs a fost viciată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 38 din 1 martie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei procedurii prealabile; a fost admisă excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârât şi s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulate de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Monitorizare a Implementării Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 38 din 1 martie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a arătat că a solicitat întreruperea temporară a procedurii de recrutare ce nu a fost demarată prin intermediul unui act administrativ cu caracter normativ sau cu caracter individual, ci în baza unui anunt.

A invocat dispoziţiile art. 5 alin. (9) din Legea nr. 8/2016, susţinând că actele administrative emise de Presedintele Consiliului de monitorizare nu pot îmbrăca altă formă decât cea strict şi limitativ prevăzută de lege, adică a ordinelor şi intrucţiunilor, or, un anunţ de concurs nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii.

De asemenea, a făcut trimitere la Decizia 2462/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precizând că a solicitat suspendarea concursului, iar nu suspendarea executării unui act administrativ în temeiul dispoziţiilor art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care următoarele excepţii procesuale: excepţia tardivităţii recursului, termenul de depunere expirând, în opinia sa, la data de 07.03.2022, excepţia nulităţii recursului, pentru nerespectarea art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, a precizat că, în opinia sa, demersul reclamantei este lipsit de interes, întrucât concursul s-a încheiat înainte de pronunţarea sentinţei recurate.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, sentinţa fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a legii.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate, precum şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Cu tiltu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului.

1.1 Astfel, Înalta Curte constată că recursul este declarat cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, sentinţa recurată fiind comunicată la data de 7 martie 2022 conform dovezii aflată la dosarul de fond, iar recursul fiind declarat la data de 7 martie 2022, prin e-mail, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, excepţia tardivităţii recursului fiind, aşadar, nefondată.

1.2 În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că argumentele de ordin critici invocate de recurenta-reclamantă pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a indicat şi aceasta prin cererea de recurs, prin care a susţinut, în esenţă, greşita aplicare a dispoziţiilor legii contenciosului administrativ, în condiţiile în care aceasta apreciază că sunt incidente dispoziţiile dreptului comun (art. 997 C. proc. civ.).

1.3 Referitor la susţinerea intimatului-pârât în sensul că demersul reclamantei este lipsit de interes întrucât concursul s-a încheiat înainte de pronunţarea sentinţei recurate, Înalta Curte constată că atât excepţia lipsei de interes, cât şi excepţia lipsei de obiect (în raport de finalizarea concursului), alături de excepţia lipsei procedurii prealabile şi a excepţiei inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială, au fost invocate de pârât în faţa instanţei de fond, care a stabilit ordinea soluţionării acestora, respectiv excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială, aceasta din urmă fiind admisă, soluţie împărtăşită de instanţa de control judiciar.

2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de monitorizare a Implementării Convenţiei ONU Privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, cu o cerere, prin care a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâtului la suspendarea concursului de recrutare organizat pentru ocuparea a 3 funcţii publice de execuţie de inspector de monitorizare clasa I grad profesional superior şi a funcţiei publice de conducere de şef serviciu grad II din cadrul Serviciului de monitorizare, ale cărui probe scrise au loc în data de 21.02.2022 (funcţiile publice de execuţie) şi 23.02.2022 (funcţia publică de conducere), până la soluţionarea definitivă a solicitării formulată de aceasta privind anularea concursului de recrutare.

Prin sentinţa recurată, cererea de ordonanţă preşedinţială a fost respinsă, ca inadmisibilă, reclamanta formulând critici de nelegalitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că a solicitat întreruperea temporară a procedurii de recrutare ce nu a fost demarată prin intermediul unui act administrativ cu caracter normativ sau cu caracter individual, ci în baza unui anunt, neînţelegând să-şi întemeieze cererea pe dispoziţiile art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004, argumente pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recurenta-reclamantă a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâtei la suspendarea concursului de recrutare organizat de aceasta, până la soluţionarea definitivă a cererii reclamantei de anulare a concursului de recrutare.

În aceste condiţii, în mod corect a apreciat prima instanţă că măsura provizorie de suspendare a concursului de recrutare nu poate fi soluţionată într-o altă procedură judiciară, decât cea reglementată de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind legea aplicabilă pentru fondul pricinii.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea 554/2004, "dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileşte de instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei."

Legea contenciosului administrativ conţine reglementări speciale cu privire la situaţiile şi modalitatea în care se poate dispune suspendarea, cuprinse în art. 14 şi 15, procedură care are ca efect întreruperea temporară a efectelor unui act administrativ, la cererea părţii interesate, în condiţiile expres prevăzute.

Prin urmare, faţă de obiectul cererii deduse judecăţii reţinut anterior, procedura ordonanţei preşedinţiale nu este aplicabilă în speţă, reclamanta fiind ţinută să urmeze procedura specială, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte aminteşte că art. 14 din Legea 554/2004 reglementează un caz de suspendare la cerere, dispusă de instanţa de judecată pe parcursul procedurii prealabile administrative, iar art. 15 din aceeaşi lege reglementează, de asemenea, un caz de suspendare la cerere, dispusă de instanţa de judecată, după declanşarea fazei judiciare a controlului de legalitate a actului administrativ.

Instanţa supremă a statuat în mod constant, prin hotărârile pronunţate cu privire la această problemă de drept, că în materia contenciosului administrativ, pe aspectul normei de drept aplicabile în cauzele având ca obiect suspendarea executării actelor administrative, ordonanţa preşedinţială nu-şi găseşte aplicarea. Aceasta nu pentru că materia contenciosului administrativ ar fi incompatibilă prin definiţie cu ordonanţa preşedinţială, ci pentru că Legea nr. 554/2004 instituie o procedură specială pentru soluţionarea grabnică a unor situaţii de urgenţă, reglementată prin dispoziţiile art. 14 şi art. 15. În ipoteza altor litigii decât cele care vizează suspendarea executării actului administrativ, compatibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială cu specificul raporturilor de contencios administrativ se apreciază de către instanţă în virtutea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, se constată că dispoziţiile art. 997-998 din C. proc. civ. ce reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale, potrivit dreptului comun, nu sunt aplicabile în cauza de faţă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că argumentele expuse de recurenta-reclamantă în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, întrucât a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului şi excepţia tardivităţii recursului invocate de intimatul-pârât.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 38 din 1 martie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.