Res judicata versus Constitutional Court jurisdiction and signature defects in post-constitutional ruling employment claims.

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 17.01.2018 şi precizată la data de 25.01.2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obligarea acestuia să le comunice informaţiile financiar contabile privind drepturile salariale ale reclamantei A. pentru perioada 01.09.2008-31.05.2011, conform Legii nr. 85/2016, respectiv sumele exacte pentru fiecare lună, când trebuia să le primească şi motivul pentru care nu le-a primit, să le plătească diferenţele de drepturi salariale în sumă de 24.862 RON, salariu neîncasat aferent anilor 2014-2018 în sumă de 124.800 RON, actualizate cu raţa inflaţiei şi dobândă penalizatoare, precum şi acordarea despăgubirilor morale în cuantum de 1.000.000 RON.

Prin încheierea din data de 30.01.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 07.02.2018 sub nr. x/2018*.

Prin sentinţa civilă nr. 4602/29.06.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 187 din data de 24.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pentru autoritate de lucru judecat;

A respins capătul 1 al acţiunii, privind comunicare informaţii de interes public, formulat în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale, ca neîntemeiat;

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la drepturile salariale solicitate de reclamantă pentru perioada 01.09.2008-31.05.2011 şi a respins acest capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale, ca prescris;

A respins capătul de cerere cu privire la daunele materiale şi morale solicitate de reclamantă pentru perioada 2014-2018, formulat în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei Naţionale, ca neîntemeiat.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 187 din data de 24.06.2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate.

În motivarea recursului arată că dispoziţiile din legi şi ordonanţe, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, iar competenţa acesteia nu poate fi contestată de nicio autoritate publică, respectiv nici de către Curtea de Apel Bucureşti.

Mai arată că nu poate exista autoritate de lucru judecat contra Curţii Constituţionale.

În acest sens, invocă Decizia nr. 397/2013 a Curţii Constituţionale şi critică împrejurarea că profesorii pensionari ocupă fără concurs posturi în învăţământ, în vreme ce recurenta-reclamantă nu a putut obţine un asemenea post.

Susţine că cererea de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei Naţionale cuprinde toate elementele prevăzute de lege şi nu poate fi condiţionată de îndeplinirea procedurii prealabile.

Precizează că interesul său este determinat, legitim, personal, născut şi actual şi constă în reîncadrarea sa în muncă, în condiţiile în care a solicitat cenzurarea refuzului Guvernului României, în calitate de autoritate publică centrală, de a emite o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Legii nr. 1/2011, conform Deciziei nr. 397/2013 a Curţii Constituţionale.

Consideră că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât hotărârea atacată nu este semnată de către judecători şi grefier, deşi erau obligaţi să o semneze conform art. 425 alin. (3) C. proc. civ.. Mai arată că nu e semnată nici de preşedintele instanţei, conform art. 426 alin. (4) C. proc. civ. şi lipseşte ştampila de pe prima pagină a hotărârii.

4. Apărările intimatului

Intimatul-chemat în garanţie Ministerul Educaţiei şi Cercetării a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, pentru motivul că recurenţii-reclamanţi nu aduc nicio critică pertinentă sentiţei recurate, care să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca netemeinic şi nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-chemat în garanţie Ministerul Educaţiei prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că prin cererea de recurs recurenţii-reclamanţi au invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prezentând argumentele în sprijinul punctului de vedere exprimat prin cererea de recurs, cum ar fi nelegalitatea hotărârii recurate pentru nesemnarea acesteia de către judecători şi grefier ori reţinerea autorităţii de lucru judecat în privinţa pretenţiilor formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Examinând argumentele din cererea de recurs, Înalta Curte constată că într-o primă critică, recurenţii-reclamanţi contestă reţinerea de către instanţa de fond a autorităţii de lucru judecat în raport cu acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, apreciind că nu poate exista autoritate de lucru judecat în raport cu Curtea Constituţională a României.

Înalta Curte constată că această critică este nefondată, având în vedere că autoritatea de lucru judecat avută în vedere de către instanţa de fond a vizat pretenţiile formulate de către recurenţii-reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, care au fost soluţionate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 965/13.12.2019, şi nu autoritatea de lucru judecat în raport cu decizia Curţii Constituţionale a României.

Astfel, Curtea Constituţională a României, în calitate de instanţă de contencios constituţional, verifică respectarea normelor constituţionale de către actele normative enumerate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (legi, tratate internaţionale, regulamentele Parlamentului şi ordonanţele Guvernului) şi soluţionează excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare.

În ceea ce priveşte critica conform căreia competenţa Curţii Constituţionale nu poate fi contestată de nicio autoritate publică, Înalta Curte constată că şi aceasta este nefondată, în condiţiile în care din considerentele sentinţei de fond nu rezultă că ar fi contestat această competenţă, cu atât mai mult cu cât art. 3 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevede:

"Competenţa Curţii Constituţionale, stabilită potrivit alin. (2), nu poate fi contestată de nicio autoritate publică."

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenţii au înţeles să critice faptul că hotărârea ce le-a fost comunicată nu conţine semnăturile membrilor completului de judecată şi a grefierului.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 426 alin. (6) C. proc. civ. "(6) Hotărârea se va întocmi în două exemplare originale, dintre care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune spre conservare la dosarul de hotărâri al instanţei."

De asemenea, potrivit art. 427 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă (...)."

Având în vedere dispoziţiile de mai sus, din care reiese faptul că singurele două exemplare originale ale hotărârilor se depun la dosarul cauzei şi la mapa de hotărâri a instanţei, rezultă că în mod corect le-a fost comunicată reclamanţilor o copie a acestei hotărâri.

Dincolo de aceste aspecte, instanţa de recurs constată că recurenţii-reclamanţi nu au formulat nicio critică în privinţa soluţiilor instanţei de fond referitoare la: respingerea primului capăt de cerere formulat în contradictoriu cu chematul în garanţie Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru motivul că reclamanţii nu au solicitat anularea sau emiterea de către Ministerul Educaţiei Naţionale a vreunui act administrativ; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la drepturile salariale solicitate de reclamantă pentru perioada 01.09.2008-31.05.2011, având în vedere că acţiunea a fost formulată la data de 17.01.2018, cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 171 alin. (1) din Codul muncii; respingerea capătului de cerere cu privire la daunele materiale şi morale solicitate de reclamantă pentru perioada 2014-2018, reţinând că din probatoriul administrat rezultă că în perioada 2014-2018, reclamanta nu a fost angajata unităţilor de învăţământ indicate în cererea de chemare în judecată.

De altfel, analizând cererea de recurs, se constată că prin aceasta recurenţii-reclamanţi au combătut şi unele susţineri din întâmpinarea depusă de către pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale în dosarul de fond.

Totodată, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, recurenţii-reclamanţi au formulat critici şi cu privire la interesul lor în ceea ce priveşte litigiul de faţă, în condiţiile în care acesta nu a fost contestat.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenţii-reclamanţi prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 187 din 24 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 187 din 24 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2022.