Contestation in annulment dismissed where appellate court’s consolidated analysis of cassation grounds did not constitute a procedural omission under strict interpretation of the extraordinary remedy.

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28 august 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea alin. (2) al art. 65 din Titlul IX, Cap. III din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1 din 6 ianuarie 2016 şi obligarea autorităţii pârâte la plata sumei de 10.000 Euro, cu titlu de reparaţie a daunelor morale provocate reclamantei, în echivalent RON la cursul de schimb valutar din ziua plăţii.

La data de 16 octombrie 2018, Ministerul Finanţelor Publice a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul Guvernului.

La termenul din 26 noiembrie 2018 reclamanta a formulat cerere completatoare, prin care a precizat că înţelege să se judece şi în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1257 din 1 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche a admis în parte cererea, astfel cum a fost modificată de reclamanta A., formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi cu pârâtul-intervenient accesoriu în favoarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, a anulat dispoziţiile pct. 65 alin. (2) din Titlul IX, Cap. III din Normele metodologice de aplicare a Legii 227/2015 aprobate prin H.G. nr. 1/2016, a respins în rest cererea principală, ca neîntemeiată, şi a admis în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Finanţelor Publice, în limita respingerii cererii principale.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului, iar prin încheierea din 11 martie 2019 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice, apreciind că acesta are calitate în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect pretenţii.

3. Recursurile exercitate împotriva hotărârilor instanţei de fond

3.1. Reclamanta A. a formulat recurs împotriva încheierii din 26 noiembrie 2018 şi împotriva sentinţei civile nr. 1257 din 1 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche, solicitând casarea în parte a încheierii, sub aspectul soluţiei de admitere în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Finanţelor Publice şi, în rejudecare, respingerea cererii de intervenţie accesorie ca indamisibilă în principiu.

De asemenea, reclamanta a solicitat casarea în parte a sentinţei, în ce priveşte dispoziţia de admitere în parte a cererii de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Finanţelor Publice în limita respingerii cererii principale şi, rejudecând în fond, respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Finanţelor ca neîntemeiată, urmare admiterii cererii principale de anulare a actului normativ. Reclamanta a mai solicitat casarea sus indicatei sentinţe şi în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere, în rest, a cererii principale, solicitând ca, în rejudecarea fondului, să se dispună admiterea cererii privind obligarea pârâţilor la plata de daune morale în cuantum de 10.000 Euro, în echivalent RON la cursul de schimb valutar din ziua plăţii.

3.2 Ministerul Finanţelor Publice a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1257 din 1 aprilie 2019, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 10.09.2019, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, iar în subsidiar, rejudecând cauza, admiterea excepţiei nulităţii cererii de modificare a cererii de chemare în judecată, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi respingerea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

3.3 Sentinţa civilă nr. 1257, pronunţată la data de 01.04.2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost atacată cu recurs şi de către pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului.

4. Decizia instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 5132 din data de 28 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtul Guvernul României, invocată de recurenta-reclamantă, excepţiile lipsei de interes în promovarea recursului şi a caracterului neavenit al recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor, invocate de recurenta-reclamantă şi excepţia nulităţii întâmpinărilor depuse de recurenţii - pârâţi, invocată de recurenta-reclamantă.

Totodată, instanţa de control judiciar a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2018 şi împotriva sentinţei civile nr. 1257 din 1 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche, ca nefondat. Aceeaşi soluţie a fost pronunţată de instanţa de recurs şi în privinţa recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor împotriva încheierii din 11 martie 2019 şi împotriva sentinţei nr. 1257 din 1 aprilie 2019, precum şi a recursului declarat de pârâtul Guvernul României împotriva aceleiaşi sentinţe, ce au fost apreciate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.

5. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei civile menţionate anterior în punctul I.4., a formulat contestaţie în anulare recurenta - reclamantă A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, prin care contestatoarea a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei criticate şi, urmare rejudecării recursului său, admiterea acestuia.

Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea a considerat, în esenţă, că, prin decizia atacată, instanţa de recurs a omis să cerceteze următoarele motive de casare expuse în cererea de recurs:

· Din perspectiva recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă civilă din 26 noiembrie 2018, aspectele prin care recurenta a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 61 alin. (3) C. proc. civ. şi a principiului legalităţii reglementat de art. 7 C. proc. civ., în sensul nelegalităţii admiterii în principiu a cererii de intervenţie accesorie (punctul nr. A/I al memoriului de recurs, paragrafele 9-13);

· Din perspectiva recursului declarat împotriva sentinţei nr. 1257 din 1 aprilie 2019:

o încălcarea regimului juridic al cererii de intervenţie în interesul pârâtului şi al intervenientului accesoriu în reglementarea art. 65 alin. (2) şi a art. 67 C. proc. civ., prin raportare la principiul legalităţii reglementat de art. 7 C. proc. civ. (punctul nr. B-I al memoriului de recurs, paragrafele 14-15),

o nelegalitatea dispoziţiei "Respinge în rest cererea principală, ca neîntemeiată" (punctul nr. B-II al memoriului de recurs, paragrafele 18-19),

o încălcarea regulilor procedurale reglementate de art. 30 C. proc. civ. şi a celor speciale reglementate de art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi a celor ale art. 2503 C. civ. (punctul nr. B-III al memoriului de recurs, paragrafele 20-26),

o încălcarea principiului/dreptului la un proces echitabil (punctul nr. B-IV al memoriului de recurs, paragrafele 27-35)

o paragraful 37 al memoriului de recurs (criteriile legale reglementate de art. 906 alin. (2) C. proc. civ., la care face trimitere art. 24 din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile privind situaţii asemănătoare pentru obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani şi care nu pot fi aduse la îndeplinire prin alte persoane, conform art. 5 alin. (2) C. proc. civ.).

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimatul Ministerul Finanţelor a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, susţinând, în esenţă, că aspectele învederate de contestatoare ca nefiind analizate în recurs, nu reprezintă motive de casare, ci doar argumente ce au fost invocate în susţinerea acestora şi cărora instanţa de recurs le-a răspuns prin soluţia pronunţată, astfel încât nu este incident motivul de contestaţie în anulare reglementat de art. 503, alin. (2), pct. 3 C. proc. civ.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată prin contestaţia în anulare, în raport de motivele invocate şi normele legale incidente, dar şi de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatoarea A. este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reaminteşte că, în practica sa judiciară, s-a conturat opinia unanimă potrivit căreia natura temeiurilor prevăzute de normele procedurale care reglementează contestaţia în anulare este de strictă interpretare, fiind interzisă utilizarea acestor dispoziţii pentru a declanşa un nou control pe fond al pretenţiilor deduse judecăţii, ori cenzurarea statuărilor instanţelor de control judiciar, în ceea ce priveşte starea de fapt identificată sau modalităţile de valorificare a probatoriului administrat în cauză. Ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocată de către contestatoare în cauza de faţă, se referă la situaţia în care se identifică o eroare a instanţei de control judiciar, constând în omisiunea de a cerceta un motiv de casare invocat de către recurentă prin memoriul de recurs, încălcându-se, în această manieră, exigenţele unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt conturate de legislaţia procesuală civilă şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Pe cale de consecinţă, în raport de conţinutul normativ al art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia: Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, pentru reţinerea incidenţei unui astfel de motiv de contestaţie în anulare, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

1. respingerea recursului părţii care formulează contestaţia în anularea sau admiterea, în parte, a acestuia;

2. omisiunea de a cerceta unul dintre motivele de casare invocate de recurent;

3. motivul de casare să fi fost invocat în termen.

Aplicând cauzei pendinte aspectele teoretice invocate anterior, Înalta Curtea constată că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei omisiuni de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate, întrucât o analiză a deciziei civile nr. 5132 din data de 28 octombrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, relevă o cercetare completă, diligentă şi judicioasă realizată de instanţa de recurs în privinţa tuturor motivelor de casare invocate de către contestatoarea - recurentă, atât în privinţa încheierii de şedinţă din 26 noiembrie 2018, dar şi împotriva sentinţei civile nr. 1257 din 1 aprilie 2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, din cuprinsul memoriului de recurs depus în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte reţine că, deşi recurenta nu a învederat expres cazurile de casare (dintre cele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.), aceasta a înţeles să investească instanţa de recurs cu analiza următoarelor motive de recurs: (i) incidenţa motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1), pct. 6 C. proc. civ., dedusă din criticile prin care recurenta - reclamantă a evocat teza nemotivării, (ii) incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., dedusă din criticile prin care recurenta a invocat nelegalitatea soluţiei de admitere, în principiu, a cererii de intervenţie şi (iii) incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., date fiind criticile recurentei legate de nelegalitatea soluţiei de respingere a cererii de acordare a daunelor morale în cuantum de 10.000 euro.

În susţinerea căii extraordinare de atac exercitate, contestatoarea A. a învederat că instanţa de recurs ar fi omis să analizeze motivele de casare expuse în cererea de recurs sub nr. A/I, paragrafele 9-13 (ce vizau recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 26 noiembrie 2018), precum şi pe cele ce vizau sentinţa civilă nr. 1257 din 1 aprilie 2019, expuse în memoriul de recurs la punctele B-I, paragrafele 14-15 (încălcarea regimului juridic al cererii de intervenţie în interesul pârâtului şi al intervenientului accesoriu în reglementarea art. 65 alin. (2) şi a art. 67 C. proc. civ., prin raportare la principiul legalităţii reglementat de art. 7 C. proc. civ.), B-II, paragrafele 18-19 (nelegalitatea dispoziţiei "Respinge în rest cererea principală, ca neîntemeiată"), B-III, paragrafele 20-26 (încălcarea regulilor procedurale reglementate de art. 30 C. proc. civ. şi a celor speciale reglementate de art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, precum si a celor ale art. 2503 C. civ.), B-IV, paragrafele 27-35 (încălcarea principiului/dreptului la un proces echitabil) şi paragraful 37 (criteriile legale reglementate de art. 906 alin. (2) C. proc. civ., la care face trimitere art. 24 din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile privind situaţii asemănătoare pentru obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani şi care nu pot fi aduse la îndeplinire prin alte persoane, conform art. 5 alin. (2) C. proc. civ.).

Or, Înalta Curte observă că astfel de chestiuni au reprezentat, în fapt, totalitatea argumentelor aduse de contestatoare, prin memoriul de recurs, în susţinerea incidenţei cazurilor de casare vizate de prevederile art. 488 alin. (1), pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. (ce, deşi nu au fost expres menţionate de recurentă în memoriul de recurs, reprezintă, în fapt, motivele de casare invocate de aceasta în calea de atac ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018), contestatoarea susţinând, în realitate, că cererea sa de recurs nu a fost deloc analizată.

Or, contrar celor afirmate de contestatoare, Înalta Curte reţine că memoriul de recurs a fost analizat de instanţă prin decizia atacată cu contestaţia în anulare, prevederile pct. 3 al alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. vizând exclusiv omisiunea cercetării motivelor de recurs, iar nu omisiunea instanţei de a răspunde fiecărui argument de fapt şi de drept invocat sau demersul acesteia de a reuni argumentele şi a le cerceta grupat (cum, de altfel, a procedat instanţa de recurs în cadrul dosarului nr. x/2018), pe calea contestaţiei în anulare neputând fi criticată modalitatea în care sus indicata instanţă a răspuns motivelor de casare invocate.

În acest context, Înalta Curte observă că motivele contestaţiei în anulare formulate de contestatoarea A. nu se circumscriu noţiunii de omisiune a cercetării unui motiv de recurs, la care face trimitere conţinutul normativ al art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., prin intermediul lor, titulara căii extraordinare de atac tinzând, în fapt, să repună în discuţie chestiunile deja tranşate şi să obţină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate.

Or, contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv îndreptării unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., ce nu se regăsesc, însă, în cauză.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu poate fi reţinută incidenţa motivului de contestaţie în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 5132 din data de 28 octombrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 5132 din data de 28 octombrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2022.